Blogul de toate zilele

Rezistenta Urbana m-a tag-uit cu primul blog pe care l-am citit.

Ma rog, Macabroo intr-un moment mai delicat.

acum un an si ceva l-am descoperit, intr-un mod complet accidental, pe Seth Godin, in momentul in care cautam ceva legat de tehnici de prezentari pentru colegii mei de la birou si dupa cateva minute l-am pus in bookmarks. Acum, cred ca blogul la care tin cel mai mult, in sensul ca il citesc zilnic este cel al lui Guy Kawasaki. Bine, de atunci s-au mai rafinat tehnicile mele de frunzarire [Bloglines, etc.]. Apoi, mi-am adus aminte de Manafu, stiam de mai mult timp de blogul lui. De aici, lucrurile au crescut exponential, precum timpurile in care traim [prietenii stiu de ce]. De la el am aflat de flickr si blogger, plus de Iulian Comanescu, Tolontan, Cristi Roman, Novac, Radu Ionescu si apoi, din blog in blog, am ajuns in pragul falimentului cu feed-urile din Bloglines.

Blogul l-am pornit doar din dorinta de a sti despre ce vorbesc. Nu poti sa explici cuiva cum functioneaza un lucru decat daca ai trecut si tu prin asta. Ma rog, reformulez, ar fi mai bine sa te izbesti de zid, pentru a explica mai departe. De ce trebuia sa vorbesc despre bloguri? Asta este alta poveste. Vedeti, colegii mei sunt consultanti [eu nu sunt, si sincer, nici nu prea imi dau mari sanse]. Cred si acum ca pentru un consultant/trainer, blogul poate reprezenta un instrument redutabil, ce poate face diferenta la un moment dat [mai tarziu, pentru ca acum lumea este inca sub influenta hype-ului legat de bloguri, cred ca Manafu a vorbit despre asta la un moment dat]

Ma opresc aici, ca am luat-o razna pe campii. Leapsa merge la Orbitoru.

Talibani din toate tarile uniti-va

Orbitorul imi atrage atentia asupra unei stiri interesante. Se pare ca deocamdata, omuletii care au studiat la scolile infierbantate din Orient nu vor putea preda Islamul si in Romania. Motiv de mare durere pentru vajnicii purtatori de foc si sabie. In mod normal, tarisoara noastra nu este terenul ideal pentru o astfel de indoctrinare. Am spus in mod normal. Insa, cele mai mari surprize le putem avea pe fondul unei indiferente crase la ceea ce se intampla in jurul nostru.

Iar ultimul scandal, cel de la Giurgiu, despre care Realitatea TV a prezentat imagini demne de filmul lui Lanzmann, cel despre Auschwitz, ne fac sa credem ca de fapt, aici isi vor gasi mediul ideal. Nimeni nu da doi bani pe fundamentalism [oricum termenul este complet cretin, nu are nici o sustinere in Islam], ma refer aici la romani. Astfel ca omuletii isi vor putea vedea linistiti de treaba.

Noapte buna Romania!

Ciobanul Bucur cu Iphone

Cateva motive pentru care romanii si-ar cumpara sau nu un iphone:

Pro:

• este scump
• e la moda [dar care o fi aia ca eu n-am auzit de ea in Bamboo]
• e mare [ok, nu foarte mare, dar dă bine]
• am ipod, da' n-am bani de laptop

Contra:

• nu are optiunea de mp3 pe post de tonuri de apel [adio manele, adio Guta, astept sa apara pe iTunes]
• nu are chat [macar asa se mutau toate status-urile idioate si toate avatarurile cretine de pe calculator pe telefon]
• nu are taste [si eu cum naiba mai scriu?]
• nu are baterie detasabila [deci, adio bazar, baterii de doi lei]
• nu are memorie expandabila [adio filmulete de doi lei de pe YouTube]
• NU ARE MULTE JOCUUURIIII!!!

Nu cred ca v-a avea viata lunga in Romania. Pacat, oamenii din vanzari nu vor putea sa il foloseasca ca unealta de vanzare. Oricum mi-a placut cum Seth Godin pune problema.

De ce noi, de ce acum, ce am de pierdut?

