INCHIS PENTRU REPARATII MINTALE
REVIN CAND MA INTORC
23 iulie 2007
17 iulie 2007
13 iulie 2007
Ultimul album Ash
O miscare foarte indrazneata din partea trupei Ash. In cadrul festivalului de pe insula Wight au anuntat ca ultimul lor album va fi chiar ultimul, starnind reactii din cele mai diverse.
De fapt, trupa nu se destrama, asa cum ne-am astepta in urma acestei stiri, insa s-au hotarat sa scape de formatul constrangator al albumelor lansate din timp in timp si vor scoate de acum pe piata piesele in format single [asta si datorita existentei mijloacelor - i.e. studio propriu, cat si a mediului mult mai la indemana in ziua de astazi].
Ma intreb daca nu ar fi o metoda de urmati si de catre trupele din Romania, pentru care un album reprezinta o investitie intelectuala si financiara mult prea dificil de escaladat, pare-se dupa frecventa cu care apar albume noi.
ideea nu este atat de noua, acum ceva timp existand o alta trupa care lansa single dupa single, luna de luna
The Wedding Present
De fapt, trupa nu se destrama, asa cum ne-am astepta in urma acestei stiri, insa s-au hotarat sa scape de formatul constrangator al albumelor lansate din timp in timp si vor scoate de acum pe piata piesele in format single [asta si datorita existentei mijloacelor - i.e. studio propriu, cat si a mediului mult mai la indemana in ziua de astazi].
Ma intreb daca nu ar fi o metoda de urmati si de catre trupele din Romania, pentru care un album reprezinta o investitie intelectuala si financiara mult prea dificil de escaladat, pare-se dupa frecventa cu care apar albume noi.
ideea nu este atat de noua, acum ceva timp existand o alta trupa care lansa single dupa single, luna de luna
The Wedding Present
Blanoz Live @ Green Hours. 15/07/2007. Seara la 21:00
sper sa ne vedem acolo duminica.
mai multe detalii despre Blanoz
mai multe detalii despre Blanoz
UPDATE:
din pacate, mai mult despre locatie decat despre concert.
Imi pare rau daca GDS va trebui sa renunte la sediul lor de pe Calea Victoriei, insa nu acelasi lucru il pot spune si despre cei de la Green Hours. Rar mi-a fost dat sa vad o mai proasta organizare. De ce pui intrare 10 RON cand nu stii despre ce este vorba? Nu este nimic mai jalnic decat sa vezi ca incarci primii zece veniti dupa care nu te mai intereseaza. Inca imi vine sa imi cer scuze in fata omului care, dupa ce ne-a spus ca se serveste si la masa s-a facut nevazut, iar cand mai aparea, mai degraba imi venea sa il compatimesc, atat de mizerabil arata. Cred ca i se inecase iachtul si nu mai putea participa la regata lui Copos. Iar cand se cobora olimpianul catre noi, plebeii, era indeajuns sa ingane doua trei cuvinte ca sa iti piara cheful de a-l mai vedea a doua oara la fata.
Nu am sa inteleg in vecii vecilor de ce trebuie sa pui ora de incepere opt, pentru ca tu [adica oamenii gravizi cu sunetul] sa o arzi aiurea timp de o ora intreaga, fara noima si fara folos. S-a vazut mai tarziu ca putin le-a pasat de sunet si de restul. Si ca a venit vorba de sunet, dupa cat de infect s-a auzit, trebuia sa fii fan inrait pentru a rezista pana la sfarsit [am plecat pe la zece]. La capitolul nedumeriri mai trebuie spus ca este inutil sa insiri tot echipamentul pe scena, in avans, daca tu tot nu stii cum o sa sune in momentul in care trebuie sa inceapa concertul. Tipic pentru concertele romanesti. Mai bine acasa.
Poate mai tarziu vor fi si poze.
din pacate, mai mult despre locatie decat despre concert.
