Bordura vesela

Daca as putea sa fiu altceva intr-o viata viitoare, mi-as dori sa fiu bordura. Daca nu as avea un copil, nu mi-ar fi sete, sau as avea apartamentul meu de bloc ceausist, as planta o bordura. Daca as fi romantic, i-as cumpara prietenei mele o bordura. Daca as avea bani, mi-as face o fabrica de borduri. Chiar asa! Bordurile se fabrica, sau pica din cer? [pazea!]. Pentru ca in ritmul in care se schimba bordurile in Bucuresti, tare mi-e teama ca pica din cer, sau macar, spre binele pietonilor, ele rasar din pamant.
Nu reusesc sa inteleg o iota din frenezia bordurilor ce i-a lovit pe tot primarii post-decembristi. Din cate imi dau eu seama, ar trebui sa aiba un rol decorativ. In cazul acesta, eu unul, propun sa se monteze si niste vaze cu flori de plastic si niste pesti de sticla, impreuna cu aceste minunate inventii romanesti, ce au intrat deja in mentalul colectiv al natiunii, alaturi de la fel de minunatele mai animalule! punga de un leu, deci, etc.
Oare care sa fie motivul pentru care bordurile din vremea romanilor nu au supravietuit pana in zilele noastre. Sa fi avut ei niste primari incompetenti. Ce s-a ales din cei doua mii de ani de borduri? Oare bordurile au fost aduse de romani, sau or fi o creatie neaosa romaneasca, asemenea barjei, viezurelui sau manzului?
Probabil ca in viziunea Videanului, culmea bordurilor ar fi o statuie inchinata acestora. Bineinteles ca aceste strazi minunate aveau nevoie de un sprijin in incercarea lor de a colora in gri peisajul alb-negru al capitalei. Dar stau si mai intreb in sinea mea, pentru cine sunt ele pe lumea asta, care este ratiunea lor de a fi. Pentru ca din cate observ eu, mai toata lumea isi cumpara masini. In vacarmul masinilor blocate in trafic, cate un pieton pluteste vesel la suprafata, aidoma a stiti voi ce. Iar in acest caz, eu vad in borduri un impediment pentru bietele masini de a urca pe trotuar si de a se amesteca printre noi, bietii pietoni, care nu contenim a ne impiedica de aceleasi borduri.
De cate feluri sunt bordurile? Pai, pana acum avem asa:

• borduri clasice - imitatii vechi ale unui timp de mult apus, vremuri dupa care privim cu nostalgie, cand bordurile erau borduri, iar coada la branza sa imbina in mod placut ochiului si urechii tertului exclus de care vorbeste Tanase.
• borduri moderne - putin taiate in partea superioara, semn al indraznelii artistului, dar in acelasi timp, ce cad prada conventionalului timpurilor noastre.
• borduri creponate - in amintirea celor ce stau bine pe cascaval, cu gaurele mignione ce confera un aer de provincie
• borduri minimaliste - cu influente muzicale, cu cat este mai simpla bordura, cu atat este mai mare distanta intre ele
• borduri grele - ce se cufunda in plaiul mioritic
• borduri usoare - ce se ridica din strafundurile patriei si o iau la goana pe strazi, in cele patru colturi ale intersectiei
• borduri de o noapte - cele mai absconse si mai initiatice borduri, numai cei care au ochi sa le vada, pot auzi munca de Sisif, la miez de noapte
• bordura senzuala - acele borduri cu marginile rotunjite, ale caror linii curbate ar face-o si pe alina plugaru sa roseasca
  

to be continued ...

