să vă fac şi niste recomandari, nu?
Bireli Lagrene - Place Du Tertre
Squirrel Nut Zippers - La Grippe (live)
"Brazilian Girls" live al Festival della Creatività 2007
Rachid taha barra barra
Waldeck - Midsummer night blues (live '07, Vienna)
surfing the web, ukulele style!


anul nou, pentru a avea câteva motive în plus de a sta departe de calculator, cel puţin în perioada Sărbătorilor.Trebuie să mărturisesc de la început, că nu sunt ceea ce s-ar numi un cunoscător al problemelor macroeconomice, cu atât mai puţin un exeget al lucrărilor lui Keynes. Însă, când văd că se jonglează mai ceva ca la circ, cu miliarde de dolari (nici nu încep să mă iau de schemele Ponzi, Madoff sau IQ-ul unora dintre cei care administrează pensiile oamenilor obişnuiţi, că nu mai terminăm), iar unul din efectele imediate este că se demonetizează orice discurs raţional, oamenii urmărind numai senzaţionalul poveştii de presă, devin reticent în capacitatea politicienilor de a explica coerent criza financiară, mai ales în cazul României. Atunci, nu mai îmi rămâne altceva de făcut decât să mă înformez singur.
Daniel Mitchell se întreabă în videoclipul de mai jos dacă am ajuns cu toţii keyesianişti fervenţi, ca urmare a crizei financiare. (Cum să nu îţi placă limba engleză, cu al ei Credit Crunch, de parcă ar fi vorba despre nişte cerele pe care le mănâncă finanţiştii în pauza de masă).
şi trecând peste tristeţea pe care Bush mărturiseşte că i-a cauzat-o intervenţia proprii administraţii în cadrul pieţei financiare (din seria, mai rău de atât, nici că se poate) rămân cu o nedumerire. Nedumerire care este amplificată şi de acest comentariu.
Ok, dacă nu este keynesianism toată povestea asta, şi dacă Daniel Mitchell se înşeală (pe mine cel puţin m-a convins), atunci, sper că măcar oamenii care iau aceste decizii, au o idee despre ceea ce fac. Pentru că felul în care au achitat nota de plată în cazul AIG pe mine nu m-a convins. Nu ştiu dacă a te juca de-a experimentul cu un miliard de dolari este prea departe de elevii care se joacă în laboratorul de chimie de-a ucenicul vrăjitor.
Am încercat să sap mai mult şi să aflu care este principala problemă în percepţia greşită a oamenilor despre keynesianism şi Keynes, pentru că dacă vă uitaţi la comentariile de pe YouTube, veţi vedea că nu sunt atacate atât argumentele (nu poate să nu îţi placă definiţia asta "Mises/Rothbard > Laffer", cât percepţia greşită de care este Mitchell acuzat că o are asupra lui Keynes. Şi am dat peste un articol despre teoria generală al lui Keynes.
Nu ştiu cât de apropiaţi vă simţiti voi de F.A. Hayek, dar eu îi datorez şansa de a nu cădea pradă fascinaţiei pe care o exercită Capitalul. Aşa că sunt un pic sensibil atunci când este menţionat autorul Drumului către servitute.
Astfel încât, am trecut repede peste felul în care concediază Keynes sistemul economiilor şi am coborât în josul paginii.
Unde am găsit un link într-unul din comentarii, care ducea către două înregistrări audio ale lui Hayek. Pe care le pun mai jos. Dacă aveţi răbdarea de a îndura calitatea slabă a înregistrării emisiunii The Firing Line, veţi auzi în final, cum spre sfârşitul vieţii, chiar Keynes era temător la adresa direcţiei pe care o urmau discipolii lor, promiţându-i lui Hayek că va lua măsuri dacă lucrurile o vor lua razna.
