State Branding. The American Case.

Two great papers on branding,
available on the Internet.

As it has been a month since I've started this blog,
I want to thank everyone who has put up with my trials and tribulations.

Hope you'll have a great weekend, see you on monday.

Ce brandul meu

Unde se poate strecura si Romania = Fabulospirit ...?







Clar, trebuie sa mai slabim un pic.

What I wish I had known back then ... about blogging

not that it helps a lot now
Got it via A' Lu' Alexandrescu

De unde se mai inspira muzicantii din Romania

Sunt cateva zile de cand ascult Wassabi Collective si nu am putut sa ma abtin sa nu observ ca imi suna prea apropiat de playlistul radiourilor romanesti. Cel putin El Negro ar trebui sa se simta atinsi un pic de comparatie. Alte trupe???




Mai are cineva sugestii?

Costi Ioniţă se dă pe sticlă/We are completely fukkked

Si cu asta s-a terminat cu ziua bună. Câtă minte iţi mai trebuie!!!
Păzea OTV si Naţional, aveţi un nou concurent!
Nici dupa prestaţia penibilă de la Dansez pentru tine, omu' nu se potoleşte, clar ca e motivat.
Pe când un GuţăTV sau Adrian Strikes Back?

*sursa foto: http://news.softpedia.com/news/Costi-Ionita-si-triburile-aborigene-ro-7826.shtml

Amenintari cu moartea pe blogosfera

Ziua de astazi se anunta o zi normala, birou, cafea, bloguri, un pic de stres. Cat de departe par toate acum.

Sunt luni bune de cand ma numar printre cititorii lui Scobleizer, unul dintre multii anonimi, postez rar, in general il gasesc ca fiind o sursa buna de informatii pentru lumea blogurilor din State si de aiurea. Insa postul de ieri m-a pus pe ganduri serios. Kathy Sierra a primit amenintari cu moartea pe blogul ei. Prima data cand am citit, am crezut ca e o gluma proasta, insa sapand mai adanc, am vazut ca lucrurile mersesera destul de departe. Intreaga poveste are un aer de gluma proasta, dar in acelasi timp repercursiunile sunt greu de prevazut, de vreme ce sunt implicati oameni reali, si nu fantome de pe Second Life. In general, lumea tinde sa nu ia in serios lucrurile acestea, mai ales daca se intampla in lumea virtuala si cred ca in majoritatea timpului, lumea are dreptate. Exista un fir logic urmarit de Kathy Sierra, ce m-a impiedicat sa concediez si de data asta toata poveste ca fiind inca un incident de genul "hai sa dam cu oamenii de pamant, pentru ca aici nu ne vede nimeni." Iata si rationamentul:

"My first reaction--and probably yours--is to think, "Of course he doesn't actually mean it." But the "funny" thing about crossing the line from criticism to suggestion of death is that your mind starts to wander:
* The guy who wrote this is anonymous (to me... I'm sure the people behind the site know exactly who made that comment and who posted the photo). I have no way of knowing just how disturbed he might be.

* Normally sane adults don't cross that line, especially when they know they're breaking federal law.

* The (apparently) same person made several sexual comments about me as well... for example, analyzing my "Canyon of Pain" graphic and turning it into a metaphor for what I want sexually (you can imagine).

Noose. Sex. Hatred. Misogyny. Willing to commit a federal crime. Anonymity."

Am vazut multe certuri, majoritatea penibile, in timp ce rasfoiam blogurile sau forumuri, unele sunt amuzante, altele sunt infantile, de cele mai multe ori se dovedesc a sfarsi in vulgaritate. Dar nu de data asta, Scobleizer cred ca o spune cel mai bine:

"It’s this culture of attacking women that has especially got to stop. I really don’t care if you attack me. I take those attacks in stride. But, whenever I post a video of a female technologist there invariably are snide remarks about body parts and other things that simply wouldn’t happen if the interviewee were a man. It makes me realize just how ascerbic this industry and culture are toward women. This just makes me ill."

In cazul atacurilor de genul acesta, nu mai functioneaza spiritul de fronda sau pofta de cearta, oamenii se dezbraca de civilizatie pentru a ne arata de ce sunt ei in stare, imediat ce au coborat din copac. Toate complexele interzise de viata reala rabufnesc aici. Si din pacate pentru noi toti, aici sunt sinceri cu ei insisi.

Din pacate, acelasi lucru se poate spune si in cazul romanesc, si ma refer aici la mizeriile ce populeaza comentariile articolelor din versiunile on-line ale multor ziare autohtone. Rar mi-a fost dat sa vad un volum atat de mare de prostie revarsata fara pic de respect la adresa celorlalti. Cred ca nivelul de vulgaritate si violenta este direct proportional cu numarul de oameni implicati in spatiul virtual. Din punctul acesta de vedere, ne asteapta zile negre.