plecat dupa borduri

Transitions Vol. 3 John Digweed

In afara datoriilor pe care le am pe la diversi, obisnuiesc sa imi raman si mie dator. Citesc cateodata unele lucruri, care reusesc sa ma scoata din sarite exponential [pe masura ce parcurg textul, simt ca vine apocalipsa]. Ca de exemplu, acest articol de o diafana inocenta a d-lui Bogdan Rancea. Nu am sa il transcriu pe tot aici, incerc sa spicuiesc bucatile cele mai naucitoare si nu reusesc sa imi imaginez cam de unde vine acest critic al beatului pur:

daca prima compilatie a sa, care purta tot numele de "Transitions", ne-a purtat printre diversele productii ... ""tomul muzical" cu numarul doi ... ciudata introducere la o recenzie despre un cd ce se numeste Transitions Vol. 3. Apropo, Transitions vine de la emisiunea pe care Digweed o are pe Kiss 100. Nu stiu, asa cred eu. Acum tu poti sa crezi ce vrei.



sound-ul lui Digweed este inca nemuritor ... mai sa fie, nici el nu cred ca ar fi putut sa o spuna mai bine. Cu asta chiar ai pus capac la oala cu presiune a gusturilor muzicale.

trecem la ceva mai serios ... cum ar fi? O prelegere despre imperativul categoric? Sa inteleg ca pana acum era stand up comedy? Hai sa fim seriosi, cred ca te tavaleai pe jos de ras la coma.

chiar daca selectia pieselor nu este cea mai reusita ..., nu serios? Si de ce ma rog, nu este foarte reusita? Pentru ca tot tu spui "fiecare tranzitie ... este o adevarat provocare". O provocare si mai provocatoare, daca imi permit asa ceva si imi permit, este pentru cititor sa rabde textul pana la sfarsit. Daca piesele ar fi prost alese, [draga Achime, pe ce te bazezi?] atunci si tranzitiile ar trebui sa fie la fel de nebuloase. Cat priveste incadrarea stilurilor, pe mine ma apuca fiorii, iar pe tine te-as invita sa arunci o privire pe aici.
... piesa melodioasa, de "tranzitie", intre lumea sunetelor si realitate. Realitatea dureroasa este ca domnul cu pricina, Bogdan Rancea, ar trebui sa se trezeasca si sa se apuce de tricotat compilatii de muzica romaneasca etno-dance, pentru ca nu cred ca am vazut ceva mai copilaros, de la Racheta Alba incoace.

Poate ca reactia mea este exagerata. Pana la urma ce s-a intamplat asa grav? Nu este decat o amarata de recenzie intr-o revista gratuita, sau care ar trebui sa fie gratuita. Sunt sigur ca si Rancea crede la fel, altfel nu ar scrie asa de bine. Dar daca e un lucru grabnic ridicator de sprancene, acesta este tocmai placerea sadica a oamenilor de a-si da cu parerea peste tot si peste toate. De ce trebuie sa ingrosam randul oamenilor care se pricep la de toate pentru toti. Eu unul, zic ca dupa acest exercitiu nefericit de admiratie, domnul Bogdan Rancea ar trebui sa se gandeasca de doua ori la ceea ce vrea sa treaca pe hartie. Nu e nici o durere daca nu se poate face o recenzie decenta la un cd amarat. Mai sunt atatea carti de bucate, da' chiar, poate ar trebui sa incerce cu Jamie Oliver, ca e mai cunoscut. Am exagerat, dar cred ca e un bun exemplu pentru a recomanda oamenilor sa se rezume la ceea ce se pricep ei cel mai bine sa faca.

Oricum, nu este singurul lucru ciudat. Mi se pare nefericita alegerea a sase stele pentru a nota albumele. Macar sapte, sa ciocnim si una mica. Oare nu s-a intrebat nimeni de ce sunt preferate cinci stele de obicei, pe la revistele care se respecta? Are si numarul ala o utilitate. In incheiere, am gasit eu un contraexemplu la contraexemplul tau, iar eu plec sa citesc recenzii prin alte parti.

Semnat: Pic si Poc, cei mai tari baieti din bloc, pe unul il cheama George, iar pe celalalt il cheama măsa in casa.

