Customer Care

Foarte fain! De fiecare data cand am sa simt ca vreau sa dau cu ei de pamant, o sa ma gandesc la reclama asta.

 

via AdverBox

Primaria Capitalei

Am gasit astazi un post interesant, pe blogul lui Cristian Banu, via zoso. O analiza SWOT a candidatilor la Primaria Capitalei. Aici as vrea sa propun o altfel de analiza, mai apropiata de ceea ce am studiat in scoala, cu toate ca nu se vede. Giovanni Sartori diferentia la un moment dat partidele politice, din punctul de vedere al potentialului fiecarui partid

• de santaj
• de coalitie

prin urmare, iata cateva sugestii ...

Ludovic Orban - santaj - PNL-ul este mezinul sondajelor din ultimile zile, prin urmare ar trebui sa aiba un potential de santaj foarte scazut. Neavand ce sa puna pe masa, se afla in imposibilitatea de a-si impune propriul punct de vedere. In plus, PNL-ul a avut o atitudine moderata, cel putin in ultimii ani, iar Ludovic Orban nu s-a impus prin atacuri furibunde asupra contracandidatilor

... ceea ce ne duce cu vorba la potentialul de coalitie. Daca e sa continui cu metafora fratilor mai mari, pe hartie, Orban are doua optiuni: sa se coalizeze cu PSD-ul sau cu PD-L-ul. Aici lucrurile se complica un pic. La prima vedere, o coalitie cu PSD-ul pare interzisa, cel putin prin prisma electoratului, care nu ar pierde ocazia de a-i penaliza la alegerile parlamentare, intr-un mod dureros pentru putinele procente care i-au mai ramas. O alianta cu PD-L-ul nu pare atat de imposibila, cu toate loviturile sub centura din ultimul timp, pentru ca pana la urma afinitatile elective din cadrul celor doua partide si a electoratului lor [iar aici, daca sunt sincere, partidele ar trebui sa se declare invinse, pentru ca nu cred ca simpatizantii lor se dusmanesc la fel de tare, precum Tariceanu si Basescu] sunt mai puternice decat lucrurile care ii despart.

Vasile Blaga - santaj - In opinia mea, Victor Blaga are un potential de santaj foarte ridicat, cat timp a fost perceput ca un outsider intrat in competitie surprinzator din punctul de vedere al publicitatii. Prin urmare, acesta este puternic motivat sa mearga pana la capat, nefiind dispus sa faca sacrificii. Potentialul de coalitie exista doar in masura in care oferta partenerului este considerata valoroasa din punctul de vedere al investitiei politice.

Cristian Diaconescu - Cred ca nu ii ramane decat sa preia traditia de santaj a partidului care l-a promovat in cursa alegerilor. PSD-ul mai mult, si mai putin Cristian Diaconescu ca persoana, are un potential de santaj foarte scazut, cu fiecare an electoral demonstrand ca este genul de partid, care atunci cand se apropie numaratoarea finala, in cazul in care aceasta nu il avantajeaza, isi ia jucariile si se muta in opozitie. Fiind cotat de multi ca o cauza pierduta, datorita lipsei de aderenta a PSD-ului in electoratul Capitalei, Cristian Diaconescu nu prea ar avea ce sa puna pe masa. Nici macar pentru a se coaliza. Pariul meu este ca se va da liber in turul doi, in cazul in care PSD-ul nu va intra in prelungiri. Nu prea il vad pe Mircea Geoana sau pe Ion Iliescu trimitand bezele catre PNL sau catre PD-L.

Mi se pare inutil blogul lui Cristian Diaconescu, facut ca sa fie. Mai bine isi completa pagina de pe Wikipedia.

Imi cer scuze si pe aceasta cale, candiatului Partidului Romania Mare, cat si ilustrului Cappo di tutti Cappi, Vadim Tudor, pentru ca nu l-am inclus in lista de mai sus. Sunt sigur ca se vor descurca si fara.

Acestea fiind spuse, iau o pauza pentru a pleca la Tulcea. Ne auzim saptamana viitoare.

Prezentari pe pereti

Cand gasesti un sfat bun, online sau offline, nu poti decat sa il urmezi.

Cel mai mult mi-a placut inceperea constructiei prezentarii in analog. Foarte bine! Pune un disc, The Band, Deep Purple, Beethoven, orice, apoi apuca-te de gandit prezentarea ta!

Trebuie sa recunosc ca pana sa apuc sa am un loc de munca civilizat, altul decat pierderea vremii prin baruri, nu prea stiam nimic despre PowerPoint. Mai precis, cum sa faci prezentarile cu PowerPoint. Doi ani de lucru cu diapozitivele mi-au fost indeajuns. Nu stiu daca este alt soft care sa imi creeze mai multa plictiseala decat PowerPoint-ul. Din pacate!

Nu spun ca este vina softului. Nu poti sa dai vina pe masina pentru ca te-a lovit pe trecerea de pietoni. Tot un om si-a bagat coada si aici. Am vazut in doi ani, tot felul de prezentari, atat pe offline cat si in online. Cele din online sunt de departe cele mai bune pe care le-am vazut. Prezentarile de pe TED sau cele de pe Slide Share, mi-au facut munca mai usoara, daca nu si viata, in general [si aici ma refer in special la TED si Ken Robinson].

Nu stiu daca ideea este sa faci prezentari la fel de bune ca si cele ale lui Steve Jobs. Nu sunt un fan Apple, nici macar al lui Steve Jobs. Mai curand, trebuie sa fii un fan al metodelor pe care le implica prezentarile acestuia, indiferent de sistemul de operare, sau simpatiile si antipatiile de pe internet. Cred ca mai bine ar fi sa te gandesti sa faci cele mai bune prezentari de care esti capabil. Multa lume porneste cu cele mai bune intentii la inceput, pentru a pava drumul catre un adevarat iad vizual la final.

Research supports the idea that it is indeed more difficult for audiences to process information when it is being presented to them in spoken and written form at the same time.

Priceless! Ce ma surprinde este ca toata lumea este total de acord cu cele de mai sus, doar pentru a trece pe diapozitive un intreg Razboi si Pace. Cred ca se aplica zicala, ce tie nu-ti place, altuia nu face! Nimeni nu vrea sa fie bombardat din toate partile cu asa-zise informatii pe care vorbitorul le considera ca nu mai sufera amanare, prin urmare, a decis sa le arunce pe toate in capul auditoriului. Toata lumea este preocupata de cum va arata pe scena, si mai putin, de cum se vor simti spectatorii. Lucrul asta ma duce cu gandul la ce se tot spune, cum ca spaima de a vorbi in public este cel mai mare cosmar al oamenilor. Cred ca este mai degraba efectul fricii de a te face de ras in public. Sa vorbesti despre ceea ce iti place trebuie sa fie foarte usor. In schimb, daca tu esti sincer cu tine insuti, stii ca nu stapanesti bine subiectul, asta in cazul in care ai idee despre ce vorbesti [foarte rar] si mai stii cat de usor poti fi prins cu mata in sac.

One big misconception of presentation design is that you must be a skilled artist to create more interesting presentations.

Cel putin mie, asta mi-a mers la inima. Sunt groaznic cand vine vorba de culori, desene si astfel de lucruri. Doar pentru ca stii cercul cromatic, asta nu te transforma intr-un vrajitor al culorilor. Mai degraba, un vrajitor din Oz. Cred ca mult mai important este sa stii ceea ce vrei sa transmiti, intai la nivel ideatic si mai apoi, cum sa le pui in practica. Se poate sa faci lucrul asta cu doua bete, o piatra si un pahar de apa. Daca simti ca mai ai nevoie de ceva, poti sa inveti, nu dureaza mult. Nu trebuie sa stapanesti arta Photoshopu-ului sau sa creezi prezentari 3D. Intotdeauna vor fi altele mult mai sofisticate si mai stralucitoare. Oamenii au venit sa vada dirijorul, nu vioara Stradivarius.

 

Muchobene

 

I have been using muchobene for almost a week now, so I can provide some feedback regarding the service. I started using it from this  post of Guy Kawasaki [who by the way, is an advisor for Muchobene], considering it interesting enough to give it a shot.

It enables website and blog owners to add real-time chat answers from a community of people. Think of it as instant messaging meets Yahoo! Answers.

What has happened since then?

Well not much, that I can say. During the first days I noticed that I did not get to many questions, and the scarce interface seemed to stay in the way of figure out how to put it to a better use. I did notice the rating system, though.

