25 octombrie 2007

Am cravata mea ... trebuie sa o sterg de praf


Bucurenci: Chemare tovărăşească


Se pare ca la 18 ani dupa ce am pierdut sansa de a mai fi UTC-ist [acum au 18 ani cei ce nu au fost in viata lor pionieri] se mai inregistreaza o strigare pentru cine nu a predat recuzita la timp.

Ce vremuri, ce caractere! Imi aduc aminte cum participam cu sarg si drag la Valentele Pasiunii/Un fel de Cantarea Romaniei pentru amatori si la alte concursuri ale Epocii de Aur. O data s-a intamplat ca am luat mentiune, in clasa a IV-a. Acum pot sa va spun ca meritam cel putin locul II. Stiam numele de la toate platformele petroliere din Marea Neagra, inclusiv cati kilometri are Canalul Dunare-Marea Neagra.

Anyway, cine se simte inca insufletit de cravata sa poate sa trimita un mail la larevedere@muzeultaranuluiroman.ro sau Siminei Bădică la siminarb@gmail.com pentru mai multe detalii.

22 octombrie 2007

Bazaconia zilei

Cu tot frigul de afara, parca nici nu iti mai vine sa mai scrii despre toate tampeniile pe care citesti pe net. Ca de exemplu, despre dovada ca nici chiar cei mai destepti dintre noi, nu sunt feriti de ipostaze penibile.

Domnul laureat de premiu Nobel sustine sus si tare ca negrii lor sunt mai prosti decat albii nostri. Nu ar fi nimic nou sub soare, daca nu ar veni din parte unui venerabil purtator de ani si diplome. Si nu este la prima contraventie. Cel mai mult m-a amuzat concluzia pentru conceptul de latin lover [legata de pigmentul pielii], Pepe stai drept! Nu pot decat sa citez:

"That's why you have Latin lovers," he said, according to people who attended the lecture. "You've never heard of an English lover. Only an English patient."


Cred ca de fapt este izbucnirea unui spectator furios pe filmul care l-a dezamagit. Mai buna decat orice recenzie. Am mai vazut si eu filme si nu mi-au placut, dar nu m-am apucat sa dezvolt teorii rasiste plecand de la rateurile unor regizori sau actori. Orbitoru, ai cuvantul!

Politicienii nostri, electoratul lor

No! Acum, dupa toata inflatia de talk-show-uri, iti vine sa te gandesti singur, in sinea ta. Chiar este o problema cu aceasta mult blamata clasa politica romaneasca? Si cum sunt suspicios din fire am vrut sa o trec printr-un filtru.

Doua intamplari legate strans intre ele de frigul din afara m-au facut sa ma gandesc mai bine. Lucrez la o firma ce isi are sediul intr-un apartament inchiriat. Pana aici nimic nou. Senzationalul, in direct, dan diaconescu este ca persoana ce se ocupa de treburile administrative s-a hotarat sa renunte la acest mecenat, bineinteles fara sa catadicseasca a anunta, inca de acum o luna. Astfel ca zac acum in frig si tremur de frig. Prostia invinge, coafura rezista!

A doua intamplare este legata de blocul in care locuiesc. Acesti tembeli de locatari, numiti si proprietari in unele acte oficiale romanesti, au hotarat sa nu porneasca caldura, chiar daca tot ei au fost cei care si-au instalat toata vara apometre, pe nervii mei slabiti de zgomotul facut de muncitori. Si iarasi dardai de frig. Prostia invinge, coafura rezista!

Acum, intrebarea mea este urmatoarea. Cu ce sunt mai inteligenti electorii fata de politicienii care ii reprezinta? Vedeti pe undeva ca romanii se descurca de minune cu vietile lor si numai netrebnicii de politicieni le pun bete in roate? Din pacate inclin sa cred ca ne meritam unii pe ceilalti cu prisosinta. Ba mai mult, vad un fel de concurs intre electorat si politicieni, cine da dovada de mai multa prostie, castiga un balon de sapun!

20 octombrie 2007

Droguri? Nuuuuuuu!

Avem niste droguri! Cum procedam?


Sa il folosesti pe Ion Tiriac jr. ca exemplu pentru modificarea pedepselor excesive pentru consumul de droguri mi se pare un lucru cel putin nedelicat fata de oamenii condamnati pe nedrept pentru trafic de vegeta de prin puscariile noastre. Bineinteles ca juniorul nu a facut trafic, bineinteles ca nu are nici o importanta daca a consumat sau nu cocaina, la urma urmelor nu prea vad pe foarte multa lume consumand in Romania cocaina. Prin urmare, nu cred ca traficul sau consumul de cocaina este o amenintare pentru societate. De fapt, toata povestea poate fi trecuta cu usurinta la capitolul extravagantelor beizadelelor post-tranzitie. Ce atata tam-tam pentru cateva grame trase pe nas, doar face parte din aceeasi poveste exhibitionista cu protagonisti de inalta stofa, precum Casuneanu jr. care conduce o masina de peste un milion de euro si nu se intreaba nimeni cum doamne a ajuns cineva asfaltand drumuri sa isi cumpere asa ceva. Ca doar drumurile romanesti sunt praf. Nu ar trebui oare sa fie si conturile afaceristilor cu bitum la fel?