Din spam-uri adunate ..

Cotatia hartistilor dintr-o anumita agentie cam degraba iubitoare de spam:

PEPE - Tot tacamul de 1 ora si 10 min, 100% LIVE pret: 3500 EURO

Tot tacamul de doua reprize a 40 min. 100% LIVE pret: 3500 EURO

REVELION SAU CRACIUN [brusc mi s-a facut dor de revelioanele lui Everac, oare ce s-o fi intamplat cu el, l-au dat afara din casa, nu de alta, dar vine anul nou] pret : 5500 EURO

Alti hartisti:

Cristina Rus 1400 euro (Craciun sau Revelion 2500) [ar fi fost jenant sa dubleze pretul, precum nea frisca de mai jos]

Cream 1000 euro (Craciun sau Revelin - 2000 euro) [nu e un pic cam mult? Ba da!]

Lili Fedorca 700 euro ( Craciun sau Revelion 1500 euro) - de ce? mi se pare nedrept. Cu ce e mai buna fufa aia de nea frisca? Sau se pune si emisiunea ei de la fugiti d'acasa SRL?]

Colindatori profesionisti[adicaaaa????!!!!]: 300 Euro (Revelion sau Craciun 600 euro) aici se poate observa spiritul crestinesc ce te impinge sa ceri mai mult de Craciun , oare Craioveanu ce parere are? Este Anul nou o zi laica? Sau nu? Am cautat poze colindatori profesionisti, dar neam. Oare ce face un colindator profesionist, in plus fata de unul amator?

si un link catre YouTube dar mi-a fost frica sa ma uit. Se livreaza la cerere.

Daca ne uitam la preturi, observam ca nu e mare branza sa fii hartist in ziua de astazi, cel putin aici la noi, in Romania. Poate ca ar trebui ca Guvernul sa ii includa si pe ei in programul privind salariul minim pe economie. Dinamica preturilor este luata direct din piata Dorobanti, unde prietenul meu Orbitoru viseaza sa vanda cartofi la un pret de sarbatoare. Omuletii destepti prezentati de revistele de Ku Klux Kankan ar putea sa umple vreo doua discoteci de cristine rus sau de pepi. Ar fi interesant de urmarit o bursa a preturilor, probabil ca acestea sunt promotionale. Daca le contractezi acum, costa mai putin. Chiar asa, oare cine o fi low-cost din toata ceata asta a lui Pitigoi?

SASHA & JOHN DIGWEED @ kristal 21 decembrie 2007

OFICIAL

Vineri, 21 Decembrie 2007, Kristal Glam Club va invita la un eveniment unic pentru cluburile din Romania!
Pentru prima oara intr-un club din Romania cele doua legende ale muzicii electronice, Sasha & John Digweed, vor mixa impreuna!
I-ati vazut separat [i-am vazut si impreuna, la Arene, dar asta se pare ca nu conteaza pentru cei de la Kristal](Sasha a mixat pentru prima oara de Revelion in Romania la Kristal Glam Club, si John Digweed s-a bucurat de un success nebun la toate cele 3 evenimente din Kristal), si acum va oferim ocazia sa-i vedeti impreuna la pupitru, intr-o singura noapte, in clubul cel mai bun din Romania, clubul nr 28 mondial, Kristal Glam Club!

detalii pe site-ul evenimentului

inca neoficial: probabil una din cele mai bune petreceri de anul acesta. Am fost la John Digweed atunci cand a venit pentru prima data in Romania si a fost fantastic, iar anul trecut la Arenele Romane, de asemenea. Sunt in continuare entuziasmat de versatilitatea lui Ableton Live [imho the best audio software available now] demonstrata de Spooky si Sasha la Arene, iar Transitions 2 si 3 raman unele dintre cele mai bune mix-cd-uri ascultate in 2007.