 

But that changed, not dramatically, if you want to know, since I have modified the status from available into ask me!

I failed in finding answers to how is the weather/time in San Pablo/Juan, a romantic restaurant in New York, but I still managed to answer who wrote The DaVinci Code, how muchobene works, what ya means [even though I am not sure about the last one].

I must say that the number of questions increased during the last two days.

My questions, on the other side, regarded who is Ion Iliescu, who is Michael Waltzer. If for the first one, someone still found time to answer, guessing he is a Romanian guy, for the last one, I kept receiving emails that said there might be a shot of someone having the answer. I did not found out how the email system works.

I'll try to keep you posted.

That was on the bright side. Now, on with the dark side. I wasn't surprised to see the requirements of muchobene, but when I have checked out my task manager I saw a whopping 50 megs used by the service. That's not nice, never mind I have 1.5 G. Also, Flash 9 might cause some restrictions.

I would love to see that the probability to be asked again depends more on the rating, and not on the mood of the user. As I see it, you would only get more dumb questions, as well as dumb answers. I wonder if there is any geographical pinpointing.

I can imagine a full globe of muchobene users and even then, things might not work as well as planned. There is still a large amount of clutter and noise on the web, and it will only rise, tide-like, and not disappear. As I saw recently in a post about Wikipedia, putting lipstick on a pig does not transform it. It's still a pig. Sorry for the hard figure of speech.

The service fails to show its benefits during the first days. That is not a characteristic of a killer application. More of a killed application. But I will keep it for some more time, just to make a top of the dumbest questions I managed to get. 

 

Monome

tehn with two fifty six from tehn on Vimeo.

 

 

in studio si live la Bucuresti, via Aglomerarispontane

site-ul oficial MONOME

Exploatarea omului de catre blog

Ca urmare a ultimelor informatii aparute in presa, o echipa de investigatori au pornit pe urmele arendasilor de blog, pentru a dezvalui conditiile de viata insuportabile ale unor bieti bloggeri ademeniti cu paine si Red Bull in the big Apple. Va avertizez ca urmatoarele imagini sunt de o violenta iesita din template! Trebuie sa aveti peste 18 ani, sa aveti un blog, un cont in Second Life si sa nu aveti viata personala, pentru a intelege acest reportaj.

sursa: BarelyPolitical.com, via Boing Boing.

2/2

• Despre Darfur, conflictul palestiniano-israelian, criza nord coreeana, prezentari multimedia, foarte interesante, cu foarte multe detalii, intr-un format cu care deja ne-am obisnuit pe internet. Pe site-ul CFR [Council On Foreign Relations] la sectiunea interactiva. In special, cel despre Darfur este extrem de emotionant. Via Media Storm [autorii prezentarilor]

 

 

• Victor Kapra scrie un manual minimal de comportament fata de bloggeri/bloguri destinat zonei corporate . Incep sa apara mai multe initiative de studiere a fenomenului blogurilor. Serioase. Astept cu interes, pentru ca discutia cu Bobby Voicu de la Radio Lynx a fost cam scurta si n-am aflat prea multe.
• RODIPET apeleaza la mila editorilor pentru a supravietui. Cat de jos poti sa ajungi, cat de rau te pot roade buzunarele? Via Media lui Comanescu
• Ce stiu clientii si nu stiu companiile. Via remarkable communication. Dar vor afla, cat de curand.
• Si tot legat [intr-un fel de Darfur]. In Haiti, oamenii au inceput sa mance noroi. Ad litteram. Un articol despre o alta lume, cea care resimte cel mai tare criza financiara de anul trecut, si nu prin intermediul datelor financiare trimestriale, din New York Times, via Boing Boing.

“It’s salty and it has butter and you don’t know you’re eating dirt,” said Olwich Louis Jeune, 24, who has taken to eating them more often in recent months. “It makes your stomach quiet down.”

• Politia britanica are o aplicatie pe Facebook. Poke them! Via Techdirt.
• si in final, un articol despre cum majoritatea bloggerilor nu merita sa primeasca bani din publicitatea pe blog. Se leaga un pic de disputa de saptamana trecuta, de la Olimpiadele Comunicarii. Via Techmeme.
• si cum am putut sa uit, a revenit The Gillmor Gang. Nu va extaziati, nu sunt fratii lui Gilmore Girls. Dar sunt la fel de interesanti. Un exemplu puteti sa gasiti aici [Mike Vizard, Dana Gardner, Dan Farber, Hugh MacLeod, Doc Searls, Jason Calacanis]. Are download si o interfata fantastica. Asa ar trebui sa arate un podcast. Aviz amatorilor.

 

It is with great pleasure that we all reassembled earlier today to relaunch The Gillmor Gang in its new home on the TechCrunch Network.

 

Sondaj

Pentru cine pierde mai mult de 30 de secunde pe site, in dreapta exista un sondaj. Mai sunt 12 zile. Chiar as aprecia voturile. Pro sau contra. In cazul in care ramane proportia actuala, Neagrigore trebuie sa treaca pe la chirurgie estetica. Salvati-l pe Neagrigore! Nu-l lasati sa ajunga precum Michael Jackson.

Amatorism

De ce ai pune butoane de podcast, RSS si video la tine pe site, cand nici search-ul nu se simte foarte bine. Cat despre cele de mai sus, sunt minunate dar lipsesc cu desavarsire. Unde mai pui ca in sursa, podcast este scris pod-cast. Care inseamna ...?

Am sa revin cu amanunte.

Cand istoria nu te ajuta ...

O fotografie care face cat o mie si unu cuvinte

 

daca a fost sau nu a fost ...

puteti verifica aici

cat despre bietul Jesse Owens, nu stiu ce ar fi avut de zis,

de fapt, nu avea nimic de zis, nici de votat.

sursa foto: Dream of Mirrors

vazuta prima data la Eduard

caruia ii multumesc, de mult nu m-am distrat asa.

A mai scris despre poza The Devil's Kitchen, care a vazut-o la The Daily Dish, preluata de la Austro-Athenian Empire.

Unde s-au strans 81 de comentarii. Nu sunt specialist, prin urmare nu am de unde sa stiu daca este lucrata in Photoshop, sau nu. Chiar asa, de ce toata lumea se refera la Photoshop cand vorbeste despre manipulat fotografii, nu poti sa faci lucrul asta si in Gimp?

...

just in case you felt like you have nothing else better to do with your time

You don't know it when it hits you. There is no alert bell, no warning message, no hint. You don't know it like you know your back pocket, or at least as you are certain that there is hunger out there. You just feel it. It winds up in whirlwinds, like a gigantic maelstrom, it grabs you with both hands, brings you down, leaves you afloat, just to hide from you seconds away, to leave a trail like a mist, in order to you to smell in the air that something is deeply wrong, that something has utterly changed, that there is nothing like the past you used to know anymore. You feel it at your fingertips, it giggles, it scratches, it tingles. Makes you want to walk on your toes, to take it with a pinch of salt, but it grows into something larger than life, into something that takes hold of you and tries to steer you into unknown. It began as a breath from the east and it turned into a state of mind that you cannot escape, whatever you would be capable to say to yourself. It grabs your shoulders to force you facing a wall that wasn't there, crushes upon you as a wall of Lego bricks that were clumsy gathered together by an inexperienced twelve year kid. It comes at the dawn, during the red weary light to leave a cloud of dust in the evening. You feel it with your entire being as it becomes a part of yourself, of what you used to grasp, to acknowledge as common, without disclosing the real aim, the scope, why it all happens to you. You can mumble it, but nevertheless when you try to articulate some crisp thought, it all crumbles in little fragments of thin air, glooming over your head. It dissolves just as you try to point your finger, to nail it to the ground. It stays with you when you need to be certain, it messes with your words when you need to be concise, to leave you on a wire, trying to find your balance during reprises. It's a crave without the object to be craven, it's a habit without the addiction, it gets you cold turkey even before you try to say no. It is the black dot beneath the old man from that question mark, it is the stiffed clerk behind the office desk, that stares at you with blind eyes. You feel as you were a prisoner left outside a world comprehensive jail, where all the guards preferred to ignore your presence, instead of politely invite you in. It's a cage with the bars bent down towards the exterior. It makes you wish for a raincoat during sunny days, it glitches in the night from beneath a chipped stone in the pavement, that grins as the golden teeth of a burglar hidden behind a curtain.