Dar sa revenim la drogurile noastre. Ma rog, la drogurile lor si drogatii nostrii. Stau si ma intreb cat timp o sa mai vedem domni sau domnisoare simandicoase care stramba din nas la absurditatea legilor din Romania, ce te transforma peste noapte din consumator debusolat in traficant columbian. Ca doar sapte ani de puscarie in Romania, condamnare penala este echivalentul condamnarilor de peste tot. Nu sunt nici mai buni, nici mai rai.

Dar a vorbi doar de nedreptatea legilor cu privire la consumatorii de droguri, seamana pare-mi-se cu a vedea paiul din nasul celuilalt si a nu vedea ditamai stalpul din fata ta.

De ce nu vorbeste nimeni despre oamenii care s-au imbogatit de pe urma drogurilor in Bucuresti si aiurea in tara? Cat timp vor mai accepta oamenii sa fie prostiti cu arestari de clanuri tiganesti care se ocupa numai cu distributia? Cine poate fi atat de credul incat sa creada ca un tigan din Ferentari se duce si cumpara din Orient droguri pentru a le tranzita prin Romania, sau pentru a le desface. Astia sa fie oare Escobarii nostri? Chiar este atat de trista viata de traficant la noi in tara. Atunci nu este nici o diferenta intre cativa caltabosi si cateva grame de heroina amestecate cu cappuccino. Iar daca tot vorbim despre bani nu am auzit pana acum nici un fel de cifre. Cat se castiga? Ni se plimba pe la nas cat costa o bila amarata. Chiar nu avem nici un economist mai descuiat la cap care sa se apuce sa faca o contabilizare a veniturilor obtinute din droguri? Cati RON ia un dealer, cat ia un traficant, care este marja de profit. Le facem pe toate dupa ureche si cand ne convine.

De ce nu vorbeste nimeni despre capii retelelor, despre cei din politie care ii sprijina. Noi ne ocupam de falitii nostrii in timp ce altii se imbogatesc pe spinarea ratacitilor in tranzitie. Toata lumea tace cand e vorba de ditamai generalul de politie implicat in ratacirea catorva sute de kilograme de substante chimice ce in combinatia potrivita, te duceau direct in nirvana si care acum zace in conacul, colectie personala, incadrat de doi lei de piatra ce l-ar face si pe Viorel Lis invidios. Daca nu credeti, luati drumul catre Tartasesti si o sa il vedeti pe partea dreapta a soselei. Nu am vazut nici un ziarist, reporter, cameraman sau orice altceva interesat de cine se ascunde in spatele „bietilor” sadoveanu de serviciu.

Cat priveste consumatorii de droguri romani, aici dam peste un alt moment de amnezie al societatii romanesti. Nimeni nu a este preocupat sa cartografieze in vreun fel o harta a lor, a afle ce fel de oameni sunt. Exista o diferenta ca de la cer la pamant intre cei ce cutreiera zi de zi cartiere precum Ferentari, Balta Alba, Salaj in cautare de bile si tembelii din cluburile din centrul Bucurestiului in cautare de senzatii moi si catifelate. Si daca tot am ajuns la cluburile bucurestene, nu se mira nimeni cum nu a fost nimeni luat la scuturat pentru consumul de droguri din carciuma sa. Hai sa le vedem! In ce club vrei sa mergi pentru a gasi cate ceva de-ale gurii sambata seara? Pai, incerci intai in Web, ca esti lenes si vrei sa mergi la sigur. Dupa aia mai dai o roata prin centrul vechi, sa vezi daca iti mai iese ceva, dar nu prea ai sanse ca acolo merg sarantocii. Si apropo de sarantoci cu duhul, treci si prin Kristal, ca daca nu ai gasit nimic pana acum, s-or gasi niste pastile de cap pe acolo si pentru tine.

Vad multi oameni care ii deplang pe cei care consuma droguri si sunt prinsi. Daca cineva si-ar da silinta, ar putea observa cu usurinta ca pana la urma sunt aceeasi oameni ce sunt plimbati prin sectii, inchisori si iarasi in libertate, pentru a o lua de la capat. Cativa kitikati ce odata prinsi, nu mai scapa de bataile politiei. Tot timpul trebuie sa toarne pe cineva. Sa nu dea Dumnezeu sa ajungi la mana lor si sa devina dealerul tau, ca ai pus-o. Te transforma si pe tine in traficat, doar doar or scapa ei.

Mai sunt si alte intrebari interesante legate de subiect, pe care vad ca lumea nu si le pune, sau baga capul in pamant, atunci cand vine vorba de ele. Ce s-a intamplat cu zonele de influenta din Bucuresti. Ce se intampla cand un dealer se hotaraste sa vanda mai ieftin, pentru a castiga inca un procent din piata, pentru a-si extinde zona. Pai se poate intampla ca intra pe fir un alt dealer, ale carui afaceri sunt puse in pericol si care se duce la tatal sau, un sfant nu alta, sau mai degraba procuror si ii sopteste despre un anumit Robin Hood care vinde tot felul de prostii prin Bucuresti. Iar tatal, degraba varsatoriu de arestari este complet indiferent la afacerile copilului, manca-l-ar mama pe el de baiat.