Singurul regret este ca in ciuda pretului destul de mare al biletelor, probabil datorat capacitatii restranse a locatiei, calitatea publicului va fi destul de slaba (Arenele au scapat de pacostea asta). E un cerc vicios aici. Oamenii care isi doresc sa participe nu vor da atatia bani, mai ales ca este si o perioada cam exigenta cu finantele personale, iar cei care nu au alta treaba decat sa se dea in barci prin cluburi, vor consuma in continuare oxigenul. Pana la urma tot nu inteleg ce e asa important sa fii vazut pe acolo, sa se stinga dracului lumina!

Bulgaria

Se pare ca spre sfarsitul saptamanii voi ateriza in tara vecina si draga din punct fotbalistic, Bulgaria. Nu, nu cu fotbalul, cu care nu am nici in clin, nici in maneca. Sunt curios daca si la ei furiile de mahala se sting la fel de repede ca si la noi. Oricum, nu pot sa nu observ ca este ironic ca am inlocuit ungurii cu bulgarii. Pacat ca nu am mai picat cu ei prin grupele mici de la campionatele de fotbal. Parca era mult mai frumos sa ne luam de unguri. Aveam o istorie si toata lumea stie ca daca ai o istorie, e pacat sa nu o folosesti. Asa, cu bulgarii, parca nu stii de unde sa incepi, parca e si stupid sa fii anti-bulgar sau mai stiu eu ce. Oricum, la mahmureala romaneasca parca merge mai bine un castravete murat si nu un gulas, care ar putea sa pice greu la stomacul fin al romanului.

Recomandari

• Shoot'em Up - pentru ironiile si aluziile lui Paul Giamatti, un orgasm ucigator la propriu, o pledoarie sangeroasa pentru regimul vegetarian, pentru copii
• King of California - pentru Michael Douglas si toate premiile pe care nu le va lua dar pe care le merita pe deplin
• Death at a Funeral - pentru ca in sfarsit a aparut o versiune pentru diabetici la Four Weddings and a Funeral

Nedumeriri

• ce faci cand te opresti pe strada si nu e nici o intersectie unde sa faci dreapta sau stanga
• ce insemana versul "barbatul a devenit chiuveta"
• de ce nu face nimeni un punct de reciclare politicieni
• cum sa instalezi xp professional pe un acer travelmate 5320
• cum sa ii faci pe oameni sa te asculte fara sa aprobe
• cum sa ii eviti pe oamenii care nu te sufera dar nu au curajul sa iti spuna direct in fata lucrul acesta

Hai sa ii tragem la raspundere cu ATV-urile

Mi-a placut mult butada lui Dumitrescu de ieri seara, de la Realitatea TV. Ma gandesc ca avem deja ghinion. In timp ce ni se cumpara ATV-uri, cravate, ace de cravata, becuri si intrerupatoare, pentru a arata mai bine la alegerile europene [insirate pe strazi, mai ceva decat pensiile private], acum ne-a lovit si xenofobia italienilor. Parca ar mai trebui sa ne mire. Insa, daca mai era nevoie de o dovada de memorie selectiva in cazul romanilor, tapul ispasitor in aceasta problema a devenit ministrul Cioroianu. Nu imi aduc aminte sa se fi sesizat atata lume in privinta campaniei Fabulospirit din colectia iarna-primavara. Dar am descoperit acum in ministrul de externe incapacitatea noastra de a reactiona coerent si corect atunci cand avem mai mult nevoie. Cum avem nevoie si de aliati, care sa ne sara in ajutor atunci cand suntem luati la refec. Ca de exemplu Statele Unite. Pai, de am mai stat pres atata timp, cum acuza unii din tribunii de serviciu, unde mai pui ca am asigurat si cazare pentru traseele turistice ale serviciilor secrete americane? Daca nici ei nu ne mai pot ajuta, cu siguranta suntem pierduti.