Parca ar fi lozinca dupa care s-au calauzit romanii in ultimii saptesprezece ani. Mai putin partea cu procesele. Dupa cum arata si ultimile declaratii ale lui Ion Iliescu, nu ne poate impiedica un mic proces sa continuam sa ne bagam picioarele in tot si in toate.

inspirat de Seth Godin si post-ul cu privire la atitudinea majoritatii organizatiilor in fata schimbarii.

citeste mai mult | sapă povestea

La ce bun mi-a dat Dumnezeu un blog, daca eu nu stiu sa il folosesc

Blogul companiei Synergy Communications ar putea fi trecut la capitolul ASA NU!

Poate ar fi fost de ignorat, dar totusi ei sunt cei care au castigat contul Google in Romania, dupa lupte seculare ce au durat cateva secunde.

Macar inchideti-l de tot. Nu isi da seama nimeni ca face mai mult rau decat bine. Daca suntem buni la istorie orala, de ce ne hazardam sa incepem o foaie de hartie. Exista reportofoane, sau podcasturi, dupa preferinta.

Trecut la capitolul n-am ce face, dar ma agit. Mircea, fa-te ca bloguiesti!

A reinviat Romania Mare

Rar mi-a fost dat sa vad un articol mai gretos decat cel pe care l-am citit aici. Se vrea o reactie la emisiunea lui Turcescu de la Realitatea TV in care a fost invitat Gabriel Liiceanu. Dar nu arata ca o reactie civilizata. Cat de jos te poti cobora pentru a-ti satisface umorile de mahala? Probabil ca pana la infinit.

Nu am nici o problema cu apararea sau acuzarea unor intelectuali pentru gesturile lor, doar ca ceea ce se intampla nu are nici o legatura cu dialogul civilizat, ci mai degraba cu linsajul moral si fizic [unde e Iucinu si tinerii partidului?].

Bravo, baieti! Vadim si compania cred ca sunt mandrii. La 17 ani de la Revolutie ati reusit sa resuscitati cloaca romaniei mari si pe net. Redactiile de la Azi, Adevarul si Europa pot sa iasa la pensie linistiti, au lasat pe maini bune sarcina de a balacari in continuare pe toata lumea.

Iar comentariile sunt si mai triste. Cred ca asta este rezultatul celor cincisprezece ani in care nu s-a schimbat nimic in scoala romaneasca. Ce fel de profesori au putut da asemenea rezultate. Mascarile si elucubratiile de genul asta se invata in vreo scoala sau se dobandesc din alta parte.

Stiu ca blogul meu nu este important prin traficul pe care il face, dar nici nu mi se pare normal sa ma prefac ca n-am citit nimic.

Trist!

UPDATE: de ce nu va luati si de Neagu Djuvara? Intr-o alta emisiune 100%, Djuvara a spus ca Ion Iliescu nu trebuie sa moara in patul sau. Afirmatia este cu atat mai dura cu cat a spus-o un om ce nu poate fi banuit de parti-pris-uri dambovitene. Cred ca daca mai traia Caragiale ajungea sa emigreze in Noua Zeelanda, ca sa nu mai auda de miticismele astea. Sau nu e de bon ton sa balacaresti chiar pe oricine? Am uitat, trebuia sa spuna si ceva de Basescu. Ma faceti sa cred ca Traian Basescu a ajuns un fel de bau-bau pentru toti tinerii nelinistiti de pe net.

De ce n-am sa fiu niciodata un bulangiu

Cu intarziere,

dar merita, dat fiind articolul lui Dragos Bucurenci.




Nu am sa fiu niciodata un sustinator al cauzei minoritatii sexuale romanesti, cat timp acestia promoveaza prostia ca politica suprema si exhibarea unor personaje cel putin dubioase in prim planul mediatic. Circ alimentat si de duiosul dr. Andrei prin invitarea repetata a starletei al carei alias-uri imi scapa momentan. Imi pare rau pentru toti ceilalti membrii ai curcubeului, dar cu astfel de maimutoi penibili nu vor convinge pe nimeni de justetea cauzei.

Nu am sa inteleg in vecii vecilor de ce atunci cand ai totusi o cauza destul de delicata de aparata, dat fiind specificul opiniei publice romanesti, cuprinzand aici superstitiile, idiosincraziile, tabuurile, ma rog, cultura politica romaneasca, apari in fata audientei cu notitele luate pe genunchi in culise, pe fuga. Cat timp mai trebuie sa treaca pana sa isi dea seama ca nu le foloseste la nimic daca apar la televizor intr-o intalnire in care este invitat si un preot [sau mai multi]. Un preot, pentru numele lui Dumnezeu!!! Ce ai vrea sa iti spuna un preot, eventual ortodox? Sa te bata pe umar si sa te felicite. Bineinteles ca totul se transforma intr-o lupta surda de genul, ba pe a mă-tii! Aici intervine si culpa moderatorului care isi alege invitatii.