PC shops online in Romania

In ultimul timp am devenit un fel de evanghelist al magazinelor on-line din Romania. Le-am recomandat tuturor prietenilor mei ca alternativa la magazinele clasice de calculatoare. In mare, datorita experientei OK pe care o am de ceva timp cu eMAG, de curand cumparand si de la pcgarage. Am hotarat sa cumpar mare parte din componentele calculatorului fratelui meu de la pcgarage, datorita recenziilor de pe bloguri, in mare parte (pcgarage avand propriul blog, singurul dupa stiinta mea dintre magazinele ce au ales si aceasta metoda de CRM). Postul acesta se datoreaza insa unui alt magazin, pcfun, care a binevoit sa imi raspunda astazi [adica luni] la comanda pe care am facut-o vineri, comanda pe care am anulat-o tot vineri, la ora cinci dupa-amiaza. Faptul ca nu mi-au raspuns la comanda, chiar daca am facut-o dimineata, asteptand toata ziua, m-a facut sa renunt la ei. In aceeasi zi, cei mai rapizi in a-mi raspunde au fost eMAG, dupa numai jumatate de ora de la efectuarea comenzii pe site, iar cei de la pcgarage m-au impresionat pentru ca au sunat de trei ori, pana m-au gasit (eram pe strada si nu auzeam telefonul, scuzele mele, chiar si in ceasul al treisprezecelea).


update: am devenit liber cugetator dupa aceasta experienta

Wikipedia battlefront 2007

doua articole interesante despre proiectul Wikipedia:

1. Wikipedia: In brand we trust? by Alycia de Mesa
   
   
2. The Amorality of Web 2.0 by Nicholas Carr
   

Sunt curios care din ziarele romanesti va initia primul un proiect asemanator. Cei de la Los Angeles Times nu au fost foarte norocosi, esuand intr-o maniera destul de romaneasca. Eu imi pun banii pe Romania Libera.

Stupidly correct

Isuse!!! rar mi-a fost dat sa vad o încăpăţinare mai mare … In ultimul număr din Idei in Dialog (din păcate site-ul nu este încă “viu”) Alex. Leo Şerban vorbeşte despre AMERICA, filme, iar spre sfârşit despre 300, ultimul film al lui Zack Snyder. Cred ca recenzia filmului este de la început compromisa, dat fiind includerea ei intr-un cadru mai larg, in care se discuta despre ce înseamnă America in ziua de astăzi, pentru cine este interesat, iată o carte ce merita, plus remarca lipsita de fair-play la adresa filmului Sin City. OK. Si acum înapoi la film. L-am văzut ieri, împreuna cu fratele meu, impresia noastră a fost de compilaţie intre Troy, Lord of the Rings, Matrix es jusdes farine (apare si Smeagol, e adevărat, deghizat). Insa filmul nu a devenit controversat din aceasta cauza, ci pentru ca a fost acuzat de partizanat deschis, in cuvintele lui Alex. Şerban, “filmul este departe de a fi inocent”.

Ce poate fi mai inocent decât o ecranizare după o carte de comics marca Frank Miller?

De partea acuzării, publicul de la Berlin, despre care s-a spus ca a huiduit copios filmul, iesind din sala inca de la inceput, amuzandu-se la aparitia lui Xerxes in film, "un colos transgender, cu piercinguri pe tot corpul si ochii facuti, jurnalişti arabi care vad in spartani, impersonarea Americii, alături de demonizarea perşilor. In aceeaşi ordine de idei, aştept cu nerăbdare, demonizarea hunilor, a traficanţilor de sclavi, a lui Cortez in America Latina, a tătarilor, a asirienilor … Acum, fratele meu a făcut o observaţie pertinenta, salutul spartanilor este identic cu cel al trupelor marines americane. De unde ştie asta? Din filmele americane.

Insa, una este sa fii dezamăgit de un film pe care îl aşteptai sa fie primul “action flick” din 2007, si alta este sa te apuci sa cauţi sensuri acolo unde nu sunt. Mi se pare penibil ca la o conferinţa de film, regizorul sa se apere de acuzaţii ridicule ce ţin de frustrările geopolitice ale unor capete sparte. Oricum ceea ce se intampla in Orientul Mijlociu afecteaza pe foarte multa lume, dar nu mi se pare deloc eficient , nici pentru cauza araba, nici in general sa cautam intentii malefice acolo unde nu sunt decat Chip si Dale.