But now the awesome part. Hayek says that Keynes' theory was, at best, appropriate for the specific deflationary environment of the 1930s. After the war had passed, the great danger was inflation. And--according to Hayek--Keynes himself agreed with this, and even promised to rein in his foolish disciples if they ever got the crazy notion to advocate pump-priming in an inflationary environment. But alas, Keynes died six months after pledging this to Hayek. - Bob Murphy
Hayek vorbeste despre Keynes la emisiunea lui Bill Buckley - The Firing Line
F.A. Hayek invitat la Meet the Press 1975
poanta încă mai ţine.
din Cotidianu
câtă minte îţi trebuie să pui botu' la aşa ceva. Păi, cu criza asta, în scurt timp se vor da gratis maşinile. Bine, dacă Madoff a reuşit să păcălească bănci, precum Medici în Austria ...
este o carte foarte bună, scrisă de Julien Benda. De ea mi-a adus aminte ştirea cu intelectualii care s-au întâlnit cu Băsescu la Cotroceni în weekend. Foarte bine. Aşa şi trebuia. O şuetă la sfârşit de săptămână. Săptămână în care a circulat scrisoarea presupus semnată de către cele mai active nume din societatea civilă, prin intermediul căreia aceştia făceau apel la preşedinte să nu legitimeze alianţa PSD-PDL. Scrisoarea s-a dovedit un fals, dezminţit de către majoritatea celor implicaţi, cu toate că Mediafax încă mai păstrează ştirea ca şi cum ar fi adevărată*.
Cred că în scurt timp nu va mai fi de bon ton să te afişezi prin preajma lui Traian Băsescu. Lumea este încă prea bezmetică acum, în preajma Sărbătorilor, când toţi se gândesc la porc, sarmale, vinuri şi alte cele. O fi nedreaptă zicala că totul trece prin burtă, dar nu e bine să o contrazici de Crăciun, şi nu în România.
După mahmureala regulamentară de după Anul Nou însă, mare parte dintre alegătorii traşi pe sfoară, se vor trezi şi în pur spirit mioritic, se vor gândi să popească pe cineva. Iar primele nume care îmi vin în minte sunt Geoană, Boc şi Băsescu.
Dacă poate domnul Iliescu să vină să mai candideze puţin ca să ne dăm seama dacă ne-am trezit la realitate sau nu, ar fi foarte drăguţ din partea lui. Dacă iese tot domnia sa, eu mă duc să mă culc.
Care este rostul titlului, atunci? Păi, alianţa PSD-PDL este unul dintre motivele pentru care intelectualii nu ar trebui să se amestece în politică. Citiţi cartea, o să vă prindă bine.
*ce fel de jurnalism este acesta? am citit cu atenţie tot articolul, şi nu reiese de altundeva, în afară de titlu, că scrisoarea ar fi un fals. Ba, mai mult, tonul articolului dezminte titlul. My two cents.
Într-un final, am reuşit să urc pozele
făcute vara asta în Delta Dunării. Dacă nu ştiţi povestea cu Pădurea Letea, puteţi să citiţi aici şi aici. Dacă vă pasionează subiectul, puteţi arunca o privire peste poze. Sunt la rezoluţia originală, mari, cu exiful la vedere
. Dacă vă place ceva, daţi-mi de ştire. Sunt curios să aflu ce părere aveţi.
Dacă puteţi să le vedeţi ascultând Pink Floyd - More, în special Main Theme, când vine vorba de pozele de la Letea, sau Marooned, de pe Division Bell, pentru Sulina şi Sfântul Gheoghe.
Îmi aduc aminte de primele cursuri de Psihologie Şcolară pe care le-am urmat în facultate. A apărut o doamnă respectabilă, care ne-a spus că internetul este o metodă de ştergere a creierelor, iar Dialog şi-a ales culoarea portocalie, pentru că stimulează agresiunea. Eu am întrebat-o dacă ştie unde este, ea mi-a spus că sunt nesimţit, iar eu mi-am încheiat scurta perioadă în care am cochetat cu ideea de a preda.
Toate ăstea mi-au fost readuse în memorie de filmul Zeitgeist. Dacă nu ştiţi despre ce este vorba, poate că este mai bine. Cu toate că mă îndoiesc. Văd că din ce în ce mai multă lume şi făcut din filmul ăsta, precum şi din continuare, da, dacă nu ştiaţi, mai este vorba despre un addendum, şi-au făcut un fel de centru al Weltanschauung-ului. Hai, că dacă ştiţi ce înseamnă Zeitgeist, ştiti şi asta. ![]()
Nu ştiu cine se ocupă de politica editorială a postului B1 TV, dar să dai mizeria asta, drept filmul care a şocat lumea, mi se pare un pic cam exagerat, chiar şi după standardele de bulevard ale garsonierei media de pe Calea Victoriei. De fapt se potriveşte de minune cu emisiunea lui Oreste. Dacă filmul ăsta a şocat prin ceva, a şocat prin prostie.