Cand pornesti un razboi cu morile de vant, ai face bine macar sa te asiguri ca stai bine la capitolul PR. Si ca veni vorba, tot la fel de important este sa stii unde vrei sa ajungi. Un exemplu pentru ce vreau sa spun, ce cauti sa faci manifestatii in Piata Rosie, intr-o tara [mamuca si tatuca ortodoxiei], cu un presedinte fost KGB-ist, care probabil se amuza in timpul liber, batand personal unul sau doi homosexuali? Da? Ce cauti? Nimic. Ce naiba! Treziti-va, asta nu este romantism, mai degraba inconstienta si nepricepere. Ar putea sa ia exemplu de la celelalte minoritati in ceea ce priveste PR-ul.

In rest, toate cele bune, dintre toate comentariile la articolul lui Dragos Bucurenci, cele ale lui Alex Leo Serban mi se par cele mai de bun simt.

Bai yuppie! [cu un gipan nu se face cultura]

La categoria neintelesi, tanarul de succes roman cu capul de pluta. Sunt de acord cu toate sacrificiile facute, familie, timp liber, etc., dar pana la urma pentru ce munceste? Pentru ce atata truda? Vreau sa am succes pentru mine, sau pentru a-i demola pe cei din jurul meu?

Daca tot numar printre indeletnicirile mele numaratul banilor din cont seara la culcare, sau dimineata inainte de cafea, de ce sa ii stresez si pe ceilalalti. Simplul fapt ca intr-un tabel de excel sunt trecut mai sus decat ceilalati, nu imi permite sa fac aprecieri despre modul in care ceilalti isi conduc viata. BRUT poate sunt sub tine, insa la capitolul respect pentru ceilalti iti sunt NET superior.

Zau daca pricep ceva. Vreau sa am mai mult, sa am succes in afaceri si pentru ce? Pentru a le da peste nas pigmeilor care nu inteleg nimic. Cifra de afaceri imi permite sa dobandesc o intelegere extrem de profunda asupra misterelor vietii, dar pigmeii, in inconstienta lor nu vor sa priceapa superioritatea rasei antreprenoriale.

Bai yuppie! Iti dau un sfat, cand vorbesti despre masina ta, vorbeste ca despre ceva pe care tu ti l-ai dorit foarte mult, nu ca despre ceva pe care l-ai impuscat la ultima partida de vanatoare, premiul de aroganta, tiriacule!

P.S. singurii oameni care rulz sunt cei care au facut ceva pentru altii si nu cei care nu isi mai vad lungul nasului de adunatul banilor. Addenda: oamenii nu sunt facuti pentru satisfacerea placerilor personale, alea se numesc vibratoare si se folosesc intr-un alt mod, dar asta cred ca stii deja!

Clientului ii pasa (sau customer care pe intelesul romanilor )

In topul de saptamana trecuta

1. SensiBlu pentru oferta la ochelari (da, sunt ochelarist printre altele) pe care o descrie cu lux de amanunte in magazinele sale, insa omite sa precizeze anumite informatii care fac tot banii, sau cum poate sa iti sara o comanda de la doua sute de lei la cinci sute, doar pentru ca oferta este limitata la lentile de plastic, nu si de sticla, iar cele heliomate, ei bine, cele heliomate sunt o alta poveste. Si uite asa iti faci un calcul, te hotarasti pentru ca dupa o jumatate de ora, sa o iei de la capat. A, si sa nu uit, te suna, e foarte bine pana aici. Doar ca te suna sa iti spuna dupa doua zile, ca este o problema cu comanda ta, o mica problema de zece, paisprezece zile. Te si intreaba, daca ai vreo problema tu, cum te simti dupa ce te amana. Si ii intrebi, ai de ales? Nu, bineinteles ca nu ai de ales. Stai si astepti. Clientului ii pasa! Coafura rezista.
   
2. Electrica, pentru ca are Call Center. Pacat ca nu se aude bine si sunt obligati sa zbiere la bietii clienti. De ce trebuie sa ascult toate maimutele urlatoare? Clientului ii pasa! Coafura incepe sa se clatine!
3. Foto Carrefour. Pentru ca intiai te intreaba daca vrei sa cumperi si de abia dupa aceea iti arata aparatul foto. Bineinteles ca nu vreau sa il cumpar! De ce? Ca sa iti ridic tie bonusul? Clientului ii pasa! Coafura e varza rau!