Cuvinte noi

Sa imi scuzati ignoranta, dar pana astazi habar nu aveam ce inseamna bleg. Acum am aflat.

to beg + blog = bleg conform Urban Dictionary.

Iata si un exemplu de blegging [cred ca l-am nimerit].

Our Daily Bleg: Did I.B.M. Really See a World Market “For About Five Computers”?

By Stephen J. Dubner

Sper sa nu uitam cuvinte mai vechi, precum baistruc, zgatie, a zduhni, cu toata inventivitatea asta.

A(d)vertisment

 

Nu sunt specialist in brokeraj si alte afaceri cu hartie, dar pot sa inteleg ca exista anumite garantii pe care incerci sa ti le iei inainte de a incheia un contract cu clientii tai. Tot ca nespecialist traduc imaginea de mai sus in felul urmator, nu ne cautati pe noi, firma mama, pentru greselile comise de fiecare agentie in parte. Sau, voi cei care intrati, beware!

Toate bune si frumoase, doar ca nu prea da bine la blazon sa iti intampini clientii cu cel mai sumbru scenariu. Nu cred ca este vorba de vreo directiva oficiala prin care se precizeaza, asemenea pachetelor de tigari, ca ar trebui sa apara scris ?% din firma cu avertismente.

 

 

Daca tot m-am gandit sa iti devin client, nu ma anunta ce mi se poate intampla rau. Ca s-ar putea sa ma razgandesc. Este la fel de adevarat ca trebuie sa despici putin firul in patru pentru a ajunge la concluzia asta, dar intentia ramane.

Are Romanian newspaper site as interactive as they could be? English Version v 2.0

UPDATE

Upsy, seems I did it again. Now I've noticed that Manafu points out that the first news site to have a twitter feed is Cotidianu

I have read about Joanna Geary's study on Online Journalism Blog. The features analyzed there are part of the new wave of online instruments/tools, email alerts, social networks, podcasts, webcasts, RSS, newsletters, with a special note for Twitter, a service that gains more and more terrain, and has made everyone ask themselves if this is not the future of online news.

I have noticed that during the last two years, more and more Romanian news sites have begun adopting a lot of the above mentioned interactive features, incorporating them into their framework, or building a new site from scratch. Nevertheless, I cannot see the use in that, beside endless rants and frustrated comments, trolling and preserving prejudice. Their forums are dull, to say no more, when they are not used as a battle ground in publicly displaying various intellectual [political/cultural] frustrations.

Source Joanna Geary

At least, that's how I see it, as an outsider. Therefore, I am in much need for such a study, specifically applied for the Romanian mass-media. Is there anyone willing to apply?

Well, if there is no one else, I should volunteer ... thus

I have entered the BRAT site, selected the daily newspapers, the raw printing figures and the period from November 2007 - December 2007, du to the fact, that at least from what I could think of, there were no other public data available. I chose total average for the selected period for the visualization option. The result was the table below, showing, the major Romanian newspapers based on the reported print numbers. My option went for reported print numbers because I was unable to make any connection between the newspaper site and the number of sales or subscriptions. I would be grateful for any other suggestions. I think that the ones that buy or subscribe, may or may not enter the site, as well as the ones that enter the site, may never buy the newspaper. Let's say it is a paper muscle top.

Name	Raw print numbers	Source
Libertatea	320584	declaratie de difuzare
Click	133499	declaratie de difuzare
CANCAN	107888	declaratie de difuzare
Gazeta Sporturilor	101314	declaratie de difuzare
Jurnalul National	99453	declaratie de difuzare
PRO Sport	92245	declaratie de difuzare
Evenimentul Zilei	77079	declaratie de difuzare
Romania Libera	70857	declaratie de difuzare
Gandul	49624	declaratie de difuzare
Adevarul	41862	declaratie de difuzare
Cotidianul	40274	declaratie de difuzare
Ziua	26634	declaratie de difuzare

I have looked for the following features [19]:

Reporter's article on blogs
Blog
External links
Bookmarks
Most popular
Synchronous chat
Article comments
Blog article comments
RSS
Advertised RSS
RSS feed sections
Contact
Email newsletter
Podcast
Social networks
Forums
Twitter
Video content

and after searching each site I have come up with the following graphic conclusion

I would like to make some preliminary notes. Except for Gazeta Sporturilor, no other site offered some level of interactivity with the users. Gazeta has My Sport. Gandul has a similar offer, but it seems rather limited, thus I have excluded it. For Ziua, I was unable to fully understand how they operate their so-called blog section. If Twitter did not come as a surprise, well, the lack of it, RSS feed section looks like an option that has been ignored. Talking about RSS, I have noticed the total lack of advertising within feeds.

Another thing I found it noticeable was the absence of any bookmark tools. Guess it comes in the same package with no social network options. Most of the newspapers still rely on the heavy use of IM/Yahoo Messenger as a way of promoting the articles, a feature that I did not notice to be used in the same degree on other foreign news sites. The blogs, if they are, are limited to internal links, toward other colleagues from the newspaper, with no other external links. Except for Cotidianu, I have considered the link for Ioan T. Morar as external, despite the fact that retrospectively I do not find it fair-play, being the fact that they belong to the same news group.

Most of the sites rely on the number of hits for valuating the most popular /quantitative and not on some sort of user based rankings /qualitative. Video content is scarce. Maybe I will try to gather all these observations in another post, in detail.

I do not think that what I have done here can be used as a reference [think I've made enough mistakes, I am still waiting for recommendation, advice, corrections], but is rather a plea for other more competent people to create a relevant study. If I could do it, without any qualifications, I think a more pertinent opinion from the inside could be useful.

The table used can be downloaded from here.

I have filled my reader with more than enough feeds once again, and my head hurts.

PS. Hope you could endure my poor English, thank you for your patience, if you come up this far.

Concurs fotografii

In cazul in care nu ati aflat deja, si nu prea cred, pentru ca nu am facut mare caz de asta, de astazi puteti intra pe blogul lui Dan Ionita, aka. Zurly pentru a vota fotografiile inscrise in concurs. Care concurs? Asta. Detalii cu privire la regulile de votare gasit la sursa. Sa ma votati si pe mine, dar sa nu va suparati ca nu va spun care sunt fotografiile mele. Nu ar fi fair-play. TATOV, TATOV, TATOV.

 

*In alta ordine de idei, are cineva idee ce se intampla cu imageshack? Pentru ca nu reusesc neam, sa mai intru pe site, si nici upload-ul de poze nu mere.

Hai sa va spun o poveste

Toata discutia asta cu muzica, mi-a adus aminte de o poveste pe care am citit-o mai de mult in MOJO, pe vremea cand la standurile de presa din Romania, mai gaseai si altceva in afara de Click, Libertatea sau Cancan.

In perioada ei de glorie, Aretha Franklin inregistra cu Bobby Womack. El aranja piesele, canta la chitara, ma rog, facea cam totul pentru The Lady Soul. Insa, la un moment dat, the Lady a considerat ca stilul un pic cam prea soft al lui Womack nu se potriveste pe o anumita piesa. Si a cerut un alt chitarist de blues. Womack nu a putut sa faca nimic. Era in vremera cand Franklin cam domnea peste tot ce insemna muzica si muzicieni. Nu te contraziceai. Cand vroia ceva, trebuia sa executi. Si Womack, cu toata influenta lui, era cam scos pe tusa.

Ok. Vine la un moment dat, in studiou, un pusti si incepe sa cante. Blues. Not Bobby Womack style. Muddy Waters style, baby! John Lee Hooker style. Hard, noisy, from the gutter, in stare sa il faca si pe Robert Johnson sa ii para rau pentru contractul pe care il semnase cu diavolul. Daca intelegi ce vreau sa spun.

Colegii lui Womack din studio erau pe jos de ras. Au inceput sa il ia peste picior. Super treaba e asta. A trebuit sa vina un copil sa te invete sa canti. Si unde mai pui ca e alb. Alb, omule! Si tu stai aici si nu faci nimic?! Needless to say, Womack fierbea.

Se termina sesiunea si pustiul vine la Womack si ii spune, Salut, numele meu este Eric Clapton si cant la o trupa numita Cream

Daca nu ma credeti pe cuvant, puteti sa verificati aici. Eu va spun doar ca Eric avea 23 de ani cand a inregistrat pentru Franklin.

Despre muzica, drepturi de autor, muzicanti*

UPDATE: Iata ca mai avem de asteptat inca o viata + 343 de ani pana expira drepturile de autor. Alex, nu mai avem nici o sansa!