Oare nu ar fi corect să vină cineva şi să îi înveţe pe oameni să citească? S-au dus dracului listele de lectură obligatorie. Mai bine studiau de o mie de ori Neamul Şoimăreştilor. Aşa, cu toată Literatura asta Universală, toată lumea crede că dacă a cumpărat de la taraba Protocoalele secrete, sau mai ştiu eu ce fiţuică, poate să îşi dea cu părerea.
Nu. Oricine îşi începe discursul cu ideea că 9/11 a fost o înscenare este un om mic, mic, mic. Şi prost. Eu înţeleg, este normal să te îndoieşti de anumite lucruri. Nu spun nu. Dar să crezi că elucubraţiile tale pot respira aer curat, mi se pare indecent. Suntem peste şase miliarde de oameni. Ce s-ar alege de lumea asta, dacă am da toţi frâu liber imaginaţie bolnave? Pentru asta există doctori. Pentru noi restul, există biblioteci.
Am doar două observaţii pentru fanii genului, pentru că am observat că sunt din ce în ce mai mulţi.
Mă duc să citesc o carte. Respect!

“There are renters all around the country who have been holding up their end of the bargain and paying their rent faithfully, but the landlord got into trouble, and so the renter is now unfairly facing eviction,” John Taylor, preşedintele National Community Reinvestment Coalitionasta pentru cei care anunţau scenarii apocaliptice. Este foarte posibil ca Freddie Mac să ia aceeaşi decizie.
Roughly, my position is that central to society, or social cooperation (in Rawls’s sense), is a framework of social and economic institutions, normally legally specified (including rules of property, sales, gifts and other transfers, contracts and agreements of all kinds, etc.) that secure possessions and make economic production, distribution, and consumption possible, as well as political institutions that enable a society to change existing rules and legislate new ones, and adjudicate disputes. Whether or not a coercive mechanism is needed to enforce these rules depends on peoples’ willingness to abide by legislative and adjudicative decisions—thus, as Chris Bertram notes, coercive enforcement may not be required for social cooperation.In either case, compliance with the rules of basic social institutions, even if generally voluntary, is unavoidable for the members of a society, since these rules are inescapable and structure their daily lives in innumerable ways (unlike members of other societies, whose lives are structured by their own system of basic institutions)
Nici Solomon nu putea răzbi prin viesparul ăsta. Ieri eram furios pe Stolojan pentru că a dat jos cortina şi a lăsat să se vadă cam cum stau lucrurile cu politica românească.
Astăzi am tot auzit despre cum PSD-ul este furios că doar a fost informat şi nu consultat în privinţa lui Boc şi la raţiunile din spatele deciziei lui Stolojan. Nu pot să nu observ că Adrian N
ăstase nu ne dezamăgeşte nici de data asta şi îşi menţine reputaţia de precupeaţă. Mediafax vorbeşte despre faptul că Regulamentul Coaliţiei, semnat duminică de către Boc şi Geoană l-ar fi lăsat fără prea multă putere pe premier. Aceasta, împreună cu imaginea de Guvern construit în culise, din piese lego de către Băsescu ar fi dus la decizia demnă de un serial sud-american.
Două sunt textele care s-au mestecat în ultima săptămână şi care în mod normal ar trebui analizate de către toată lumea, de ele depinzând soarta Coaliţiei proaspăt născute.
sursa foto: Dunechaser
Să încercăm să facem puţină analiză de text. În primul rând, cred că ar fi util de aflat ce fel de supra-structuri construieşte acest regulament.
Un mic ocol. Întotdeauna am admirat respectul politicianului român pentru simulacrul democraţiei*. Păstrăm instituţiile, nu ne atingem de legile existente, ele sunt bune drept paravan, dau bine la popor, ok, nu la popor că pe ăştia nu îi mai fraierim, dar aşa de ochii lumii. În acelaşi timp, însă dăm alte legi, şi construim alte instituţii care să le anuleze pe cele de dinainte. Sau, dăm legea dar nu dăm metodologia de aplicare. Sunt ca maşinuţele de fier din copilărie, ale căror roţi nu mergeau. Arătau bine, dar râdeau toţi copii de tine, că nu aveai ce face cu ele.