Acum cativa ani, tiganii ursari stapaneau toata zona dintre Universitate si Unirii. Cam pe acolo unde se vindeau cd-uri piratate. Ati vazut pe cineva sa le puna vreo piedica, macar asa la misto, vreun pristanda ratacit, ca tot e sectia 10 prin preajma? Neah! Noroc cu retelele de cartier, ca s-au prins bietii fraieri, pacaliti cu blank-uri cu jocuri lipsa si s-au apucat sa isi caute singuri filmele pe internet, ca altfel bantuiau si acum pe acolo in cautarea ultimei versiuni de Vista Premium, manca-ti-as tie RAM-ul ala prost.

Dar este de bon ton sa discutam de absurditatea legilor din Romania.

Neinspirat de un post al lui Dragos Bucurenci

18 octombrie 2007

iPhone deschis

Oare anuntul acesta sa fie incurajator pentru cei ce isi vor cumpara iPhone din Romania prin intermediul cel.ro si marketonline.ro? Faptul ca un kit SDK va fi pus la dispozitia dezvoltatorilor in 2008 nu garanteaza repunerea in functiune a terminalelor blocate de update-urile actuale puse la dispozitie de Apple. Cat despre motivul indarjirii cu care sunt pastrate inchise atat iPhone-urile cat si iPod-urile, acesta ramane in continuare, cel putin din motive de PR, vulnerabilitatea in fata virusilor, atacurilor externe si a altor jivine. In clasicul stil Steve Jobs, nu zic nici nu, nici da, pentru a nu-mi parea rau mai tarziu.

via Ars Technica

Bancpost sau banc prost


Citisem undeva zilele trecute ca sunt multi bloggeri, cel putin in Romania, care se pare ca traiesc din comentariile pe marginea reclamelor, in special a reclamelor proaste.

Eu traiesc din altceva dar ... daca tot este sa comentam, atunci hai sa dam cu bata in balta. Cam cum face si BANCPOST cu ultima reclama la creditul ce iti aduce 4000 de euro in plus. In plus la bolovanul ala cu care te leaga de picior si te aruca in Dunare, dar asta este alta poveste. Ma bucur pentru ei, clientii astia importanti o sa ii azvarle direct in cartile de istorie. Azi Napoleon, maine Burebista si poate cine stie, in scurt timp Dumnezeu. O singura nelamurire am. De ce clientii lor urca si coboara pe rampa pentru personele cu disabilitati? Il inteleg pe Napoleon, dar ceilalti doi pareau perfect normali. Probabil ca se odihneau pentru intalnirea cu ofiterul de credit. Chiar asa, s-au militarizat toate bancile in Romania? Nu mai exista functionari decat in administratia publica? Restul sunt toti generali, 'lenti, plutonieri si alte cele.

17 octombrie 2007

iPhone de Romania

Cateodata dai peste o fraza, pe internet sau aiurea, de genul refrenelor pe care le auzi in magazine si nu mai poti sa ti le scoti din cap. In cazul de fata este vorba de interviul dat de Frunzetti pentru usor.ro:
[18:01] Mugur Frunzetti: 4. e moral?
[18:02] Mugur Frunzetti: si am raspuns la fel DA, 100% - imoral este ce face Apple
[18:02] Mugur Frunzetti: care incearca sa trateze tarile EU ca piete separate
[18:02] Mugur Frunzetti: care incearca sa vanda telefoanele numai prin operatori anume

mai precis ultima parte, in care se sustine ca Apple este imoral iar marketonline de partea curata a baricadei. Nu prea inteleg utilizarea termenului de moralitate in aceasta discutie. Ce este moral sau imoral pentru o companie, atata timp cat nu au fost incalcate prevederile legale? Daca o companie actioneaza intr-o maniera pe care am considera-o imorala (unii dintre noi), insa, urmarile sunt profitabile, atât pentru companie cat si pentru angajatii sai, de genul, profit mai mare, copiii angajatilor urmeaza facultati mai bune, a crescut nivelul de trai al angajatilor, mai putem spune ca ceea ce face o companie este imoral?

Din cate imi dau seama in cazul de fata, nefiind un specialist in marketing, moralitate si alte personaje ale bestiarului curent, Apple a creat un produs, pe care a decis sa il tina inchis in limitele unui contract cu AT&T, cat si in limitele software-lui al carui proprietar este. Nu inteleg unde intervine joaca de-a moralitatea. Prefer sa nu arunc cu intrebari retorice in momentul acesta, dar promit ca am sa revin cu lamuriri in ceea ce privesc telefoanele vandute in Romania.

Portal pentru alegerile din Romania

Congresspedia este cel putin un proiect interesant, dincolo de indoiala ce planeaza asupra proiectelor wiki. Dupa parerea mea, o astfel de initiativa transpusa si in Romania, nu ar avea decat efecte benefice, doar si pentru cresterea interesului pentru un alt fel de politica in mediul online. Nu pot decat sa astept si sa ma declar inca de pe acum disponibil ca voluntar pentru un astfel de proiect.


16 octombrie 2007

Bazaconia zilei

UPDATE:
Greseala mea!
Daca nu eram atat de impresionat de verticalitatea lui Frunzetti
observam si eu ca cel.ro au fost primii.

Dupa marele anunt facut de marketonline cu privire la cat de morali sunt ei si cu iPhone-ul lor cu tot cu update, am gasit astazi alti kitikati care vand ...

iPhone poate fi utilizat in toate retelele de telefonie mobila GSM din Romania. .
Garantia iPhone este de 24 de luni
iPhone este disponibil fara conectare sau abonament.