Ieri, o discutie pe blogul textier m-a pus pe ganduri. Intotdeauna mi s-a parut destul de delicat de comentat, in momentul in care un muzician reproseaza downloadul ilegal de materiale cu drepturi de autor, acuzand indiferenta ascultatorilor pentru situatia nu tocmai roza a muzicii, din Romania sau aiurea. Sincer, nu prea ai ce sa spui. Poti sa dai din colt in colt, sa iti gasesti scuze, motive, toate inutile in final. Pana la urma, tot Ghostface Killah a zis-o cel mai bine.

Nu sunt specialist in domeniu. Ar fi un pic penibil sa repet si eu ce am auzit la altii. Ca in realitate, file-sharingul ajuta industria muzicala, ca modelul economic pe care se bazau casele de discuri in anii '80 - '90 a murit. Ca se strang mai multi bani din concerte decat din vanzarile de cd-uri, ca muzicienii nu primeau decat o suma infima din vanzarile de cd-uri, partea leului mergand la casele de discuri, sau in marketing. Si altele.

Dar toata povestea asta mi-a amintit si de altceva. Toata cultura mea muzicala, si asta o spun cu mana pe inima, s-a produs inainte de aparitia ipod-urilor, chiar inainte de aparitia programelor de file-sharing, pe vremea cand Steve Jobs cladea Apple II, iar Steve Balmer executa the monkey dance la televizor. In acele vremuri imemoriale, nu aveam nici router, nici placa de retea, nici mp3 [da, stiu ca pentru generatia de hi5-isti pare imposibil, dar s-a intamplat, puteti sa verificati in fiecare sambata pe Teleenciclopedia]. Ei bine, in acea perioada existau casete. Da, casete. Raks, BASF, Elekta, no name. Normal sau Chrome. De 60', 90', 45'. O placere. Si dublu casetofoane. Sony, Sharp [alea cu o singura fanta, in care incapeau doua casete, erau groaznice, se stricau imediat]. Si discuri, si benzi de magnetofon. Trai neneaca. Nu venea nimeni sa ma vaneze cu fortele anti-tero, sa imi intre in casa pe geam, pe usa, sa ma caute cu mandat, sa ma amendeze.

Daca solutia este inchisoarea, atunci eu va anunt ca ma intorc linistit la casetele mele. Daca altii fac inchisoare sau platesc amenzi pentru descarcat de filme si alte prostii, macar eu sunt mai retro. Am casete! Vreo 500. Si discuri. Benzi n-am. Dar stiu pe cineva care are!

Dar pana atunci, SPP-istii vaneaza hackeri prin sali de jocuri, ajutati de pensionari buni de dus la Balaceanca, iar politistii de la sectia 22 cauta IP-uri si parole de messenger, Franta vrea sa ne dea afara la trei faulturi, Uniunea Europeana cere time-out. Va fi cam greu, cel putin la fel de greu cum va fi sa interzici cuiva accesul la un calculator pentru tot restul vietii. Nu, nu pentru file-sharing. Pentru evaziune fiscala. De data asta, in Statele Unite.

_____________

*acest post a fost scris ascultand cu placere Ten Years After - No Title [Stonedhenge], pentru care ii multumesc lui Florian Pittis si emisiunii de duminica seara, Pittis Show, din aceleasi vremuri din pacate apuse.

Phising la Banca Transilvania

De data asta a fost pentru Banca Transilvania. Ghinion. Nici aici nu am cont.

Incepand cu data de 16 - aprilie - 2008 serviciul Fastbanking de la Banca Transilvania va fi obligatoriu pentru toti clientii care poseda cardul maestro Banca Transilvania Direct.

    Pentru incepe procesul de inregistrare la serviciul Fastbanking de la Banca Transilvania Click Aici .

Va multumim pentru intelegere

 

De fiecare data cand se intampla, ma minunez de inteligenta autorilor. Oare si-au propus sa isi dea cu stangul in dreptul? O fi o regula a phisingului? Sa strecori greseli in mailul prin care speri sa iti umplii conturile? Toate bune si frumoase, mai putin anul in care este datat mailul. 2006?! Ce vremuri. Tariceanu se intelegea cu Basescu, nu existau taxe auto, Elodia era fericita, acasa.

adresa pe care o indica linkul duce catre http://mail.ccdetroit.org/Banca%20Transilvania/index.htm

 

Cat de interactive sunt site-urile ziarelor romanesti

UPDATE: Link for the English version of the post.

Upsy, seems I did it again. Now I've noticed that Manafu points out that the first news site to have a twitter feed is Cotidianu

Am citit despre studiul Joannei Geary, reporter la Birmingham Post, pe Online Journalism Blog. Elementele masurate in cadrul studiului fac parte din colectia de instrumente online aparute in ultimii ani, email, retele sociale, podcasturi, webcasturi, rss, newslettere, email alerts, cu o steluta pentru Twitter, serviciu care reuseste sa castige din ce in ce mai mult teren, facandu-i pe unii sa se intrebe daca nu cumva acesta va reprezenta viitorul stirilor in online.
Am observat ca in ultimii doi ani, tot mai multe site-uri ale ziarelor romanesti au inceput sa adopte multe dintre elementele interactive de mai sus, integrandu-le in site, sau reconstruind site-ul de la zero, cu acest lucru in minte. Insa, in afara comentariilor nesfarsite in contradictoriu, improscarea cu noroi, sau perpetuarea prejudecatilor, nu prea gasesc mare utilitate. Forumurile sunt seci, atunci cand nu sunt folosite ca teren de razboi pentru exhibarea diferitelor frustrari intelectuale, politice sau culturale.

sursa Joanna Geary
Asta vad eu, este punctul de vedere al unui neofit. Prin urmare, as avea foarte mare nevoie de un astfel de studiu aplicat pentru presa din Romania. Se simte careva?

M-am simtit eu ... prin urmare

Am intrat pe site-ul BRAT, am selectat cotidianele, tirajul brut si perioada noiembrie 2007 - decembrie 2007, pentru ca din cate mi-am dat eu seama, nu exista date mai recente disponibile. La modalitati de vizualizare am ales optiunea pentru media totala pentru perioada selectata (Daca doriti vizualizarea mai multor tipuri de cifre de difuzare). Am obtinut urmatorul tabel, cred eu pentru cele mai importante ziare din Romania in functie de tirajul brut. Am ales tirajul brut pentru ca nu am gasit nici o legatura intre site-ul unui cotidian si nr. de vanzari sau cel de abonamente. Daca are cineva sugestii, ii sunt recunoscator in avans. Cei care il cumpara sau se aboneaza, ar putea sa nu mai intre pe site, cum ar putea foarte bine sa intre fara sa il cumpere. Sa spunem ca este vorba de un clasament bazat doar pe muschi de hartie.

Numele publicatiei	Tiraj brut	Sursa
Libertatea	320584	declaratie de difuzare
Click	133499	declaratie de difuzare
CANCAN	107888	declaratie de difuzare
Gazeta Sporturilor	101314	declaratie de difuzare
Jurnalul National	99453	declaratie de difuzare
PRO Sport	92245	declaratie de difuzare
Evenimentul Zilei	77079	declaratie de difuzare
Romania Libera	70857	declaratie de difuzare
Gandul	49624	declaratie de difuzare
Adevarul	41862	declaratie de difuzare
Cotidianul	40274	declaratie de difuzare
Ziua	26634	declaratie de difuzare

Am luat in considerare urmatoarele elemente:

Articole ale reporterilor pe blog
Blog
Blogroll cu link-uri externe
Bookmarks
Cel mai popular
Chat instantaneu
Comentarii la articole
Comentarii pentru articolele pe blog
Feed RSS
Feed RSS cu publicitate
Feed RSS pe sectiuni
Informatii date de contact
Instrumente interactive
Newsletter pentru e-mail
Nu necesita inregistrare
Podcast
Retele/Cluburi sociale
Spatiu pentru mesaje, forumuri
Twitter
Continut video

S-a luat la scarmanat fiecare site in parte si s-a ajuns la urmatoarea concluzie grafica:

Cateva observatii preliminare. In afara de Gazeta Sporturilor, nici un alt site nu ofera un grad foarte mare de interactivitate. Gazeta are My Sport. Si Gandul are o oferta asemanatoare, dar este foarte limitata, prin urmare am omis-o. In cazul Ziua, nu am inteles cum functioneaza conceptul lor de blog. Daca Twitter nu reprezinta o surpriza, ma rog, lipsa lui, segmentarea fluxului pe categorii, mi se pare o optiune care nu este exploatata indeajuns. Daca tot discutam de RSS, este de mentionat absenta absoluta a publicitatii in fluxul de stiri.