Basta la vista!

Ce ai face daca te-ai intalni cu Hulk Hogan?

Live blogging ... lunea e cea mai buna zi

... sa o arzi aiurea. Dar e adevarat, live blogging de la curs, am invatat extrem de multe lucruri utile. De exemplu, analiza financiara, cum sa faci recrutare, foarte multe. Glumesc!

Am invatat ca daca iti dai seama cu cine seamana o persoana, cu cineva cunoscut, gen Andreea Marin par example, totul devine brusc din enervant, extrem de interesant. In plus, oamenii dau din maini in doua moduri:

1. mainile completeaza cuvintele (ideal!!!)
   
2. mainile vorbesc in contra cuvintelor (si iarasi devine amuzant)

acum e ora 12

revin in pauza de masa

I'm back ...
si daca tot suntem la capitolul asta, am mai invatat ca una zicem si alta facem. Nu ne place sa ni se vorbeasca in tot felul de englezisme si francofonisme, dar cand ne punem cu gura pe auditoriu, nu ii mai scoatem din trainuit, brainstorming-uri, job description. Vai de mine, lucram la o multinationala, iar spiritul corporate ne face sa si visam in engleza. Bine ca nu v-ati nimerit intr-o firma de publicitate, ca nu mai ieseati din Webster o saptamana.

Cei de astazi sunt aceeasi cu cei de care povesteam ca le-am dat mai multe filmulete, printre care cel de mai jos si cel al lui Ken Robinson, gata traduse, subtitrare luata automat, ce mai, mura in gura. Si atunci i-am condamnat pe toti la tacere. Nimeni nu a zis absolut nimic , de unde trag concluzia ca nici nu i-a interesat foarte tare. In mod normal nu te-ar interesa, dar cand te pregatesti sa vorbesti in fata unor oameni si spui ca nu esti foarte pregatit, cred ca ai aprecia un mic ajutor, mai ales ca in ziua de astazi, sutul in fund este mai ieftin decat mana pe umar.

Din categoria tichie de margaritar ...

Frunzarind stirile de la TechCrunch am dat peste aceasta jucarie. Nu stiu daca aveam nevoie de ea, dar oricum sunt dispus sa experimentez, asa ca simtiti-va liberi sa va exprimati. Asta daca tot vorbeam de unelte.

In plus, modul de instalare reprezinta un exemplu foarte bun de ce inseamna usability, chiar daca in scopuri demne mai degraba de Paris Hilton.

Avem un blog, cum procedam?

Acum ceva timp, o colega [salutare Alina!] m-a rugat sa ii ofer cateva explicatii cu privire la modul in care poate fi organizat intern un blog. Iata ce mi-a iesit din taste:

In primul şi în primul rând trebuie să existe dorinţa sincera de a genera conţinut pentru un blog intern. Trebuie stabilita condiţia de existenţă, nu şi direcţia în care se merge, pentru ca datorita specificului, o să se observe foarte repede ca nu se respecta strategiile şi ţintele propuse iniţial. Ar trebui să se facă un studiu cu privire la cine este doritor să posteze, pentru ca un blog să poată exista este nevoie de participare. In cazul în care sunt doar câţiva oameni, proiectul va muri foarte repede. Cei care vor genera conţinut ar fi bine să fie din departamente cat mai diverse, altfel exista riscul ca blogul să se transforme intr-o mica bisericuţa.