No comment!

12 octombrie 2007

Scrisoare deschisa catre domnul Ioan Muresan

Domnule Mureşan, daţi-mi voie să vă spun că îmi este milă de dumneavoastră. Îmi este mila de dumneavoastră şi de domnul Remes. Nimeni nu ar trebui să treacă prin aşa ceva. Si când spun nimeni, mă refer la toţi oamenii cu cap pe umeri din tara asta. Îmi pare rău ca nu v-am cunoscut, pentru ca v-aş fi spus să nu va băgaţi în aşa ceva. Nu ştiu ce aţi gândit în momentul în care v-aţi băgat în toată troaca asta, sper că pana la urma să merite, pentru că ce va urma pentru dumneavoastră, nu va fi frumos deloc. Este păcat că aţi prins un moment extrem de nefericit, pentru că nu mă aştept să ieşiţi în vreun fel din povestea asta. Ar fi fost ceva complet nevinovat daca aţi fi dispărut ca persoana politică, nu ar fi fost nici o pierdere pentru nimeni, mă scuzaţi pentru sinceritate. Din păcate, dumneavoastră nu veţi avea şansa asta. Veţi intra în istorie, poate şi în manualele ei. Copiii vă vor studia în şcoală. Îmi este milă de dumneavoastră, aşa cum îmi este mila de toţi oamenii din România, care nu au ştiut să profite de ultimii optsprezece ani petrecuţi din 1989 şi până acum pentru a învăţa cum să se schimbe în oameni normali.

Stau şi mă întreb dacă nu v-a folosit la nimic faptul ca aţi fost în politică în toţi aceşti ani. Nu aţi avut pe nimeni cu care să va consultaţi? Un coleg de partid, mai bine intenţionat, capabil de a face un act de voluntariat şi care să vă ilumineze? Poate că acolo, în nordul României, lucrurile par mai simple, dar vedeţi dumneavoastră, socoteala de acasă, nu se potriveşte cu cea de pe malurile dâmboviţene. Am stat în tot acest timp şi am încercat să îmi dau seama ce a fost în mintea dumneavoastră şi nu văd decât ceaţă. Bănuiesc că aţi fost foarte frustrat în perioada în care aţi fost la putere, când aţi văzut ca ceilalţi fura şi dumneavoastră nu. Sunt sigur ca atunci nu aţi furat. Dar puteaţi foarte bine să luaţi lecţii de la ei. Sunteţi un prost elev.

V-aş sfătui să luaţi aminte la comportamentul lui Adrian Nastase. Si el a trecut printr-un linşaj, însă în cazul acestuia, el s-a desfăşurat în spatele uşilor închise, în mijlocul partidului său şi foarte puţin a respirat afară. Încercaţi să nu fiţi tentat de ideea cum că cea mai buna apărare este atacul.

Am spus că îmi este milă şi de domnul Remeş. Poate că până la urmă şi-a meritat-o. Nu sunteţi pe aceeaşi poziţie. Veţi vedea că până la urmă, domnul Remeş va fi bine mersi, dar nu acelaşi lucru l-aş putea spune şi despre dumneavoastră. Sper să aveţi tăria ce v-a lipsit până acum, să puteţi să treceţi peste acest moment şi să vă vină mintea la cap. Până la urmă, nu este sfârşitul lumii. Poate că doar aşa puteaţi să învăţaţi ceva util. Vedeţi dumneavoastră, România s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. Metodele dumneavoastră ar fi fost mai potrivite la începutul anilor optzeci, când se furau tuburi Bergmann de pe şantierele patriei, sau iţi făceai gard cu tabla furată de la C.A.P. Acum lumea fură un pic mai stilat. Sper că nu aţi fost înşelat de opinia generală că în ţara asta toata lumea fură, de la vlădică la opincă.

Să nu uit. Dacă vă este de folos într-un fel sau altul, să ştiţi că cei care comentează cazul dumneavoastră, se înghesuie în faţa camerelor pentru a condamna comportamentul dumneavoastră reprobabil, ei bine, nu sunt cu nimic mai presus de dumneavoastră. Faceţi parte din aceeaşi clică de oameni de bine, care au binevoit să îşi exhibe apucăturile de cea mai joasă speţă, în tot acest timp. Printre ei, nu v-aş fi recunoscut oricum, prea vă asemănaţi. Ghinionul a fost că pe dumneavoastră v-au filmat pe ascuns. Pe ei nu. Curios este că atunci când vă vedeam pe dumneavoastră, îi vedeam pe ei şi invers.

În încheiere, v-aş sfătui să nu mai spuneţi nimic în faţa camerelor, pentru că oricum nu va conta. Şi la urma urmelor, nu văd ce aţi putea spune. Din ce îmi dau seama, v-aţi face un munte de bine dacă aţi înceta să mai gândiţi, cel puţin pe moment.