Un alt lucru care mi-a atras atentia a fost absenta oricarui instrument de bookmark. Banuiesc ca tot din cauza asta nici nu prea exista optiuni pentru retele sociale. In schimb, majoritatea inca mai folosesc yahoo messenger ca instrument de propagare a articolelor, lucru pe care nu l-am observat la site-urile similare de afara. Blogurile, in cazul in care exista, se limiteaza la a pune link-uri catre ceilalti colegi, nu exista link-uri externe. Cu exceptia Cotidianului, am considerat link-ul catre Ioan T. Morar ca fiind extern, cu toate ca acum nu mi se pare foarte fair-play.

Majoritatea site-urilor se bazeaza in clasamentele articolelor pe nr. de afisari/cantitativ, si nu pe o notare a articolelor/calitativ. Continutul video este destul de sarac. Poate am sa incerc sa adun toate observatiile astea intr-un alt post, mai detaliat.

Nu il folositi ca o referinta [cred ca am facut destule greseli, astept recomandari, corecturi], ci mai degraba ca un indemn, pentru cei mai in tema decat mine, sa faca un studiu relevant. Daca am putut eu, fara prea mare pregatire, as fi interesat de o parere pertinenta din domeniu.

Tabelul poate fi descarcat de aici.

I-ar mi-am umplut readerul de feed-uri. Ma doare capul.

PS. O dedicatie pentru cei de la Electrica, care au fost atat de draguti incat sa intrerupa alimentarea, in timp ce eu lucram la tabel, sper sa stati in intuneric tot restul anului.

Ochelarii Tiei Carrere

Sunt unele filme care scartie pur si simplu. Nu ai ce sa le faci. Bagi efecte speciale cu duiumul, aduci actori pe care ii platesti cu PIB-ul unei tari africane si tot nu merge. Scenariul este diluat, nu se potrivesc evenimentele, actorii umbla cu ceasul la mana prin secolul al XVIII-lea, monstrul din Cloverfield seamana cu Godzilla la regim.

Dar nu despre filmele aste este vorba aici. Ci despre cele care chiar iti plac, dar nu poti sa intelegi cum, dupa ce au reusit sa treaca de proba cea mai dificila captatio benevolentiae, regizorii capituleaza in fata detaliilor. Unele dintre ele sunt chiar amuzante. Te atasezi de ele. Gen, From Russia with love, cand Sean Connery reuseste sa se strecoare cu masina printr-un gang foarte ingust pe doua roti. Este posibil? Nici o problema, s-a mai vazut si la case mai mari. Doar ca Bond intra cu rotile din dreapta ridicate in aer, iar cand iese, are rotile din stanga in aer. Probabil alea din dreapta au luat o pauza. Ok, astea tin de lumea copiilor.

Dar cand o aduci pe Tia Carrere sa iti ridice nivelul de atentie al publicului masculin, ca pe cel feminin il rezolvasei cu Sean Connery, o pui sa joace un rol cel putin dificil, acela de specialist in editare grafica, o faci sa vorbeasca despre pixeli si alte traznai,  iar pentru a face intreaga poveste mai credibila, ii mai trantesti si o pereche de ochelari, la sfarsit ii faci o favoare. O lasi pe ea sa isi aleaga rama de ochelari.

Trecem peste faptul ca o astfel de cosmetizare ar putea sa treaca drept insulta. Adica, eu nu pot sa ma prind ca e Tia Carrere desteapta, decat daca poarta ochelari? Altfel nu se poate? Sunt superficial si misogin? Nu cred. Dar ma rog, accept. Tocilarii poarta ochelari. Dar nu imi explica ca asta este rama pe care si-ar fi ales-o Tia Carrere.

Nu stiu cati considera asta o mare problema, dar eu cred ca un film se sprijna cateodata in detalii. Care ar putea fi foarte usor rezolvate. Personajul nu ar fi putut sa isi aleaga o rama de ochelari, pentru ca nu stie cine va juca rolul. Nu stie ce s-ar potrivi. Va arata fortat. Personajul nu poarta ochelari pentru ca este destept. Poarta pentru ca nu vede. Iar cand iti iei o pereche de ochelari, nu ti-i alegi in functie de IQ. Ti alegi in functie de cum iti sta rama pe nas. Prin urmare, alegerea ramelor ramane a actorului si nu a personajului. Nu poti sa iei ochelarii lui Harry Potter si sa ii pui pe nasul Angelinei Jolie.

Sa vedem daca ghiceste cineva filmul. Cine ghiceste are de la mine o sticla de Cabernet Sauvignon La Cetate. Prietenii stie de ce! De vin.

Buna dimineata

Avantajul competitiv

A observat cineva diferentele de plastic dintre Sony si Eboda? Asa credeam si eu! Zice-se ca la un moment dat, Steve Jobs si-a concediat un angajat pentru ca nu a acordat destula atentie design-ului suruburilor din interiorul produselor Apple. Nu putem fi toti Steve Jobs, dar nu ne doare mana sa incercam.

Citeam in Cariere, un articol cu privire la problemele de retentie a personalului, cu care se confrunta companiile din Romania. Cand, la un moment dat, imi atrage atentia urmatorul argument. Un manager de resurse umane ale unei companii deplangea cresterea pretentiilor salariale, avertizand ca in scurt timp, Romania isi va pierde si bruma de avantaje in fata investitorilor, pe care inca le mai poseda in lada de zestre. Cel mai important fiind costul scazut al fortei de munca. Vezi doamne, este franghia cu care o sa iesim noi din marasm, ne vor salva investitorii sedusi de nurii de Dragonul Rosu si Europa, ai Romaniei. Nimic mai departe de adevar. Forta de munca ieftina nu este decat o intamplare. Ceva circumstantial. Si depinde de calculele pe care le fac investitorii. Oare ce va spune acel manager, in momentul in care multe firme vor sari peste Romania si se vor indrepta catre plajele din Goa. Iar Romania va importa pakistanezi. Upsy! S-a intamplat deja.

Genul asta de rationament mi se pare mie ca este la limita de foarte jos a bunului simt. Daca nu ma credeti, citez:

... Pe de alta parte, la nivelul Romaniei, cred ca cel mai adesea aceste cresteri salariale sunt nesustenabile (din punctul de vedere al productivitatii muncii) si riscam sa pierdem unul din avantajele importante pe care tara le are in lupta pentru atragerea unor potentiale investitii: costurile reduse ...

ba chiar este cinica. Nu spun ca nu trebuie sa te folosesti de forta de munca ieftina. Ba da, dar din perspectiva zicalei, te faci frate cu dracu pana treci puntea. Mai precis, iei banii, ii investesti in oameni, ii pregatesti, pentru ca mai apoi sa revii in lupta cu niste "zmei becalieni", nu cu niste amarati, care intre doua rate pentru plasma de la Cora, se gandesc ce sa mai puna pe masa. Este evident ca investitorii vin in Romania pentru ca este ieftin, dar asta nu inseamna ca tu trebuie sa vezi reduceri de 80% peste tot. Asta inseamna sa gandesti ieftin. Pe ei nu ii costa nimic. Pe tine te costa enorm.

Cat priveste productivitatea muncii, aici e o alta discutie. Poate fi valabila pentru companiile care produc pentru piata romaneasca. In cuvinte putine, produci ieftin pentru ca romanii nu au bani, concurenta cu produsele de afara este mare, mergi in pierdere, e nasol. Dar cum ramane cu cei care produc pentru afara? Tot neproductiv este oare? Pai daca produsele sau serviciile nu sunt bune, atunci de ce mai alergi sa vinzi in afara tarii? De ce ar cumpara strainii? Si ma mai uit sa vad cine cauta sa angajeze, ca de exemplu la ultimul targ de joburi din Bucuresti. Nu prea am vazut companii care fabrica suruburi pe acolo.

Sa fim bine intelesi, costurile scazute nu ar trebui sa reprezinte niciodata un prilej de mandrie. Si rupt in fund [apud. Ion Cristoiu] si fudul. Ca esti cel mai ieftin din curtea scolii, nu ar trebui sa te umple de bucurie. Nu este o situatie de durata. Mai devreme, sau mai tarziu, se va termina sacul cu saraci dispusi sa munceasca pe nasturi si in Romania. Romanii au inceput sa isi doreasca si altceva decat plasticul ieftin de pe bordul Loganului.