Decizii stupide

Am observat ca atunci cand cauti exemple practice pentru a demonstra un anumit lucru, se intampla ca ele sa fie atat de aproape incat sa nu le vezi. Acel anumit lucru ar putea sa fie, de dragul discutiei, decizia EMI/Parlophone de a lansa un pachet cu discografia Radiohead [adica cele asupra carora au drepturi] in acelasi timp cu lansarea fizica a ultimului album, In Rainbows. Se pare ca cei de la EMI si-ar fi dorit sa aiba exclusivitate asupra ultimului album, cel putin fizic. Nu numai ca Radiohead si-a strans instrumentele si le-a spus adio si n-am cuvinte, dar putin le-a pasat de dorinta EMI. Prin urmare, intr-o gandire de genul, sa moara si capra vecinului, EMI lanseaza o colectie cam fara rost, cat timp lumea va fi preocupata de achizitionarea ultimlui album. Din pacate, arata foarte urat sa nu stii sa pierzi. Cam atat despre cat de utile au ramas marile companii pentru muzica, in ziua de astazi.

Nu ar trebui sa ma minunez atat, cat timp Prince isi da in judecata proprii fani, pentru ca au pus copertile albumelor sale pe diferite site-uri [plus cascadoria cu datul in judecata al unui copil de sase luni, pentru un filmulet de pe YouTube].


via Pitchfork

Curatenia la locul de munca

Acum ceva timp am avut ocazia sa o ard aiurea prin birourile unei firme ce printre alte probleme, se lupta cu o mizerie crunta prin bucatarie si alte cele. Ceea ce ma duce cu gandul la o posibila axioma: cu cat oamenii de prin birouri sunt din ce in ce mai convinsi de importanta covarsitoare a muncii lor in comparatie cu munca altora, cu atat creste gradul de mizerie la locul de munca.

Chiar asa, cat de curat este biroul vostru?

VIMEO vs YOUTUBE

Am gasit astazi o comparatie interesanta intre Vimeo si YouTube, [mai sunt comparate si Twitter si Pownce, dar asta face parte dintr-o alta discutie] si mi-am adus aminte ca la urma urmei, cel mai interesant/rewarding clip l-am gasit tot pe Vimeo. Clip pe care as vrea sa il vad cat de curand transformat in joc intr-un teambuilding, or else.

Ladies and gentelmen, without any other introduction I present you Lip Dub.


Lip Dub - Flagpole Sitta by Harvey Danger from amandalynferri on Vimeo.

Cealalta discutie ar privi momentul in care bloggerii considera ca utilizeaza indeajuns de multe instrumente online. Sunt atat de multe, incat la un moment dat ai impresia ca te pierzi printre ele. Ar fi interesant de aflat cat de mult se extind bloggerii romani in cautare de unelte de social networking, etc. Unele sunt utile, altele sunt interesante ca mecanism de functionare, dar in cele mai multe cazuri, ce este prea mult, sfarseste prin a strica.

dar mai bine o las balta, ca iar se ia Orbitoru de mine.

Boicot la Venetia

Am descoperit ideea boicotului produselor italiene pe blogul lui Mădălin Matica, unul din blogurile pe care le citesc cu regularitate şi nu am putut să îmi abţin o remarcă zglobie: “Hai Mailate, că ai făcut-o de oaie! S-a ales praful şi de Fabulospirit şi de puţinul sprijin de care se mai bucura Cioroianu. Sau cum un om ajunge spaima unui întreg minister, care minister este oricum îngheţat în proiect. Cum este posibil oare ca de la o crimă, oribilă ce e drept, însă ce rămâne un act de voinţă individuală, se poate ajunge atât de repede la discursul emoţional, prezent pe televizor şi în presă? Ce ne-a trezit atât de repede din somnul nefericit de liniştitor în care pluteam înainte de sărbători.