Acum, intervin problemele administrative şi cele tehnice. Ar fi bine de analizat foarte atent platforma care va fi folosita, pentru a găsi cat mai multe avantaje din punctul de vedere al instrumentelor ce vor fi integrate în cadrul blogului, şi cat mai puţine dezavantaje. Nu sunt specialist în editare de conţinut on-line, asta ar trebui să fie sarcina administratorului de reţea sau a celui ce se ocupa de intranetul companiei. Pot apărea foarte multe probleme legate de specificaţiile tehnice. In final, cred ca nu este foarte productiv ca elementele legate de aspectul blogului să se schimbe foarte des, ar stârni confuzie. Cat despre partea administrativa, aici trebuie văzut cine are acces să posteze, toata lumea, anumiţi oameni. Poate ca ar fi bine ca accesul să fie neîngrădit, pentru ca altfel cei care sunt însărcinaţi cu postarea s-ar putea trezi cu o cantitate foarte mare de cereri, din cele mai diverse. Este recomandabil de stabilit un cod de conduita în ceea ce priveşte materialul publicat pe blog. Ce se poate publica şi ce nu, aici discuţia este uşurată şi de faptul ca fiind intern, nu exista probleme legate de copyright, toţi userii trebuie să fie făcuţi conştienţi de nivelul de publicitate al blogului. Motivele sunt evidente, vor fi puse fotografii, documente, grafice, etc. şi în necunoştinţa de cauza exista probabilitatea unor gafe greu de reparat. Avantajul blogului fata de forum este reprezentat în primul rând de interfaţa mult mai prietenoasa, cat şi de anumite aplicaţii adiacente care pot mari nivelul de interactivitate, gen feed-uri de mail sau altele. Aici mai apare o problema legata de pregătirea tehnica a utilizatorilor. Ea trebuie să fie cat mai uniforma, altfel exista riscul ca unii participanţi să piardă foarte mult timp, încercând doar să posteze un comentariu la un anumit articol. La fel, trebuie stabilit faptul ca toata lumea ştie să folosească uneltele utilizate pe blog. Se poate prelua insa din organizarea forumului posibilitatea ca anumiţi useri să modereze comentariile. Structura iniţiala trebuie să fie cat mai relaxata, cat mai minimala, pentru a permite adăugarea ulterioara de rubrici sau categorii.

Avantaje:

1. Integrarea de unelte utile în crearea unei imagini cat mai apropiate de realitate în ceea ce priveşte mecanismele ce funcţionează în interiorul băncii
2. Facilitarea comunicării intre diferite departamente, scurtcircuitarea anumitor nivele altfel obligatorii (urăsc termenul asta).
3. Posibilitatea concentrării informaţiei intr-un singur loc, sau cel puţin intr-un loc accesibil tuturor, astfel încât ea să ajungă în cel mai scurt timp cu putinţa la cei interesaţi.
4. Posibilitatea postării de tutoriale şi de alte materiale legate de procesul de învăţare continua din cadrul organizaţiei.
5. Exista de asemenea probabilitatea mobilizării unei părţi din cadrul organizaţiei, caracterizata altfel de o atitudine pasiva. Poate creste nivelul de participare în discutarea problemelor, sursele de soluţionare pentru situaţiile dificile devin multiple.
6. Costul foarte scăzut
7. Uşurinţa implementării şi utilizării
8. Posibilitatea transformării blogului intr-un portal de acces la numeroase surse alternative de informaţii pe un anumit domeniu sau serii de activitatea specifice.
9. Modul foarte direct de interacţiune intre utilizatori.
10. Gradul ridicat de personalizare a posturilor sau a altor elemente integrate în blog.
11. Pare ciudat, dar procesul de comunicare poate fi umanizat prin intermediul blogului. Oamenii pot fi făcuţi să se simtă ca parte dintr-o anumita comunitate, şi nu daţi la o parte, inutili.

Dezavantaje:

1. Un eşec rapid al proiectului poate induce o stare negativa în rândul membrilor organizaţiei, sentimentul ca lucrurile nu pot fi schimbate, ca se lupta cu morile de vânt. Din aceasta cauza, trebuie să existe o majoritate care să fie deschisa la acest gen de experiment, oricum în prima instanţa, trebuie considerat un experiment.
2. Pot apărea conflicte intre diferite persoane, departamente, care datorita caracterului deschis al blogului se pot extinde cu mai mare repeziciune.
3. In cazul în care informaţia nu este verificata, se poate întâmpla să crească frecventa greşelilor comise.
4. Exista şi ispita de a transforma blogul intr-un ţap ispăşitor.
5. Reticenta oamenilor în fata tehnologiilor noi, aici se poate discuta şi de un posibil conflict intre cei ce ştiu să folosească un blog şi restul, pot apărea animozităţi, conflicte, sentimente de superioritate, inferioritate.
6. Inapetenţa oamenilor fata activităţi ce implica scrisul, nu cred ca se vor simţi motivaţi, mai ales în lipsa unor avantaje palpabile. Ar putea să para multora doar un moft.
7. Din experienţa proprie, este foarte greu de motivat alţi oameni să comenteze, darămite să mai şi scrie ceva.