Multe firme se plang in ultimul timp ca le este foarte greu sa atraga profesionisti. Numarul lor este in scadere. Iar cei care vin sa se angajeze cer niste salarii enorme, chiar si pentru acum un an jumatate. Sunt curios cu cat isi platesc profesionistii pe care ii au acum la dispozitie. Sau, mai degraba, sunt curios sa stiu cati profesionisti au in firma.

Doua articole legate de subiectul de mai sus:

Financial Times -  Pressure on Romanian pay levels

Romania Libera -  FT: Romania nu mai are o piata a muncii ieftina

The first rule of RSS

Ati gasit un site interesant? Ati vrea sa stiti cand este actualizat site-ul? Nu exista RSS? Nici o problema. Exista doua aplicatii online, prin care puteti sa va abonati la continutul unui site.

Dapper.net - care are si optiunea de a primi notificari pe email

Page2rss.com

Un personaj sinistru

Doug Cassel: If the president deems that he's got to torture somebody, including by crushing the testicles of the person's child, there is no law that can stop him?
John Yoo: No treaty.
Doug Cassel: Also no law by Congress -- that is what you wrote in the August 2002 memo...
John Yoo: I think it depends on why the President thinks he needs to do that.

sursa: Philip Watts

L-am vazut in Taxi to the Dark Side unde este pomenit rolul sau in creearea a ceea ce acum se numeste The Patriot Act. In documentar, apare in cateva secvente, in care daca te-ai lua dupa atitudinea sa calma, ai crede ca ar fi vreun post-kantian si nu unul din arhitectii fundamentarii cvasi-legale a torturii.

Din pacate, cazul lui Yoo demonstreaza ca dincolo de mizeriile si dramele cauzate de interesele economice, nimic nu poate sta in calea unui discurs cvasi-legal. Daca anumite practici ilegale, care urmaresc dobandirea unor avantaje economice, pot fi rezolvate de catre instanta, in momentul in care ai construit un argument bazat pe propriile unelte ale justitiei, nimic nu te mai poate opri. Nici macar bunul simt.

Intotdeauna am considerat ca un personaj ca Yoo este mult mai inspaimantator decat orice general paranoic. Pentru ca, unde ultimul incearca sa introduca teroarea cu ajutorul fortei [lucru complet logic din punctul lui de vedere, coerenta trebuie macar admirata, daca nu incurajata], in cazul profesorului de drept de la Berkeley, acesta incearca sa insinueze dreptul la lipsa de umanitate, cu ajutorul un discurs academic.

Un alt lucru pe care il vad eu in toata povestea asta, este ca lumea are nevoie de cuvinte linistitoare pentru a putea dormi bustean atunci cand in curte cainii rup in bucati pe cineva. Nu trebuie sa stim foarte multe despre evenimente, atata timp cat suntem asigurati ca actiunile noastre sunt justificate din punct de vedere legal. Ma rog, nu sunt ele tocmai compatibile cu the rule of law, dar daca ne intreaba cineva, macar am incercat. Este trist ca uneori enormitatile se pot strecura atat de usor cu ajutorul cuvintelor invatate la scoala.

Alte articole despre subiect

John Yoo's Living Constitutionalism de Orin Kerr

The Legality of Evil: The Torture Memos and the Living Constitution de Jack Balkin

Parlamentul European respinge incercarile de introducere a pedepselor pentru file-sharing

Cel putin la nivelul individual. Mai precis Parlamentul European a respins joi in plen, propunerea de interzicere a accesului la internet a celor care folosesc programe de file-sharing. Initiativa vine impotriva strategiei "dupa trei abateri afara", propusa de Franta (cunoscuta si sub numele de strategia Oliviennes) de a interzice accesul utilizatorilor dupa ce acestia au fost identificati in trei situatii diferite ca incalca drepturle de autor.

 

Foto: John and Mel Kots

Votul a fost strans, 314 dintre membrii Parlamentului European votand in defavoarea pedepselor, in timp ce 297 dintre parlamentari au votat pentru.

Unul din purtatorii de cuvant al institutiei europene, Malene Folke Chaucheprat, a declarat ca votul arata ca ...

membrii Parlamentului nu au dorit sa dezechilibreze balanta intre interesele proprietarilor drepturilor de autor si cele ale consumatorilor, iar masuri precum deconectarea de la reteaua de internet ar trebui evitate.

 

Open Rights Group observa ca decizia vine ca urmare a disproportionalitatii masurilor punitive, si a lipsei de garantii pentru utilizatorul final. Se observa in raport si faptul ca aceste masuri nu vor duce la disparitia fenomenului de file-sharing.

Sursa:

InfoWorld.com

via: Slashdot

UPDATE: s-a mai scris despre decizia Parlamentului European

 

Linux World

Ars Technica

After Dawn

Sincer, si mie mi se pare ca solutia propusa de Franta seamana mai degraba cu tunsul cu drujba. Nu prea vad cum s-ar putea pune in practica expulzarea celor prinsi cu file-sharingul mic. Sunt prea multe exemplele in care daca nu iti place un anumit lucru, nu functioneaza interzicerea lui.  

UNTRACEABLE

 

Acum cateva saptamani am vazut un preview pe ProCinema si mi s-a parut interesant. Nu pentru ca joaca Colin Hanks, nu pentru ca aduce un pic cu Saw. Ci pentru ca ideea initiala, de a strange oameni pe un site pentru a urmari cum moare o persoana, mi s-a parut provocatoare. Provocatoare din punct de vedere moral, nu din punct de vedere tehnic, sa fim intelesi.

Acum, ca l-am vazut, pot sa spun ca sunt un pic dezamagit. Nu pentru ca ar fi un film foarte prost. Ba chiar pe alocuri, unele cadre mi-au adus aminte de Tacerea Mieilor. Dar asta este problema cand ambalajul este ok, iar produsul nu se ridica la nivelul ambalajului. Clientii se simt inselati.

Am apreciat efortul de a descoperi noi cai prin care poti sa omori oameni, in direct. Sunt inspirate fara doar  si poate din Saw. Doar ca au fost putin edulcorate. Imaginea este foarte buna, reuseste sa creeze o atmosfera sumbra fara prea multe artificii. Pe langa asta, casa Dianei Lane arata ca o casa dintr-un film de Carpenter.

Dialogurile, in schimb, sufera foarte mult din cauza faptului ca mai intotdeauna se desfasoara intr-un singur sens. Cineva ii comunica ceva altcuiva. Si basta. Nu prea exista interactivitate. Scenele de birou sunt plictisitoare. Doar aruncand cateva ecrane pe o masa, rafturi cu cabluri si o plasma mare in sala de sedinte nu te va transforma intr-o unitate superspecializata in combaterea infractiunilor din cyberspace.

Despre ce nu este vorba in film. Despre tehnica, calculatoare, protocoale, securitate. Oricine se va lega de superficialitatea venita din directia asta, greseste. Dar sunt alte lucruri care scartaie in film.

In primul rand aluzia la neutralitatea autoritatilor fata de internet [ma rog, am cam trantit-o, Net Neutrality]. O data, cei de la NSA nu pot sa isi foloseasca tehnica pentru a spiona in interiorul tarii. Hai sa fim seriosi. Patriot Act tocmai despre asta vorbeste. Plus, introducerea senatorului care sustine ideea de Net Neutrality intr-un context nepotrivit in film, ca o piedica in activitatea politiei.

Sa nu uit. Scena cu piratul interstelar care nu numai ca isi descarca de pe net muzica [mai descarca si altii muzica, doar pentru a-ti instala un backdoor trojan si a-ti fura datele bancare], dar mai este si indolent, pe deasupra. Isi face copii pentru filmele pe care le are. Vine politistul vigilent/nu vigilante, cum am vazut tradus intr-o recenzie, pune dvd-ul in calculator si ii arata mesajul de avertisment de la FBI. Uite, este ilegal, sa nu spui ca nu te-am avertizat!