Clandestino news

Pentru cei ce iubesc mash-up-urile la Clandestino, cateva lamuriri. Daca tot e sa dati o stire:

  • protocolul bittorrent nu a fost niciodata ilegal. Nu prea are cum. Este doar o modalitate de a transfera date catre utilizatori. Ca sa fiu mai precisa: The global standard for delivering high-quality files over the Internet. Ca este folosit in alte scopuri, mai putin ortodoxe, este alta poveste.
  • in ceea ce priveste femeia condamnata de catre jurati in Duluth, la o amenda de 222.000 $ pentru 24 de incalcari ale drepturilor de autor. Unul dintre jurati da interviuri.
  • daca tot vorbiti despre RIAA si alte cele, ati putea da si o stire mai optimista sau una mai interesanta, in ceea ce priveste industria muzicala. OK, optimista din punctul de vedere al consumatorilor.
  • cat priveste insula piratilor, se pare ca lucrurile nu stau chiar asa. Pana la insula, lumea intra in legalitate.
  • cand vorbim despre pirati (torrents) ar trebui sa stim ce inseamna buccaneeri (trackers) scuzati analogia slaba
de la unul din ziarele gratuite in care isi impacheteaza gospodinele caltabosii si tuica nu as fi avut pretentii. Dar un radio on-line ar trebui sa fie mai atent cu cititorii lui.

un posibil/probabil fan

chiar asa, n-aveti nevoie de un hobbit pe partea de research?

Deep Throat

Andrei Gheorghe a facut ieri o analogie inaltatoare cu privire la persoana care a dat casetele/dvd-urile, divx-urile cu inregistrarile celor doi traficanti de caltabosi si tuica catre TVR, comparandu-l cu mult mai faimosul Deep Throat, functionarul CIA care le-a furnizat celor doi ziaristi americani de la Washington Post informatii cu privire la Toti oamenii presedintelui.

Este un pic deplasat. In cazul american existau informatii clare cu privire la musamalizarea cazului. In ceea ce ii priveste pe cei doi eroi romani, din pacate soarta lor era pecetluita de la inceput. Urmau sa isi ia tuica si caltabosii cu ei in inchisoare. Partidele politice romanesti nu empatizeaza cu tapii ispasitori. S-a vazut in cazul lui Nastase. Si haideti sa nu ne imbatam cu apa rece, asa cum propune, de exemplu, Guse. Nu sunt nici pesti mari, nici capatul de tara in care stateam inainte de a face Marele Pas Inainte. Sa fim seriosi, anul asta, am prins pesti mai mari la Sulina. Nu am filmulete, dar am poze care sa dovedeasca lucrul acesta. Daca TVR este interesat, poate sa le vada pe blog. Mult mai interesant ar fi sa vedem daca se adevereste informatia cu privire la dosarul penal al lui Videanu. Ce s-ar mai intampla oare cu terenul din spatele Casei Poporului, ala de e atat de scump incat nu se incumeta nimeni sa se asocieze cu dom' Primar.

Avertisment pentru cei care vor sa raspunda la intrebarile incuietoare ale lui Gheorghe, de genul, cum il chema pe Deep Throat? Nu va bazati pe Google, incercati sa mai si cititi, pentru ca altfel va treziti ca vorbiti despre Traci Lords si nu stiti despre ce este vorba!

nu vreau sa stiu ce ar spune Orbitoru despre ultima parte!

11 octombrie 2007

Blogosfera

The Great Unread si Is Nicholas Carr the new Robin Hood, or just an Asshole?, doua posturi vechi cu privire la relevanta blogurilor, dar care pot fi de actualitate daca ceea ce spune Manafu se adevereste. Si pentru ca mai sunt si alte bloguri, in afara de cel al lui Nicholas Carr, pe care le citesc, iata unul dintre cele mai interesante bloguri nou descoperite (gratie Google, ce a binevoit sa cumpere Jaiku) si nu Twitter.

Blogosfera romaneasca

Manafu scrie despre lucrurile interesante ce ne aşteaptă în 2008 şi probabil are dreptate. în ceea ce mă priveşte, nu sunt nici lider de opinie, nici vedeta, nici generator de trafic, prin urmare trebuie să mă limitez la simpla ocupaţie de observator. Sincer, trebuie să recunosc ca este şi singura poziţie ce îmi face plăcere. Ce pot să articulez, după aproape un an de zile petrecut printre bloguri, poate fi interesant pentru unii, insignifiant pentru alţii, insa, cu siguranţa ca reprezinta conţinut pentru propriul blog.

Ultimul conflict pe care l-am urmărit, cel dintre zoso şi Ulmanu mă pune pe gânduri, ridicându-mi următoare problema. De ce îl citesc pe zoso şi nu şi pe Ulmanu? Are vreo relevanta dezvăluirile făcute de zoso cu privire la activitatea lui Ulmanu din afara online-ului. Sugestia mea este ca nu. Nu mă interesează ce face domnul profesor pe la facultate. Moralitatea lui este în afara puterii mele de achiziţie. Nu am de unde să ştiu ce fel de oameni sunt cei ai căror bloguri le citesc, ce fac ei în afara blogului, decât poate tot prin intermediul posturilor pe care le citesc. Mă rezum doar la ceea ce scriu pe blog. Mi-ar fi imposibil, daca nu şi inutil să stau să chestionez verticalitatea lor. De ce spun asta? Pentru ca îmi este îndeajuns să vad despre ce scrie, pentru a-mi da seama daca o să mai revin pe blogul lui, sau daca o să îl trec în cititorul de bloguri. Daca scrie prost (in opinia mea), daca iniţiativele lui le consider inutile şi am impresia ca încearcă să aducă o esenţa de moralitate dâmboviţeana printre bloguri, înseamnă ca nu voi reveni. Se reduce la o problema de gusturi. Îmi este îndeajuns ce face pe blog. Nu am nevoie de spălatul rufelor în public.