Sincer, eu unul, nu as recomand blogul în cazul unei bănci (o instituţie destul de conservatoare, în opinia mea) decât daca este confirmata existenta unui nivel ridicat/susţinut de comunicare, în cazul în care exista probleme mari de comunicare, el este inutil. Trebuie avut în vedere ca blogul nu creează procesul de comunicare, îl poate amplifica, dar intenţia/dorinţa trebuie să îl preceadă.

Condoleeza traseaza, Cioroianu mimeaza

Mi s-ar fi parut normal ca dupa toata tevatura cu investirea lui Adrian Cioroianu din primavara, acesta putea sa profite de importanta intalnirii si sa intoarca perceptia publicului in favoarea sa. Din pacate, stim cu totii ce a iesit, o prestatie mai mult decat penibila, dupa care cel mai inspirat lucru pentru d-ul Cioroianu ar fi sa isi dea demisia.

Imi este imposibil sa cred ca in fata mea, la televizor, era acelasi om ale carui articole din Dilema le citeam cu placere. Este adevarat ca nu s-au spus lucruri de o importanta capitala, dar nici sa te faci ca joci bâza nu este admisibil. Nu sunt adeptul cosmetizarii excesive, dar stiu ca daca nu iei in serios imaginea pe care si-o creeaza publicul despre tine (cel mai adesea pus pe şotii) risti sa arunci pe apa sâmbetei toata munca de luni de zile din culise.


Se pare ca principala problema a d-lui Cioroianu este ca mass-media romaneasca si degustatorii de senzational ieftin l-au perceput ca o persoana slaba, vulnerabila, cu prea putina grija fata de imaginea proprie si eventual ca ocupand pe nedrept locul lui Mihai Razvan Ungureanu, acesta din urma bucurandu-se de o aura de intangibilitate pe tot parcursul mandatului sau [sursele aceste legitimitati ce transcede traiectoria obisnuita a ministeriabililor romani sunt inca neclare].


Indiscutabil, la capitolul PR, MAE sufera cronic. S-a vazut acest lucru si in scandalul Fabulospirit, in demisia lui Razvan Ungureanu, iar acum, iesirea in public mai mult decat jalnica este un semn ca acolo se intampla ceva, dar nu e de bine. Daca ministerul nu incepe sa isi ia in serios imaginea pe care o are in interiorul tarii, risca sa isi treaca 2007 la capitolul faliment.

Mama, m-am facut jurnalist, cand am crescut mare ... si prost!

Daca tot veni vorba despre ce inseamna a fi sau a nu fi jurnalist (probabil ca Zoso si Ciutacu stiu cel mai bine), haideti sa luam la periat urmatoarea stire:

acum doua zile, pe Prima TV, la rubrica sportiva, mare stire mare. Edgar Davids joaca la Universitatea Craiova! Pe un fundal complet cretin ales, Booka Shade - Body Language, vocea din offff (ce viata grea, de jurnalist!) face rapid trecerea de la Edgar Davids de Italia catre E. D. de Oltenia si aflam cu stupoare ca nici vorba de plete sau ochelari. Ne este prezentat un fotbalist simpaticut, parca abia iesit din cantonament, in drum spre discoteca, despre care aflam ca ar putea sa joace cu ochelari. De ce? Pentru ca sunt multi jucatori cu ochelari. Ma uit bine la el, avea dreptate doctorul oftalmolog, nu mi-au crescut dioptriile cu mult. Nu era nici negru, nici ochelarist, iar de Bob Marley nici nu auzise. In schimb, avea o mica problema la ochiul drept, ce nici macar nu necesita ochelari, daramite un transfer in Calciomercato. Urmeaza cateva secvente naucitoare in care apare cand Ronaldinho, cand Davids, cand Mutu, dupa care totul se incheie intr-o tacere suspecta.

Asa am ajuns la durerea cea mare. Cat de tembel poti sa fii pentru a mosi o astfel de stire. Nu mai exista editori in redactiile televiziunilor. Pentru ca genul asta de stire nu este singulara, bine stirile sportive sunt campioane la inventat din nimic titluri senzationale intinse pe minute intregi de visare cretinoida. Ce poate fi in mintea reporterilor? Na la mine, cum fac fundalul la Realitatea TV si intre doua rate de refresh trepideaza neuronul in mine. M-am saturat sa fiu terenul de experimente semantice si logice ale unor agramati. Vadim, Simona, Olivia, adio si n-am cuvinte!

sursa foto Edgar Davids Shiva Zamanfar/Iran

Cu intarziere, despre Nistorescu, Cartianu, Realitatea TV

sursa foto: Evenimentul Zilei

M-am trezit devreme astazi,
dar scriu cu intarziere.