 

 

Dar este ceva care mi-a placut? Da! Ideea de masa de oameni indoctrinati de televiziuni, ziare, internet, comportandu-se ca o multime pusa pe linsaj. Iar asta nu are legatura cu internetul. In loc de internet, in scenariu putea sa fie orice altceva. Televiziune, ziare, bloguri, OTV. Ramane intrebare cu privire la riscul pe care si-l asuma societatea in momentul in care sterge granita intre public si privat. Ce punem in locul vietii private, in momentul in care o exhibam in public? O pierdem, asa cum o pierdem uitandu-ne la stirile de la ora cinci, la Cheaters, la tradati in dragoste, la Mircea Radu. Subiectul nu este atat de traumatizat de moartea/sinuciderea parintilor sai, cat este de exhibitionismul televiziunilor in fata unor spectatori activi. Unul dintre ei, culege ochelarii unui sinucigas si ii pune de vanzare pe ebay. O televiziune da cu incetinitorul intreaga scena. Unde mai pui ca mesajul prin care este decriptata identitatea piece of shit-ului este induiosator de metaforic OUR SUICIDE. Foarte bine! Numai sa ramana cineva sa stinga lumina la sfarsit.

Imi aduc aminte ca in timpul seminariilor, atunci cand venea vorba de carti precum Revolta maselor, credeam ca spiritul de masa asa cum il stiam noi, de la Revolutia din 1917 incoace, a disparut. Ma gandeam ca daca societatea devine din ce in ce mai fragmentata si mai specializata in preferinte, atunci este foarte greu pentru o multime de oameni sa se miste cu aceeasi larghete bovina, cu care se miscau acum douazeci de ani. Oamenii au participat la Revolutie si cand s-a terminat, au plecat acasa si au incuiat usa in urma lor. Pare-mi-se ca circul s-a mutat pe internet, iar broadband-ul a luat locul painii.

Anonim

La inceput am luat-o ca o gluma. Nu sunt obisnuit cu asa ceva, prin urmare nici nu prea stiu cum sa procedez. Acum nu mi se mai pare la fel de amuzant.

Astazi am gasit pe un blog, pe care nici macar nu imi aduc aminte cum am ajuns, cred ca prin blogbrowsing, o insemnare ridicola despre atitudinea rasiala a autorului unui blog. M-am mancat undeva sa comentez ridicolul ortografic si ortoepic al acuzatiei si acum m-am trezit spamat cu nerusinare.

Si totusi, stau sa ma intreb, cine naiba are atat timp liber? Si pentru ce? Pentru ca i-am recomandat sa puna mana pe DOOM?

Ce mi se pare cu adevarat jenant este ca in general nu obisnuiesc sa las link-ul blogului in comentariile pe care le fac. Dupa cum am facut si astazi. Prin urmare, geniul Carpatilor s-a luat dupa email. Asta nu este frumos

Ce ar trebui sa fac? Sa ii public ip-ul. Sa stie toata lumea cine este pramatia?

Am sa las comentariile inepte in continuare. Ca tot nu sunt altele, dau frumos in pagina [am sa sterg dublurile]. Cu toate ca ar merita sa il pedepsesc pentru lipsa de imaginatie. Si lene. Sa dai copy/paste, nu e mare branza. Fa si tu ceva mai deosebit. Impresioneaza-ma!

Tibet

Nu stiu daca lumea si-ar fi dat seama si altfel decat in urma protestelor care au insotit flacara olimpica de amploarea evenimentelor din Tibet. Noroc cu autoritatile chineze, care au tinut musai sa defileze prin toate orasele importante ale lumii, nepasandu-le daca mai poate vedea si altcineva torta, in afara politistilor. Mai degraba, chemau pompierii, sau incendiatorii de profesie, daca stau sa ma gandesc la Paris. Oricum, pentru cine vrea sa se documenteze mai in detaliu cu privire la intreaga desfasurare a protestelor din Tibet, Wikileaks a pus la dispozitie o pagina intreaga de documente video. Fisierele [.avi sau .flv] pot fi descarcate de aici.

Poate printre atatea evenimente importante petrecute in ultimul timp, summit-uri si alegeri, promisiuni electorale, jocuri de culise, butaforie de doi bani [dedicatie pentru Cami], isi face cineva timp sa discute si lucruri mai importante decat afisele lui Gusa din budele restaurantelor bucurestene. Ar fi pacat sa ne trezim in ceasul al doisprezecelea si sa ne intrebam, dar asta cand s-a mai intamplat? Mai ales, pentru ca nu mai este nici o indoiala, China va fi noul copil rasfatat al lumii economice. Iata o situatie in are economicul bate politicul. Pe fata.

Mi-a placut foarte mult un invitat, ziarist francez, de la Realitatea. In momentul in care Prelipceanu l-a intrebat ce se intampla la Paris, acesta a raspuns, aici este societatea civila. Punct.

UPDATE: cititi aici un articol foarte bun al lui T.R. Ungureanu despre separatia dintre politic, olimpic si neolitic.

Useri fara frontiere

O harta a retelelor sociale, mai putin sensibile la granite. Din Le Monde.

 

 

 

noi ramanem cu Hi5. Oricum, la ce mai avem nevoie de retele sociale? Noi avem ziua barbatului!

Via O'Reilly Radar

Talking to the Taliban

Acum o saptamana am scris despre Fitna. Probabil ca zvonurile de tabloid cu privire la istericalele Vadimului olandez m-au facut sa uit ca ce mai buna metoda de a scapa de tot felul de extremisti este sa ii ignori. A functionat in cazul lui Vadim, ar trebui sa functioneze si in cazul lui Gert.

 

Imi este rusine ca in loc sa scriu despre Talking to the Taliban, am preferat sa ma las purtat de val si am preferat vulgaritate si prostia.

Despre ce este vorba. Un reporter, Graeme Smith a reusit, prin intermediari, sa intervieveze o serie de luptatori talibani si sa le puna cateva intrebari. Intrebari care de care mai traznite, cel putin pentru talibani. Unde este Canada, cine este Kofi Anann, dar si altele mai serioase, precum, de unde provin banii cu care se finanteaza, cine aduce banii, cine aduce armele, de ce lupta impotriva americanilor. Este o cu totul alta lume. Unii dintre ei aveau probleme in a-si identifica propriul presedinte, sau capitala Kabul. Mult mai interesant decat Fitna.

Veste buna este ca intreg documentarul [42 de filmulete] este disponibil pe site.

Stati pe aproape, pentru ca dupa ce Christiane Amanpour a castigat premiul Peabody pentru documentarul de anul trecut, God's Warriors, acum a facut un alt reportaj fantastic, de data aceasta despre Coreea de Nord si concertul sustinut de Orchestra Filarmonica din New York anul acesta la Phenian. Pe CNN. Sa nu imi spuneti ca este plictisitor CNN-ul. Cand ma uit pe CNN la Main Sail, parca ma simt si eu un pic peste Copos.

Prezentarea lui Garr Reynolds la Authors@Google

Nu stiu cat de cunoscut este filmuletul acesta, dar in cazul in care nu l-ati vazut inca, puteti sa va opriti cateva minute pentru a-l urmari pe Garr Reynolds, autorul lui Presentation Zen [Za Book]. Presentation Zen este unul din cele mai uluitoare exemple despre cum o carte poate sa aiba succes [pe Amazon stocul este epuizat] si cum poate sa influenteze atat de multi oameni. Lansata cred prin decembrie, cartea a reusit sa ajunga in scurt timp, stiu ca nu sunt foarte bune etichetele, cea mai buna carte despre tehnica prezentarilor. Am zis mereu ca unul dintre castigurile online cele mai importante ale lui 2007 a fost pentru mine descoperirea blogului lui Reynolds. Bineinteles, alaturi de TED si Ken Robinson.

Mi-a placut foarte mult unul din comentariile de pe Escape from Cubicle Nation, in care cineva spunea ca va folosi filmuletul in cadrul cursului pe care il tine. Prezentarea este foarte buna si mi-a adus aminte de cursul despre prezentari tinut de profesorul Patrick Winston la MIT, despre arta de a vorbi in public. Un intreg curs ... pe care acum observ ca a disparut de pe YouTube si nu l-am mai gasit decat aici, impartit in mai multe episoade. Nu prea inteleg logica de a pune un filmulet pe youtube, pentru ca mai apoi, sa incepi sa il vinzi, dar ma rog, e b0ne si asa. Dar nu ma pot abtine sa nu ma enervez, pentru ca descarc toate prostiile de pe net, iar atunci cand este ceva important, tocmai pe ala il ratez.

via Escape from Cubicle Nation

Cenusaresele televiziunilor din Romania

Nu cred ca exista o zona mai sinistra din media, dupa OTV, cu tot respectul, decat televiziunile muzicale din Romania. Totul este sters, repetitiv, previzibil si de un nivel calitativ cel putin indoielnic. Probabil ca oamenilor de acolo li se rupe. Nici macar daca ar face lucrul acesta ca un hobby, nu ar fi reusit sa faca o treaba mai proasta.