Si acum revin la câteva din lucrurile cu care m-am ales în urma unui an de citit bloguri româneşti:

ü Nu te baza pe prima impresie, nu scrie după primul lucru pe care îl auzi. Dat fiind condiţia modesta de Z-list, nu am avut ocazia să mi se dea peste degete decât de vreo doua ori. Prima data, de către pigbrother, din vina mea, şi pentru asta îmi recunosc, chiar daca târziu, culpa de a vorbi picioarele înaintea creierului.

ü Despre a doilea episod as vrea să vorbesc mai pe îndelete. Mi s-a întâmplat pe blogul vorbelor goale, unde am fost acuzat cum ca îmi fac trafic de pe urma ciutacului, prin urmare ar trebui să îmi cântăresc cu atenţie vorbele, pedeapsa fiind interzicerea accesului pe blog. Cred ca a fost prima data când mi-am dat seama ca de anumite apucături din viata reala, pur şi simplu, nu poţi să te dezbari de ele nici măcar în online. Nu prea merita să demontez acum logica domnului Victor Citacu, dar pentru orgoliul meu propriu, am să încerc, totuşi. Singurul meu atribut, în calitate de comentator pe blogul vorbelor goale este de simplu generator de trafic. Lumea intra pe blogul lui pentru a-si genera cat mai mult trafic, trafic care sincer nu ştiu la ce mi-ar folosi. Nu a avut absolut nici o relevanta ceea ce spuneam, chiar daca nu făceam decât să atrag atenţia asupra limbajului vulgar la adresa unor oameni ce nu puteau să se apere în nici un fel. Se pare ca unele bloguri au fost gândite de la început ca simple cocini în care adversarii sunt făcuţi cu ou şi cu oţet, iar publicul juisează de plăcere. Un fel de Collosseum transformat în Cloaca Maxima. Pentru ca am fost cadorisit de către mărinimia să cu trafic, trebuie să învăţ să îmi ţin gura şi să mă alătur corului de bocitoare complexate, ce nu pot trai daca nu se iau la harta zilnic cu cate cineva.

Din păcate, concluzia mea este ca pana în momentul în care nu vor înceta să mai interpreteze blogurile ca pe nişte gropi de nisip din fata blocului, în care se joacă cu ceilalţi copii până îi strigă părinţii în casa, nu vor reuşi să obţină un volum calitativ semnificativ, ce ar permite blogosferei să se transforme intr-o masa critica, capabila să genereze schimbare.


10 octombrie 2007

Alcoolism

As bea ceva. Nu prea stiu ce si mi-e rusine. Am un prieten care spune ca nu este alcoolic, dar bea de stinge. Am un prieten care se declara alcoolic dar si-a facut o arta din asta si mai am un prieten, psiholog, care ar spune despre noi ca nu suntem nici unul alcoolici, dar el bea poate mai mult decat noi.

Incep sa ma apuce toate furiile cand imi aduc aminte cum varsam pe gat alcoolul in gimnaziu si in liceu, probabil ca amintirile mele din acea perioada sunt tulburi [nu suport tulburelul, pentru cine se tine de glume]. Nu stiu daca noi eram cei vinovati, dar parca nu mi-ar fi rusine nici cu cei care ne vindeau bautura fara sa tina cont de varsta. Am auzit tot felul de pareri cu privire la legea ce prevede interzicerea vanzarii de alcool minorilor. Cum ca ar fi fost si atunci in vigoare, sau cum ca e mai noua. Sincer nici nu am avut chef sa sap prea mult ca ma apuca mahmureala. Ramane doar senzatia de sete.

In facultate am lucrat ca barman prin cateva cluburi din Bucuresti si imi aduc aminte de anumiti patroni care faceau lucrul acesta cu buna stiinta, iar asta se intampla dupa 2000. Oare am devenit mai pudibonzi acum. Cum ar fi mai bine? Este Romania o tara ce isi merita alcoolicii?

Fratele meu are o vorba in momentul in care vede un betiv pe strada. Le spune vice-campioni. Intr-un sondaj mai vechi, cred ca am iesit pe al doilea loc, in urma irlandezilor, despre care un alt prieten care a lucrat ca barman in Irlanda imi povestea ca ar avea sa ne invete un pahar sau doua, chiar si pe noi (nu, rusii nu au iesit primii decat la consumul de tarie, a se vedea concursul lunar de vodca, unde lumea moare pe capete).

Acum, mai in joaca, mai in serios, cand aud de astfel de mizerii, as bea ceva. Voi nu?

via Gramo

Everybody is free to wear sunscreen

Si pana la urma nu vad unde este problema. Nu stii ce sa faci cu viata ta la treizeci de ani? Unii dintre cei mai interesanti oameni pe care ii cunosc, nu stiu ce sa faca cu viata lor la patruzeci de ani. Tare mi-e teama ca ne imbatam cu apa rece. Ne lasam prada succeselor de moment si sfarsim prin a ne construi o lume paralela perfecta, in care tot ceea ce intreprindem are succes iar lumea ne recunoaste meritele. Nu este chiar asa. Oricat am incerca sa ocolim subiectul, traim totusi in Romania. Nu este chiar usor. Unii dintre noi nu au avut un manual de utilizare aka. alte resurse decât the work of our bodies and the labour of our hands.