Dupa ce am citit pe Comanescu, EVZ, Cartianu, CRJI detalii cu privire la incident si actorii implicati, am ramas cu acelasi gust amar. Din start, mi se pare o mitocanie generala sa conditionezi prezenta la o emisiune de absenta unui anume. Dar asta este, daca persoana ta imperiala nu suporta umbra altuia, fie!

Cornel Nistorescu merge mai departe si nu are scuze din 3 motive:

1. lucreaza in presa si stie foarte bine cum stau lucrurile cu invitatii, faptul ca nu a fost anuntat nu ii scuza comportamentul de chirita.
2. a fost si el pus in aceeasi situatie, acum ceva timp si a iesit pe usa din dos, tocmai la dorinta expresa a unui dobitoc.
3. daca este sensibil precum mimosa pudica, atunci sa pregateasca o lista cu toate persoanele non-grata pe care le vrea absente in escapadele sale.
   

Oare ce ar spune fostii sai colegi de la Babes Bolyai, din Cluj despre astfel de apucaturi din partea unui fost coleg, alintat pe vremuri cu porecla Nistoreasca tocmai datorita manierelor delicate?

Nu stiu, dar am sa intreb.

Online vs. Offline. Televiziune, radio si oameni

I light a cigarette

'Cause I can't get no sleep
Theres nothing on the TV nothing on the radio
That means that much to me
Theres nothing on the TV nothing on the radio
That I can believe in









date fiind cele de mai sus, se pune urmatoarea intrebare:

In cazul in care canalele online vor inlocui televiziunea si radioul, se va schimba felul in care oamenii interiorizeaza experienta media? Pe scurt, surse precum Youtube sau Joost, vor lua ele locul televizorului sau radioului in sufletul oamenilor?

In ziua de astazi, cand ziarele inregistreaza cresteri destul de mici in mediile traditionale, gandindu-se tot mai adesea sa experimenteze cu mediul online, cand televiziunea si radioul deplang declinul in audienta si cand conexiunea broadband inregistreaza cresteri din ce in ce mai mari, felul in care gandim sursele noastre de informare sufera o schimbare cu repercusiuni pe termen lung.

Oare ne vom gandi la fel de nostalgici la primul nostru cont pe Joost sau la primul filmulet uploadat pe Youtube, cum ne uitam acum la radioul bunicului, lasat de catre rusi, in momentul in care s-au retras din Romania, sau la primul televizor color, marca Cromatic?

Se vor mai face filme precum Radio Days? Oricum ar fi, ati prins ideea.

Sunt curios sa vad in ce masura are Internetul suficiente resurse pentru a personaliza experienta utilizatorului, sau il va goli de orice urma de omenesc.

Astazi, A' lu' Alexandrescu ne spune:

in Olanda este ca lumea se uita la TV la stirile de seara (7-8) si dupa aceea intra pe internet.


unde vor fi serile petrecute in fata televizorului sau radioului, impreuna cu toata familia?


Sunt curios ce ar spune Manafu despre toata treaba asta ...

Jeff Mills si Montpellier Philarmonic Orchestra [2005]

Pentru cei care nu cred in posibilitatile muzicii electronice de a interactiona cu alte stiluri muzicale am o recomandare. Stiu ca este un pic prea tarziu, dar eu unul, de abia acum am vazut pe Mezzo un fragment din concert, dupa care ma bate gandul sa mi-l cumpar.



Enjoy

Juriul a decis

Doru Demolatoru a deliberat

... si recunosc ca nu am avut o contributie demna de atentia acordata

Neagrigore se pleaca in fata castigatorului, pe merit ...

Ce ai face daca te-ai intalni cu ...

... mos Ion Roata?

...

Ditch the Flags; Kids Don't Care Where You Come From

(AdAge.com) - You may be proud to be American (or Korean, or Swedish), but you won't impress the kids by bragging about it. So here is the dilemma, stay local or go global? I wonder if this is the case with Romanian youth as well, or maybe I should say, not yet? Vadim, eat your heart out!I have one question, what the hell is Hermes? and no Google, please!



read more | digg story

CV-urile romanesti sucks, big time!

si cu asta gata, pentru astazi ...