Si dacă tot am pomenit de sărbători, am să încerc să argumentez de ce orice iniţiativă ce are la bază ideea de boicot al unor produse este sortită eşecului în cazul românilor.

Primul motiv ar fi dat de frenezia, rudă cu isteriile în masă, ce bântuie de câţiva ani consumatorul roman. În Anglia, se estimează că englezii îşi vor reveni din şocul financiar rezultat de pe urma cumpărăturilor din luna decembrie, pe undeva spre sfârşitul lui ianuarie, începutul lunii februarie. În România, mahmureala financiară se întinde poate pe undeva spre ziua copilului, plus că se lasă cu tot felul de credite şi alte cele. Prin urmare, a-i sugera romanului să boicoteze un anumit produs este asemănător cu a-i spune unui copil să nu pună mana pe ceva. Până la urma, fiecare dintre noi îşi doreşte să păstreze un pic din copilăria sa. Noi ne păstram comportamentul copilăros la cumpărături.

Este de la sine evident, că pentru a avea success, acest gen de iniţiativă are nevoie de solidaritate. Ori solidaritatea, sau viteza efectului de propagare, trebuie să aibă la baza o anumita imagine despre adversar, cel puţin în subconştientul colectiv. Cu alte cuvinte, toţi oamenii trebuie să vadă acelaşi film, când vine vorba despre subiect. Ceea ce nu este cazul Italiei. Italia reprezinta cel mult tara în care ne-au dispărut ospătarii, barmanii, instalatorii şi cam atât. Lucruri foarte practice, nimic de natura sentimentală. Alta ar fi fost situaţia în cazul Franţei. Cât despre Statele Unite, nu cred că se pune problema.

O alta caracteristică a unui boicot este reprezentată de faptul că dorinţa de acţiona are la bază convingeri puternice, oricât de greşite ar fi ele, numai puternice să fie, în faţa argumentelor contrare de orice natură. Trebuie să crezi cu putere în justeţea convingerilor tale, pentru a fi convins sa te scuturi de inerţie şi să iei atitudine.

Şi cu asta ajung la ultimul element, atitudinea. Sau simţul civic, sau oricum vreţi să ii spuneţi. Nu este nevoie decât sa privim puţin în jurul nostru, pentru a ne convinge că avem mari carenţe la acest capitol. Din păcate, nu avem nici o autoritate europeana care sa ne impună clauza de salvgardare în privinţa simţului civic. Sau a bunului simţ, daca tot veni vorba. Unde eşti tu Remeş, doamne ?

Isn't it niiiice?

Cred ca in materie de site-uri poti sa faci cum spune A lu' Alexandrescu, sau asa. Acum stau sa ma gandesc daca respecta regulile lui Seth.

UPDATE: se pare ca e ziua site-urilor astazi. Daca nu ma credeti, incercati-l pe asta. Si chiar nu se termina niciodata? Iar pentru cei care vor sa mai si citeasca ceva va recomand Kids, the Internet and the End of Privacy in care am intalnit aceasta remarca:

“Whenever young people are allowed to indulge in something old people are not allowed to, it makes us bitter. What did we have? The mall and the parking lot of the 7-Eleven? It sucked to grow up when we did! And we’re mad about it now.” - Clay Shirky, a 42-year-old professor of new media at NYU’s Interactive Telecommunications Program

Este mare lucru sa vezi viitorul desfasurandu-se in fata ta. Nu cred ca multa lume a beneficiat de un astfel de privilegiu. Si cine stie, poate pana la urma vom reusi sa scoatem ceva bun din decalajul intre noi si ei.

Jivina Comedie!