Intr-adevar, pe bloguri sau in conditii ideale totul arata foarte frumos. Este plina tara de antreprenori, de povesti de succes, de feti-frumosi si ilene consanzene. Din pacate, in viata de zi cu zi, lucrurile nu stau chiar asa. Mergem in aceleasi mijloace de transport cu restul oamenilor si ar fi o dovada de cecitate sa nu recunoastem ca viata nu este atât de roz pe cat ne-o arata layout-ul vreunui site, sau universalitatea ideilor noastre inovatoare. Oamenii nu sunt doritori sa afle intotdeauna ce avem de spus. Trebuie sa ne luptam pentru a ne dobandi dreptul de a fi auziti. Iar pentru a ne lupta, trebuie sa intram pe teritoriul lor, populat de idiosincrazii, prejudecati, obiceiuri, ticuri si superstitii.

Din pacate, am observat ca obsesia pentru succes, financiar in primul rând, creeaza o forma foarte perversa de wishful thinking, prin care lumea din jurul nostru ne este datoare cu recunostinta vesnica. Nimic mai departe de adevar. Nimeni nu este dator sa faca nimic. Singura datorie pe care o avem este cea fata de noi insine.

Cat timp vom continua sa ne facem din bani un scop in sine, vom sfarsi prin a deveni sclavii unui sistem in care dorintele noastre sunt subiectul unei vointe superioare. Drept care, ar fi bine sa le lasam balta de pe acum si sa ne recunoastem invinsi. Nu poti sa ai in acelaşi timp succes financiar si coloana vertebrala. Pe undeva trebuie sa faci compromisuri. Iar aceste compromisuri te vor urmari pentru tot restul vietii.

Unul dintre aceste compromisuri este reprezentat de ignorarea faptului ca nu faci decât sa ingrosi randurile nepriceputilor cu aere de experti. Este plina Romania, de la Guvern si pana la ultima brutarie de oameni care au impresia ca se pricep la toate si au dreptul de a-si da cu parerea in dreapta si in stanga. Ce vina are cel care nu este dispus sa faca acest compromis, doar in baza faptului ca si altii fac acelaşi lucru si au succes. Nici una. Scapa el nepedepsit? Tare mi-e teama ca nu.

Intrebarea fără raspuns este daca tot ai o parere atât de buna despre mine, atunci de ce nu asculti ce am de spus? Daca tot vrem sa stim unde ne aflam, ar trebui sa incetam sa ii tratam pe oameni cu superficialitate si sa incepem sa ii judecam dupa ceea ce sunt si nu dupa ceea ce par a fi. Chiar daca lucrul asta nu ne ajuta la mangaierea orgoliului propriu.

Cred ca avem mai multa nevoie in momentul de fata de oameni care sa îşi stie lungul nasului si sa nu incerce marea cu sarea doar pentru ca se poate.

Sper sa putem sa scapam odata de blestemul lui daca el a putut sa fure/minta/insele si sa scape nepedepsit, atunci eu de ce nu as putea? Poti, bineinteles, si poti si sa scapi nepedepsit, dar toate aste tot pe spezele mele!

09 octombrie 2007

Right or Left Brained

Nu stiu cat de bun este testul. Eu am iesit mai socialist si nu sunt convins in totalitate. Matematica nu a fost niciodata punctul meu forte. In rest, arata foarte magulitor pentru toata lumea.

via Thoughts Argument and Rants

read more | digg story

Bazaconia zilei

... sau despre caltabosi, tuica si alte lighioane. Am urmarit scandalul de la televizor si nu pot sa imi dau seama de ce aproape toata lumea a evitat sa discute ridicolul situatiei. Cum adica spaga cu caltabosi, tuica, mii de euro/dolari si masini de lux, toate la un loc. Chiar si la supermarket exista delimitari clare intre detergenti si napolitane. Eu unul refuz sa cred ca este adevarata stirea. Trebuie sa se hotarasca o data pentru totdeauna. Ori au fost caltabosi si tuica, ori valuta si masini. Nu se poate si una si alta. Ca doar nu era sa transporte tuica si caltabosii cu masina de lux in care a bagat benzina de 15 mii de euro. Iar cantitatile sunt complet halucinante! Nici cantitati industriale, nici pentru o chermeza decenta la Golden Blitz. De ce ai avea nevoie de douazeci de kilograme de caltabos. Asta avea omul de afaceri in plus pe firma? Sinistru!

Ce ma distreaza este seriozitatea (aproape religiozitatea) cu care sunt repetate cantitatile, la toate posturile tv. Ma gandeam ca din bun simt, mai uita si ei, un caltabos, o tuica. Dar nu, ceea ce ma face sa cred ca oricum acestea vor fi si principalele capete de acuzare.

Cat despre personajele in cauza, ele sunt atat de insipide si insignifiante [poate Alexandru Sassu sa le depaseasca in ignoranta] incat te face sa rasufli usurat. Nu vom fi scuturati de vreun proces de coruptie rasunator care risca, doamne iarta-ma, sa destabilizeze tarisoara noastra. Somn usor!