Imi pare rau daca GDS va trebui sa renunte la sediul lor de pe Calea Victoriei, insa nu acelasi lucru il pot spune si despre cei de la Green Hours. Rar mi-a fost dat sa vad o mai proasta organizare. De ce pui intrare 10 RON cand nu stii despre ce este vorba? Nu este nimic mai jalnic decat sa vezi ca incarci primii zece veniti dupa care nu te mai intereseaza. Inca imi vine sa imi cer scuze in fata omului care, dupa ce ne-a spus ca se serveste si la masa s-a facut nevazut, iar cand mai aparea, mai degraba imi venea sa il compatimesc, atat de mizerabil arata. Cred ca i se inecase iachtul si nu mai putea participa la regata lui Copos. Iar cand se cobora olimpianul catre noi, plebeii, era indeajuns sa ingane doua trei cuvinte ca sa iti piara cheful de a-l mai vedea a doua oara la fata.
Nu am sa inteleg in vecii vecilor de ce trebuie sa pui ora de incepere opt, pentru ca tu [adica oamenii gravizi cu sunetul] sa o arzi aiurea timp de o ora intreaga, fara noima si fara folos. S-a vazut mai tarziu ca putin le-a pasat de sunet si de restul. Si ca a venit vorba de sunet, dupa cat de infect s-a auzit, trebuia sa fii fan inrait pentru a rezista pana la sfarsit [am plecat pe la zece]. La capitolul nedumeriri mai trebuie spus ca este inutil sa insiri tot echipamentul pe scena, in avans, daca tu tot nu stii cum o sa sune in momentul in care trebuie sa inceapa concertul. Tipic pentru concertele romanesti. Mai bine acasa.
Poate mai tarziu vor fi si poze.
04 iulie 2007
Customer Care se intoarce II
La ce bun sa ai trei nivele de tarifare daca tu, companie de curierat, iti bagi picioarele in el de client si il faci, prin calitatea execrabila a celorlalte doua servicii, sa il aleaga intotdeauna pe cel mai scump. Am trei moduri de livrare, unul de doua ore, unul de patru si celalalalt la pastele cailor. Doar unul functioneaza si asta cand ne aducem noi aminte, restul, cand o da bunul Dumnezeu!
Da-le dracului de strategii de marketing, pozitionare pe piata si restul. Da un singur tarif si un singur serviciu, dar sa functioneze. Acelasi lucru este valabil si in cazul companiilor ce isi inchipuie ca daca au tarife mici, o sa se inghesuie lumea la ei. Iau putini bani, dar fac munca si mai putina.
Ca sa parafrazam clasici in viata [Istodor], "Dragi romani din customer service, muriti!"
Da-le dracului de strategii de marketing, pozitionare pe piata si restul. Da un singur tarif si un singur serviciu, dar sa functioneze. Acelasi lucru este valabil si in cazul companiilor ce isi inchipuie ca daca au tarife mici, o sa se inghesuie lumea la ei. Iau putini bani, dar fac munca si mai putina.Ca sa parafrazam clasici in viata [Istodor], "Dragi romani din customer service, muriti!"
03 iulie 2007
Am gresit! Impusca-te!
Acum cateva zile citeam aici despre legatura dintre un slogan de succes si pretuirea esecurilor. Dincolo de atractia pe care o exercita un nume precum Wieden sau viata de zi cu zi intr-una din cele mai respectate agentii de publicitate, primul lucru asupra caruia m-am impiedicat a fost urmatorul. Se aplica oare aceasta filozofie si in afara cercului publicitar inchis? Cum pot companiile sa preia ceea ce este util din esecurile angajatilor lor si sa le transforme in experienta pozitiva?
Nu sunt cel mai in masura sa spun asta, dar cred ca cei care lucreaza in Romania ar avea nevoie de un pic de "dezghet", pentru ca prea seamana cu niste cazarmi [orice s-ar spune suntem departe de o atitudine de genul Connected Ventures, am mai vorbit despre asta mai demult]. Intrigile de birou si obsesia lucrului facut perfect inca mai este marota principala a angajatului roman. Din cauza asta, presupun, primul impuls al acestuia in cadrul unui training este de a afla care este varianta castigatoare/corecta a muncii sale. Toti sunt in cautarea pietrei filozofale, panaceul care sa le rezolve toate reprosurile pe care le primesc de la managerii lor. Cum imi spunea cineva, nu ma intereseaza decat sa faci treaba corect, asa cum am spus eu, ce ai tu de zis in privinta asta este nesemnificativ. Iar in cazul in care incerci sa le explici ca exista mai multe alternative ce pot fi investigate, devin brusc dezinteresati, ca si cum asta nu i-ar privi pe ei. Toate propozitiile trebuie sa inceapa cu "rezolvarea problemei este ..." Doamne fereste, sa pomenesti despre situatii care nu au dus la solutionarea fara drept de apel a unei probleme date. Nu ne intereseaza greselile, cu atat mai putin cele pe care le-am comis noi.