Se da una bucata CV:

1. 1997 absolvent ASE
2. 1997-1999 director resurse umane
3. 1999-2000 generalist resurse umane
4. presedinte comisie nationala
5. 2002-prezent director resurse umane
6. 31 de ani

bine, bine dar cum poti sa ajungi din absolvent direct director [ei na, rusine mie] dupa care retrogradezi in C ca sa te califici dup'aia direct in Sampion Lig? CV-urile romanesti incep sa puta a ipocrizie crasa, spune dom'le ce si cum, detaliat, nu te mai ascunde pe dupa pom!

Sunt satul pana peste cap de retete de succes made in romanica, prin care daca scurmi nitel, gasesti toata mizeria care te-a facut de prima data sa te gandesti sa emigrezi. Daca politicienii nostrii tineri sunt precum ai batrani, de ce nu ar fi si managerii nostrii precum directorii comunisti, ce naiba!
Seize da day si treci mai departe,

Noapte buna copii!


*








*Legenda: casca anti-marlanie

Cand nu ai ce face ...

pui videoclipuri pe blog, ca e de neam prost!

you monkey!

Urma scapa turma

sursa: MSNBC

An Apology to the Graduates

You all will live longer than any generation in history, yet you were kicked into high gear earlier as well. How exhausted you must be

articolul se vrea un update pentru discursul lui Ken Robinson, intr-o nota mai putin optimista, dupa parerea mea, dar la fel de credibila.

Ce ai face daca te-ai intalni cu Spiderman [nu conteaza care, 1,2,3]?

indrazniti ...
deodata mergeam pe strada. se aude:poc! aoleu, nu mai da! cand ma uit, ce sa vezi? unu ,cred ca era spider man, batea doi tineri (cocalari). dupa ce se termina, vine la mine si ma intreaba: ba, tu esti cocalar? eu, incet, incerc sa acopar lanticu de la gat si bratara de la mana (amandoua de aur de calitate multa – 100 g/cm2). Acum, eu cred ca nu vede prea bine, ori era noapteee… i-am zis ca nu, ca sunt un pseudo intelectual care isi da aere de semidoct. Bag sama ca nu prea a inteles cuvintele din dictionarul de neologisme editia 198X. si asa am scapat doar cu o palma dupa ceafa. Si un spit un cur. Da. Si pe voi va sfatuiesc sa faceti la fel. Cocalarilor!



sursa: www.the-wallpaper.net

Filmele nu sunt bune

Printre alte filme vazute in weekend*, Next si Zodiac m-au facut sa ma gandesc la un aspect mai putin evident in zilele noastre. Odata ce am vazut filme despre criminali in serie sau fenomene paranormale, vom fi noi mai pregatiti sa ne descurcam cu situatiile neobisnuite? Nu ne mai sperie criminalii in serie, pentru ca am vazut Saw si stim sa ne descurcam cand suntem legati cu un lant de picior. Oare?

Adica, ma intalnesc pe strada cu Darth Vader si ii spun "Salutare, ce mai faci? The Dark Side ce mai face, creste mare, voinica? Imparatul si-a ales un fond de pensii? Nu de alta dar e batran, si nu se stie niciodata." si asa mai departe. Dupa care intru in supermarket si imi fac cumparaturile.


Ce ti s-a mai intamplat astazi? Pai, nu mare lucru, m-am vazut pe strada cu Mulder, dupa care Carrie a dat foc la doi oameni care protestau in fata primariei ...

Cu ocazia asta, inaugurez un wiki-post saptamanal, Ce ai face daca te-ai intalni cu ...




* cine a mai vazut filmul lui Takeshi Kitano, Hana-Bi si i-a placut, il invit sa isi exprime parerea aici, eu mai am de munca la el ...

Unicredit [+Tiriac +HVB] o da in bara

Astazi este o zi mare pentru copii dar nu si pentru clientii UnicreditTiriac Bank. Se pare ca pentru patru zile, toate operatiunile online sunt sistate. Cam slab pentru departamentul de PR si Customer Care. Nu tu mail, nu tu telefon, nimic. Inghiti si astepti.

Cat despre bannerele de la Headvertising, toate cele bune, dar mai si opriti-le frate, ca te simti ca la curse. Eu unul, nu am gasit nici o optiune de inchidere a sonorului. Parca plecase laptopul pe circuit. Zgomotul ala enervant combinat cu surpriza blocarii serviciului online, surprizaaaa, nu este o combinatie castigatoare.