P.S. astept sa vad ce are de spus Orbitoru despre asta

foto: Romania Libera

Wired, interviu cu Ridley Scott

Unul dintre cele mai bune interviuri pe care le-am citit in ultimul timp. Daca asta nu v-a facut deja curiosi, poate un extras ajuta:

"So the next one was Alien, and that was less beautiful but more impressive and more grungy. I was criticized for a lack of character development. I said, "What fucking character development do you need when you've got that son of a bitch on board?" - Ridley Scott in Wired

si inca unul:

"People either want a pigeonhole or have a comfortable preconception about what they're sitting and seeing."


via blog.pmarca.com

Concert Deep Purple 31 Octombrie 2007

Postul lui Fry m-a facut nostalgic si am inceput sa privesc inapoi cu manie. Pentru ca am ratat Muse din aceasta cauza, nu am nervi sa ma duc la Pet Shop Boys, imi ramasese doar concertul Deep Purple. Nici prin cap nu mi-a trecut ca este pus intr-o zi de miercuri. Dincolo de muzica, ce reprezinta peste 70% dintr-un concert, se mai taraie si organizarea lui. Si cu asta intru in subiect:

  • la concertul din anii nouazeci Ian Gillan a primit un bulgare de zapada in piept, Steve Morse asisjderea, motiv pentru care s-a intrerupt concertul ex abrupto.
  • la Metallica au fost aceleasi probleme cu apa si restul bauturilor, doar ca lumea le-a uitat
  • la Iron Maiden au lasat intrarea libera
  • la Steve Vai au gresit sala de concert
  • la Dream Theatre au gresit sonorizarea
  • la Sasha & Digweed au gresit toaletele


De ce trebuie sa fim atat de neindemanatici in privinta concertelor? Au trecut 18 ani, gafele de mai sus nu mai sunt scuzabile sub nici o forma. Cand te dai rotund cu trupele pe care le aduci, cand sunt cel putin nume mari implicate, daca nu chiar si sume la care acum zece ani nici nu visam, care este scuza organizatorilor acum? Din ceea ce pot eu sa observ, s-a format o clica de indivizi care se ocupa de organizarea concertelor in Romania, un fel de monopol al incompetentei, care poate avea doua surse. Ori au polite/datorii de platit, favoruri de facut, ori sunt pur si simplu pe dinafara in ceea ce priveste organizarea de evenimente. Cu asta se pot alatura corului bocitoarelor ce se plang de lipsa de profesionisti in industria muzicala romaneasca, producatori, ingineri de sunet. Chiar nu mai invata nimeni nimic. Se simt atat de self-sufficient, incat sa dea cu tifla la toti cei care platesc.

Din ce am vazut la televizor, concertul cu Muse a aratat foarte bine. Din ce am citit la Radu Ionescu si la Razvan Exarhu [poate ar trebui sa fie mai rasfirat playlist-ul Clandestino] a sunat si mai bine.

imagini via gigs.ro

08 octombrie 2007

Orientare turistica



Pentru cine se simte din cand in cand ratacit pe internet, au aparut si hartile cu drumurile nevazute si nebanuite ale World Wide Web. Iar pentru colectionarii de definitii se pare ca asteptarea a luat sfarsit. O'Reilly ofera una din definitiile cele mai practice pentru Web 2.0: "intelligence in the back end." [via Rough Type].

Oare cum ar suna in romana?

03 octombrie 2007

Bazaconia zilei

Nu stiu daca ati observat, dar in timpul intalnirilor oficiale dintre reprezentantii celor doua Coreei, se puteau vedea cativa omuleti cu camere de 8mm, pe post de reporteri. Abia astept momentul cand vom putea sa vedem ce se intampla cu adevarat in Coreea de Nord. Lumea ar trebui sa se pregateasca pentru un soc puternic, pentru ca multe lucruri vor capata un cu totul alt inteles cand se va termina aventura lor nefericita.

01 octombrie 2007

RoBloggers Survey 2007

Initiativa de anul trecut se repeta, gratie lui Carmen Holotescu si Cristian Manafu. Chestionarul arata mult mai bine decat anul trecut, prin urmare si rezultatele cred ca vor fi mult mai detaliate, spre bucuria mass-mediei traditionale, care a folosit in mod sustinut rezultatele din 2006 pentru a descrie blogosfera.

Chestionar pentru bloggeri - 2007

Poate ca in afara miturilor demolate anul trecut cu privire la consistenta blogosferei romanesti, rezultatele de anul acesta vor contribui si la o imagine mai clara a ceea ce inseamna continut generat prin bloguri.

Tag Technorati

Radiohead

O miscare deloc surprinzatoare din partea unei trupe greu de gasit in bazarul de pe iStore. Fanii pot sa isi descarce noul album de pe site-ul formatie, avand posibilitatea de a fixa singuri pretul pe care sa il plateasca.

Nicholas Carr face o paralela interesanta intre insistenta cu care Steve Jobs tine sa nu isi deschida produsele catre terte parti si incapatanarea cu care Radiohead tine sa isi pastreze integritatea albumelor, refuzand sa vanda piesele la gramada pe site-ul Apple.


Via BoingBoing

UPDATE: despre Radiohead mai scrie si Ionut Oprea aici