Filmul reprezinta o ecranizare sincera a povestii lui Frank Miller, si doar prin extensie are legătura cu adevărul istoric. O recenzie ce face mult mai multa dreptate filmului, cu toate ca nu este foarte magulitoare poate fi gasita aici iar unul din proiectele viitoare ale lui Snyder pare mai mult decat promitator.

Return to Faboulospirit

Cât de incompetent poti să fii? În Capital, nr. 11, din 15 martie este publicat un extras din declaratia reprezentantului M.A.E. către Capital: „La sfârşitul anului 2006, presa internaţională a lansat atacuri dure şi susţinute împotriva României. Acţiunile diplomatice erau insuficiente şi nu aveau capacitatea să se adreseze publicului larg“. Corina Vinţan - purtator de cuvânt al ministerului. Acum sunt si eu curios care erau acele atacuri despre care se vorbeste în discurs, pentru ca pe situl Guvernului si pe cel al M.A.E. , nu am gasit nimic, atacuri care au stat la baza deciziei de a incredinta campania companiei GAV/Scholz & Friends, fara a mai initia o licitatie. Dacă ar fi numai banii la mijloc, (in jur de 100k pentru brand si 5 mil. estimativ per campanie), atunci nu ar fi decat o alta devalizare, intr-un lung sir. Dar povestea, prin vocea purtătorului de cuvânt, capăta o valoare de aventură a la John Le Carre, cu jocuri de culise, atacuri internaţionale, mâine poimâine aflăm că, de fapt, motivul a fost ameninţarea teroristă. Ei ne atacă pe motiv de tigani si noi le raspundem cu fabulospirit. Mă întreb cui îi sunt adresate toate aceste lucruri?

Mami, da' Vasilică mi-a luat jucariaaaa!!!

Iata cum arata roll-ul de stiri de la Cotidianul din ultimele zile:
azi
10:50 | Tariceanu a sesizat Curtea Constitutionala privind refuzul lui Basescu de a-l inlocui pe Ungureanu
09:00 | Tariceanu nu a lasat-o pe Adriana Saftoiu in sala de sedinte
ieri
18:34 | Blaga: Nu semnez ordonanta aminarii euroalegerilor, prezentata de Stroe si la care apar ca initiator
17:50 | Basescu: Cind nu mai ai majoritate, renunti la scaun

Lame!

Marş afară, incapabilule!

Am aşteptat doua săptămâni, până m-am lovit cu capul în zid. Şi a durut al naibii de rău. Am văzut şi eu, ca mulţi alţii, emisiunea lui Liviu Mihaiu, de la TVR, în care Preşedintele a sunat în direct şi s-a porcăit la modul cel mai ordinar cu Primul Ministru. Am zis, aşa ceva nu se poate, cel puţin nu după cât timp a trecut de la şedinţele CPUN şi mineriade! Dar, iată că s-a putut. No problem. Trecem şi peste asta, cum trec de aproape zece ani de zile, de când am venit în Bucureşti, peste “mirositorii” din autobuze, fără să fiu capabil a înţelege cum nu se pot spăla oamenii. Însă asta m-a făcut sa nu mai rezist. Sistemul meu imunitar, construit cu grijă şi cu atât efort a cedat. Mi se pare de domeniul rocambolescului ce se întâmpla acum în Romanica. Cât de jos pot sa ajungă instituţiile statului, când reprezentanţii lor se dau în spectacol în cel mai mizerabil mod cu putinţa. De unde îşi iau Preşedintele şi Primul Ministru inspiraţia pentru comunicatele de presa. Comunicatul Cotroceni-ului aproape că întrece în ton articolele publicate de Vadim în România Mare. D-le Băsescu, nu “dispreţul dumneavoastră faţă de cetăţenii români a depăşit orice limită acceptabilă într-un regim democratic.”, dumneavoastră aţi depăşit orice limită a bunului simţ, lăsaţi democraţia în pace.

Unde vreau sa ajung? La faptul că nu mă pot abţine să mă simt altfel decât dat afară din propria ţara de către politicienii romani. Trimis pe câmpii, la cules de căpşuni, sau orice altceva. Toate emisiunile se intrec in a dezbate o aberatie. Cearta de birt între doua personaje "larger than life". Nu mai contează nimic altceva decât orgoliile lor. Nu ei sunt de vină pentru circul creat, oamenii sunt vinovaţi, în micimea lor nu pot pricepe cât de importante sunt ranchiunele si poliţele de plătit. Politica româneasca înţeleasa ca ştiinta ermetică, la care bieţii muritori nu au acces. Nu am fost animat niciodată de o prea mare doza de patriotism, dar nici nu accept să intre cineva cu bocanci în viaţa mea şi să murdărească mocheta. Poate că nu contez, dar măcar să aibă bunul simţ de a nu îmi comunica oficial lucrul acesta. Să îl păstreze pentru coridoarele puterii lor, care oricum ar avea nevoie de putina curăţenie şi ferestre deschise, ca prea nu se poate respira pe acolo. Eu ii propun domnului Băsescu să tragă uşa aia după el, sa închidă odată cercul polar, că zău aşa, Nea Traian şi Nea Tăriceanu, matale nu sunteţi oameni.