Cred ca mare parte din vina o poarta educatia pe care am primit-o cu totii in scoala romaneasca. Si din cate aflu, inca mai este perpetuata mentalitatea de a pedepsi greselile. Poate filmuletul lui Ken Robinson ar mai fi de actualitate.
Una peste alta, care or fi companiile romanesti in care angajatilor nu le este frica ca vor fi pusi la zid pentru greselile lor?
Nu sunt cel mai in masura sa spun asta, dar cred ca cei care lucreaza in Romania ar avea nevoie de un pic de "dezghet", pentru ca prea seamana cu niste cazarmi [orice s-ar spune suntem departe de o atitudine de genul Connected Ventures, am mai vorbit despre asta mai demult]. Intrigile de birou si obsesia lucrului facut perfect inca mai este marota principala a angajatului roman. Din cauza asta, presupun, primul impuls al acestuia in cadrul unui training este de a afla care este varianta castigatoare/corecta a muncii sale. Toti sunt in cautarea pietrei filozofale, panaceul care sa le rezolve toate reprosurile pe care le primesc de la managerii lor. Cum imi spunea cineva, nu ma intereseaza decat sa faci treaba corect, asa cum am spus eu, ce ai tu de zis in privinta asta este nesemnificativ. Iar in cazul in care incerci sa le explici ca exista mai multe alternative ce pot fi investigate, devin brusc dezinteresati, ca si cum asta nu i-ar privi pe ei. Toate propozitiile trebuie sa inceapa cu "rezolvarea problemei este ..." Doamne fereste, sa pomenesti despre situatii care nu au dus la solutionarea fara drept de apel a unei probleme date. Nu ne intereseaza greselile, cu atat mai putin cele pe care le-am comis noi.
Cred ca mare parte din vina o poarta educatia pe care am primit-o cu totii in scoala romaneasca. Si din cate aflu, inca mai este perpetuata mentalitatea de a pedepsi greselile. Poate filmuletul lui Ken Robinson ar mai fi de actualitate.
Una peste alta, care or fi companiile romanesti in care angajatilor nu le este frica ca vor fi pusi la zid pentru greselile lor?
Nu pot sa vin la munca ... pentru ca sufar de Hexakosioihexekontahexaphobia
Jay Shepherd ofera aceasta lista cu motive oferite de angajati pentru a absenta de la munca. Ar fi interesant de aflat care sunt motivele pe care le invoca angajatii romani. Sau imi va raspunde cineva, mai are nevoie si de motive?
Daca poate sa ma ajute cineva cu sugestii, i-as fi profund recunoscator.
Daca poate sa ma ajute cineva cu sugestii, i-as fi profund recunoscator.
02 iulie 2007
The Shooter [2007]*
Ura!A reinviat McClane!
Bruce Willis si Souza pot sta linistiti. Avem un nou justitiar gata sa arunce in aer tot ce misca in tara aia, raul, ramul.
Un pic cam dezlanat scenariu si destul de previzibil, de la un moment dat incolo. Rectificare, de la început încolo. Asta nu inseamna ca nu trebuie apreciat efortul. Personajul care ofera cele mai multe satisfactii ramane agentul FBI, Nick Memphis. Cum reuseste el sa treaca de la nivelul de boboc la cel de profesionist trebuie sa ramana drept model pentru toti juniorii din orice firma. Bine, el este atras in intriga destul de stravezie de catre o femeie. Dar ce femeie! Cred ca nu am mai vazut de mult timp pe cineva care sa sufere atat, absentand de pe ecran. Parca creste empatia o data cu lipsa ei din cadre.
M-as fi asteptat la mai mult din partea unui regizor care a dat Tears of the Sun. si Training Day. Dar la fel, poate ca nu. Oare cum sunt mestecate scenariile de genul asta? Cu ce fel de spectator se aseaza ei la masa? Acum o sa scriem despre senatorii rai si corupti care invart lumea la degetul mic. Chiar asa. Cand urcau treptele Capitoliului, pareau desprinsi din intrigile tesute in Roma Antică.