Mi-a ajuns! Nu vreau sa imi cer scuze fata de nimeni. Ce treaba am eu cu ce s-a intamplat in Italia. Cred ca Realitatea joaca un joc foarte periculos, in care pusul cenusii in cap si auto-culpabilizarea sunt ridicate la nivel de virtuti. Ce vina am eu pentru tot lantul slabiciunilor din cazul lui Mailat sau cum l-o chema. In primul rand, daca tot l-au condamnat pentru talharie, nu trebuiau sa il gratieze, daca tot si-a batut un cui in cap, nu trebuiau sa ii dea drumul in libertate, daca tot i-au dat drumul in Italia, macar puteau sa isi dea demisia. Ce treaba am eu cu angajatii tampiti din sistemul de stat? Pe filiera asta, pot sa ma faca vinovat si de disparitia musculitelor de otet din vinul de masa. La naiba cu ei. Nu am de ce sa imi cer scuze fata de italieni sau de altcineva. O sa imi cer scuze cand vreau eu, nu cand vrea o televiziune ce se transforma pe zi ce trece intr-un post gretos de lacrimogen.

Romani din toate tarile, vedeti-va de treaba! Furati, munciti, violati, faceti ce vreti. E treaba voastra. Sincer, nu imi pasa nici daca plecati la capsuni, sau la Premiile MTV, unde nu v-ar fi rusine sa va dati rotunzi cu clipul de doi lei, copiat din arhiva VH1, cu o melodie in care zdrangane chitara ca sa se auda clapa.

In final, nu ma pot abtine sa nu pomenesc aceasta memorabila fraza, a unei adevarate Vittoria Lipan, mama acestui nenorocit, care declara pentru o televiziune romaneasca: "Nu e adevarat doamna, ca nu poate el face asa ceva, nu omor. Ca eu stiu ce am crescut la usa (sic)!" Pai da, normal, dar tu nu te-ai gandit ce facea el in noptile ale geroase de ianuarie la usa?

La urma urmelor, inainte de a ne scuza fata de italieni, noi ar cam trebui sa ne scuzam in fata noastra pentru 18 ani tembeli.


UPDATE: pentru alti anonimi scandalizati de o reactie normala, recomand Eu nu sunt Mailat!!!!!!!!!!! de Sever Voinescu.

In absentia ...

UPDATE: pentru cei ce ajung aici cautand Cata 66, alias Club Privat [Stirbei, langa DNA], acesta se numeste de ceva vreme LA CATALIN, si tot de ceva vreme s-a mutat pe strada Grigore Raducanu, nr. 5, Sector 1, langa Primaria Sectorului I de pe Banu Manta. Am atasat si o harta, pentru ca nu am gasit in alta parte si este destul de greu de ajuns din prima



Pentru mai multe detalii puteti verifica pe Metropotam sau pe De-a Valma. Ori puteti sa cititi acest articol din Ziarul Financiar. Pe cand o recenzie in Papa Bun, domnu' Cristi Roman precum si o functie de search pe papa bun.




In lipsa de inspiratie, dar si pentru ca mi s-a facut o foame monstru, va recomand acest post de mare sensibilitate. Mi s-a facut dor de Cata 66, chiar asa care s-a mai dus pe acolo de curand? Maine merg si eu sa alimentez.

Nu merg la ACCENT. Din pacate. Imi luasem pana si fuji-ul cu mine. Asta este, alta data. Pana una alta, imi este foame.

Accent - Coincidente premeditate in Club A

Uite din cauza asta imi place Bucurestiul ... cateodata. Apuc sa fac lucruri pe care credeam ca nu le voi mai face vreodata. De exemplu, sa merg in club A, sau sa vad un concert Accent ...

Da, un concert ACCENT si nu kitikat-ii care au plecat la munca in afara, ca aici nu ii mai suportau oamenii cu urechile sanatoase. Dupa care s-au intors cu coada pisicii intre picioare.

Se pare ca lansarea oficiala a albumului se va face sambata, in Politehnica.

Mai multe detalii despre trupa si concert gasiti pe blogul krudd report. Google ne mai da un interviu cu Paul si o poza de mare sensibilitate cu Vasile.

ieri am aflat, gratie aceluias maret Orbitor