Imi aduc aminte cum s-a lansat, cu surle si trambite, acum multi ani MTV Romania. Eu unul, am fost trist. Intotdeauna am crezut ca daca nu este stricat, nu trebuie reparat. Eram foarte multumit cu ce vedeam la MTV [de fapt, daca stau si ma gandesc de doua ori, nu eram asa multumit]. Tocmai terminasera cu experimentele sinistre prin care m-am plimbat prin universul muzical indian. Nu stiu daca isi mai aduce aminte cineva, dar pentru cei care au crescut cu Ray Cook si Paul King, Vanessa Warwick ... noii VJ erau cel putin subtiri.

Bon, am facut si MTV Romania. Am indurat cu stoicism toate gafele unor mitici gen Mircea Zara, sau am vazut cu se fabrica vedete ca la APACA [imi vin in minte blondele cele doua, deschizatoare de drumuri, Kitty Cepraga si Diana Munteanu]. Nu prea am inteles mare lucru din talmes balmes-ul pe care au reusit sa il faca. La un moment dat, singurul lucru mai rasarit [in sensul in care iti sarea in ochi de te dureau dupa] care se mai intampla pe acolo erau chermezele domnului Zara prin diferite cluburi de fite.

Dupa care s-a asternut dulcea uitare. Nu stiu cine se mai uita pe acolo. Oricum nimeni din cei pe care ii cunosc. Cred ca au momente foarte grele in care trebuie sa explice agentiilor de publicitate de ce ar trebui sa mai vanda spatiu publicitar.

Tot lucrand prin diferite bodegi am cunoscut la un moment dat un tip care mi-a spus ca se ocupa de sunetul de la MTV. Nu cred ca facea o treaba foarte buna dar era acceptabil. Mi-a spus la un moment dat ca pleaca de acolo. Presupun ca nu au mai angajat pe nimeni, pentru ca am impresia ca nu mai este nimeni prin garsoniera aia, care sa regleze sunetul. Cand nu se aude ca dintr-o galeata, atunci picura printre zgomotul de fond. Nu imi arog mari valente tehnice, dar nu cred ca este foarte complicat, de vreme ce sunt si alti oameni care se ocupa, cu destul succes as spune, de sunetul unor televiziuni.

M-am trezit acum, pentru ca aflu ca la pachet cu MTV-ul [cumparat de MediaPro], s-ar putea sa apara si VH1 in Romania. Sincer sunt ingrijorat, pentru ca de cateva saptamani observ acelasi scenariu halucinant si in cazul VH1. Nu stiu daca sunt singurul, a mai sesizat si altcineva, ca in josul ecranului la VH1 au inceput sa apara niste simboluri oculte cu privire la sansele unor relatii intre doua sms-uri? Au si sms-urile viata lor. Se cupleaza, inseala. Mi se pare perfect normal. Pentru Hi5. Nu pentru o televiziune despre care chiar daca se spunea ca ar fi MTV + videoclipuri a vazut si vremuri mai bune.

Care sunt televiziunile muzicale din Romania acum? Kiss TV, UTV, VH1 si MTV. Cei mai cu capul pe umeri s-au dovedit a fi cei de la UTV, care si-au dat seama ca fara cap este vai de buzunare, si atunci au ales modelul economic inspirat de calaretul fara cap. Nu au nici muzica buna, dar nici nu se agita foarte mult. Probabil ca pentru ei este valabila zicala, daca nu curge pica. Toate posturile de mai sus au in jur de 0.1% rating pe mediul urban. Daca in cazul lui Kiss si Utv este de asteptat, MTV-ul ar fi trebuit sa inchida taraba de mult.

Ok, hai sa recapitulam. Muzica in Romania? Magazine nu avem, case de discuri neam, trupe, zexe! De unde atatea televiziuni? Geaba chichirez, daca nema putirinta.

Aparente

De cele mai multe ori, aparentele insala. Astazi mi-am dat seama ca uneori ajuta. Sa ma explic. Nu sunt tipul obisnuit, sters, un punct intr-o massa, iar acest lucru nu este foarte magulitor la adresa mea. De cele mai multe ori sunt apostrofat. Nu intru in detalii. 

Dar exista si momente in care sunt recunoscator. Ca de exemplu, in momentele in care nu imi aduc aminte cum arata o persoana pe care am intalnit-o o singura data, cu mult timp in urma.

Nici o clipa nu mi-am pus problema daca am sa o recunosc. Pentru ca eram sigur ca voi fi recunoscut.

 

Aiureli de seara.

Top bloguri

Time.com publica un top al blogurilor, ambitios numit First Annual Blog Index. Cel mai mult mi-a placut 5 Most Overrated Blogs. Pentru comentarii. Cine are timp de frunzarit, poate gasi o sursa de noi bloguri, numai bune de adaugat in reader. Si nu, tot nu ma abonez la Huffington Post, Daily Kos imi este indeajuns. Cel putin pentru moment.

via Boing Boing


Update:

La o zi dupa lansare, initiativa se pare ca nu a castigat inimile vizitatorilor, si nu numai. TechCrunch nu a fost impresionat si nu a fost singurul. Initiativa Times.com a fost perceputa ca o vanatoare de link-uri si vizitatori. In ciuda interfetei foarte prietenoase si sclipicioase, numarul de voturi ramane infim. Pana la urma exista atatea topuri care contorizeaza cele mai relevante bloguri, incat ramane valabila suspiciunea.

Paranoid Park 2008

vazut Paranoid Park in weekend, bine am vazut si Cloverfield, dar macar de la ultimul nu aveam nici o pretentie. Pe cand, ultimul film de Gus Van Sant, parca suna altfel. Trebuie sa recunosc ca nu sunt spectatorul clasic de filme de autor, care o mai fi si ala, dar nu ma dau in laturi de la astfel de filme. Incerc, mai degraba, sa imi caut o stare mai linistita, pentru a putea savura ceea ce nu poate fi vazut inca la Hollywood. Chiar daca sunt americanizat din cap pana in picioare, nu este vina mea. Bunica avea o carte cand eram mic, despre America, ceva gen jurnal de calatorie, nu mai imi aduc aminte cum se numea, dar stiu ca am citit cartea aproape cu religiozitate, din scoarta in scoarta, fila cu fila. Nici nu era greu. Nu era foarte bine legata, si incepusera sa se duca filele la vale.

Dar sa revenim la film. Inceputul este promitator. Paranoid Park are un ritm al lui. Nu e nici lent, dar nici nu te face sa gafai dupa primele zece minute. Camera se misca foarte bine, cadrele sunt reusite. Fara prea mult dialog, bazat mai mult pe spatii albe.
Dar lipseste ceva. Se simte in aer. In plus, de la un moment dat incolo, filmul iti ridica asteptarile. Altfel de ce as sta sa ma uit la jumatate de om care se taraste pe sinele de cale ferata. Finalul filmului m-a facut sa ma simt folosit si abandonat la marginea drumului.

Actorul care joaca personajul principal are toate sansele sa reuseasca. Dar nu datorita acestui film. Insa nu este totul pierdut. Paranoid Park m-a facut sa ma gandesc serios daca filmele cu actori copii, cu personaje copii, se adreseaza si unui public matur. Pentru ca este foarte greu de intrat in joc. Nu pot decat sa privesc de la distanta. Nu ma identific nici cu lumea lor, sunt un strain de toate lucrurile astea. Insa nu as recomanda copiilor acest film.

Sunt multe lucrurile care mi-au placut la film. Inabilitatea lui Alex de a relationa cu cei din jur, dialogurile scurte, de multe ori seci, secventele filmate in parc, momentele de reverie, stranii. Cateva replici sunt chiar savuroase, "I have never been much of a creative writer". Daca stau bine sa ma gandesc, filmul nu are nici o vina, doar ca atentia mea, pe parcurs a fost deturnata de la adevaratul subiect al filmului. Pe care va las sa il descoperiti singuri.

Pana la urma, am ramas cu satisfactia ca am ghicit cum il chema pe detectiv. Lu si nu Lou, asa cum scria in traducere. Inteleg ca traducerile sunt facute de catre persoane bine intentionate, dar atunci cand bunele intentii nu reusesc sa treaca de un anumit prag, e bine sa stam acasa si sa ne uitam la filmele lui Sergiu.