Macar, in platitudinea lui, scenariul te tine in fata ecranului macar prin niste tumbe de situatii, ca nu le poti numi rasturnari. Efectele sunt OK. E clar ca lui Fuqua ii plac mult elicopterele.
Ce mi-a placut ...
Ce nu mi-a plăcut chiar deloc: n-am reusit sa îmi dau seama cine este mr. Raft, adica Levon Helm, fanii The Band sau Martin Scorsese stiu de ce.
Bruce Willis si Souza pot sta linistiti. Avem un nou justitiar gata sa arunce in aer tot ce misca in tara aia, raul, ramul.
Un pic cam dezlanat scenariu si destul de previzibil, de la un moment dat incolo. Rectificare, de la început încolo. Asta nu inseamna ca nu trebuie apreciat efortul. Personajul care ofera cele mai multe satisfactii ramane agentul FBI, Nick Memphis. Cum reuseste el sa treaca de la nivelul de boboc la cel de profesionist trebuie sa ramana drept model pentru toti juniorii din orice firma. Bine, el este atras in intriga destul de stravezie de catre o femeie. Dar ce femeie! Cred ca nu am mai vazut de mult timp pe cineva care sa sufere atat, absentand de pe ecran. Parca creste empatia o data cu lipsa ei din cadre.
M-as fi asteptat la mai mult din partea unui regizor care a dat Tears of the Sun. si Training Day. Dar la fel, poate ca nu. Oare cum sunt mestecate scenariile de genul asta? Cu ce fel de spectator se aseaza ei la masa? Acum o sa scriem despre senatorii rai si corupti care invart lumea la degetul mic. Chiar asa. Cand urcau treptele Capitoliului, pareau desprinsi din intrigile tesute in Roma Antică.
Macar, in platitudinea lui, scenariul te tine in fata ecranului macar prin niste tumbe de situatii, ca nu le poti numi rasturnari. Efectele sunt OK. E clar ca lui Fuqua ii plac mult elicopterele.
Ce mi-a placut ...
- imaginea
- seriozitatea lui Marky Mark [o data ce ai fost Good Vibrations, ramai toata viata Marky Mark and the Funky Bunch]
- Ned Beatty in rolul senatorului meschin
- Danny Glover [daca il prindea Predator, de data asta il omora]
- scena filmata pe munte
- felul in care a rezolvat cazul la sfarsit, a pacatuit prin omisiune, nu aveam de unde sa stiu ca arma era inutilizabila
- atitudinea cretina a agenţilor FBI [nu prea poti sa faci recrutare cu filmul asta]
- moare cainele Sam
Ce nu mi-a plăcut chiar deloc: n-am reusit sa îmi dau seama cine este mr. Raft, adica Levon Helm, fanii The Band sau Martin Scorsese stiu de ce.
Curge colorata, maine'i gata!
de fapt, e gata vinerea asta.
N-am apucat sa fac sa fac poze. Dar am vazut ca a resuscitat reactii din cele mai diverse. S-a speculat destul pe marginea utilitatii gestului urban. Astfel, unii oameni au presupus ca se urmareste indepartarea aurolacilor ce faceau zi de zi baie in fantani. Dar nu a fost sa fie asa. Initiativa este personala si artistica.
Andressa scrie cu durere despre lucrul acesta, Palatul Sutu apreciaza gestul estetic, iar la Comanescu toate se limpezesc prin amabilitatea mainii criminale, tatal guaselor urbane Daniel Gontz. Nu putem decat sa ne bucuram ca o bautura de 40 de grade nu da inapoi in fata vremurilor incinse.
Sa inceapa torrida!
N-am apucat sa fac sa fac poze. Dar am vazut ca a resuscitat reactii din cele mai diverse. S-a speculat destul pe marginea utilitatii gestului urban. Astfel, unii oameni au presupus ca se urmareste indepartarea aurolacilor ce faceau zi de zi baie in fantani. Dar nu a fost sa fie asa. Initiativa este personala si artistica.
Andressa scrie cu durere despre lucrul acesta, Palatul Sutu apreciaza gestul estetic, iar la Comanescu toate se limpezesc prin amabilitatea mainii criminale, tatal guaselor urbane Daniel Gontz. Nu putem decat sa ne bucuram ca o bautura de 40 de grade nu da inapoi in fata vremurilor incinse.
Sa inceapa torrida!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)