VOTE TOMMY MATACHE

http://www.whiskas.ro/concurs-pisica-lunii.html#pics
vote Tommy Matache for president

Gracias
Hugo

Ucenicul lui Felix

de la Orbitorul am aflat ca Felix o ia pe urmele lui Donald Trump, isi face emisiune. Daca are curaj, sa o propuna la Pro TV, in locul Vacantei Mari. Gestul se poate inscrie cu eleganta la capitolul, mitocani am fost, mitocani suntem inca. Ar fi interesant de aflat ce am putea invata de la el.

Pentru ca nu l-a concediat nimeni de pe scena publica romaneasca pana acum, crede ca i-ar sta bine in postura de concediator.
Intr-un interviu pe CNN luat de Richard Quest, Donald Trump spunea "de la 50 de mil. $, se mananca bine". Parafrazand, in Romania, de la Securitate se mananca inca bine. Trist.
Intrebat daca va lua aceeasi decizie ca si Mona Musca, in cazul in care decizia CNSAS este finala Felix a raspuns ca da, va pleca. Acum stim unde! In pauzele sedintelor de la Parlament, catre studioul de filmare.
O sugestie. Ar putea, pentru inceput, sa recruteze ucenicii dintre angajatii sai de la Antene. Atunci ar face rating.

Romania: brand de brand

Am urmarit emisiunea 100% de saptamana trecuta. M-a facut sa devin mai atent la toata povestea cu brandul de tara in cazul Romaniei. Pana acum imi era indeajuns opinia lui Sorin Ionita, e adevarat, sunt sceptic, insa astazi am descoperit articolul asta. Nu inteleg, "În fond, nimeni nu ştie unde se află Ucraina, şi nici unde e Bucureşti, şi de aceea apare confuzia atât de des întalnită între Bucuresti şi Budapesta“, susţine Trout." Nu stiu unde este Ucraina sau Bucuresti, pentru ca nu am fost bun la geografie, nu stiu care este diferenta dintre Bucuresti si Budapesta pentru ca:

1. am fost la concertul Iron Maiden din '95
2. sunt obosit, nu m-am uitat la Jeopardy
3. sunt beat
4. nu ma intereseaza daca fac gafe
5. vreau sa stau la budapesta pentru ca imi place bucurestiul

revin ...

Blood Diamond

Pentru cine doreşte să afle mai mult despre filmului lui Edward Zwick, pe CNN este difuzat documentarul lui Sorious Samoura, "Blood on the Stone". Acesta este urmat de un interviu cu Samoura, Zwick şi Djimon Hounsou. Mai multe detalii despre filmele realizate de Sorious Samoura le puteţi gasi aici. Contribuţia lui Sorious Samoura a fost mai mult decât importantă în realizarea filmului, în cuvintele lui Zwick: "Sorious was a Godsend… He was a friend, a consultant, an authority. He was the soul of the production."

(foto via www.insightnewstv.com)
La un moment, în cadrul interviului, Samoura atrage atenţia asupra unui lucru adesea ignorat: Africa încă nu şi-a iertat copii-soldaţi. Aceşti copii.

"You're Ulysses!"

Sunt şi o carte:

"You're Ulysses!
by James Joyce
Most people are convinced that you don't make any sense, but compared to what else you could say, what you're saying now makes tons of sense. What people do understand about you is your vulgarity, which has convinced people that you are at once brilliant and repugnant. Meanwhile you are content to wander around aimlessly, taking in the sights and sounds of the city. What you see is vast, almost limitless, and brings you additional fame. When no one is looking, you dream of being a Greek folk hero."

Washington Post - ABC News poll

În cadrul unui sondaj efectuat de către ABC News - Washington Post se arată că principalele motive de îngrijorare a alegătorilor americani în privinţa prezidenţiabililor sunt vârsta, religia, valorile familiei si fumatul. Ce este şi mai interesant este că doar 31% dintre cei chestionaţi au arătat rezerve in privinţa unei femei candidat si 6% au declarat ca nu ar vota un candidat African-american. Datele sondajului le puteti găsi aici

Oare care ar fi preferinţele alegatorilor romani?