Bon, aflaţi că regulamentul păstrează spiritul acestei legi nescrise ale politicii româneşti. Să revenim la instituţii. Peste toată şandramaua, că aşa e bine să construim, începem cu acoperişul, avem
Dintr-un foc, avem patru construcţii para/guvernamentale, care nu vor reuşi decât să pună beţe în roate. În cel mai bun caz.
foarte caraghioasă este o precizare de la Colegiul Preşedinţilor
(5) Colegiul Preşedinţilor ia decizii prin consens.
toate bune şi frumoase, dar întâlnirile aceluiaşi colegiu se pot desfăşura numai în prezenţa preşedinţilor PSD şi PD-L. Care este doi, cum ar spune Marean. Iar când doi se ceartă, al treilea câştigă. Că nu îl văd pe Geoană să pună mâna pe carte şi să studieze dilema prizonierului (apropo, ştiaţi că un alt grup de cercetători americani au descoperit prin intermediul teoriei jocului, că este mult mai practic să rămâi în staţie şi să aştepti autobuzul, chiar şi când întârzie? Ca să aflaţi şi ceva util din toată povestea asta). Pe mine mă face să cred că deciziile se vor lua prin consens, dar de către o singură persoană. Băsescu.
în ceea ce priveste BPCC-ul, acesta
a) analizează stadiul realizării Programului de guvernare, inclusiv a măsurilor
anticriză şi stabileşte mesajele politice unitare şi măsurile organizatorice
corespunzătoare;
nici nu mai este nevoie de mai mult, este clar că nu contează ce face Guvernul, atâta timp cât concluziile Biroului sunt negative, acesta va trebui să se conformeze, deoarece este numit politic.
a) coordonează politic activitatea reprezentanţilor Coaliţiei în structurile
deconcentrate, în condiţiile legii şi potrivit Programului de guvernare;
b) negociază şi adoptă decizii privind structurile deconcentrate, în condiţiile legii;
adică peste Consiliile Judeţene şi peste primari. Acasă cu ei!
c) soluţionează sesizările care se referă la încălcarea, la nivel jdeţean (al
Municipiului Bucureşti), a dispoziţiilor Protocolului de constituire a Coaliţiei
pentru asigurarea guvernării şi ale prezentului Regulament;
pe scurt, MB-ul acţionează ca un fel de tribunal al coaliţiei pe Bucureşti
însă dincolo de absurdul şi ridicolul situaţiei, două lucruri m-au făcut să râd amar
Art.6 – Părţile semnatare ale prezentului Regulament se obligă să întreprindă cu maximă celeritate măsurile de legiferare necesare în vederea modificării Legii nr. 415/2002 de organizare şi funcţionare a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, în sensul preluării unei funcţii de vicepreşedinte al CSAT de către Preşedintele Senatului României.
adică repede, repede până nu rămâne Mircea Geoană fără coledzi
şi
(3) Mandatele pot fi scrise sau confirmate telefonic.
adică, păzea că scripta manent, aşa că vorba e mai bună. Dar şi telefoanele pot fi interceptate, băieţii cu ochii albaştri ştiu cum.
Aş fi vrut să scriu ceva înteligent, prin prisma şcolii pe care am terminat-o, însă lectura celor două texte m-a umplut de o greaţă, pe care nici măcar cei şapte ani de acasă nu o pot alunga. (Cel puţin protocolul are un ton atât de găunos şi de pompieristic, încât i-ar face invidioşi şi pe poeţii lui Ceauşescu).
Cu toate că dacă stau acum şi mă gândesc, modul complet lipsit de profesionalism în care au fost redactate pare să indice că nu vor avea viaţă lungă, fiind făcute doar de formă, pentru a justifica câteva zile de trândăveală.
________________________________________________________________________________________________________
*o notă de subsol: am tot auzit cum politicienii ţin cu dinţii de guvernare, pentru a putea să îşi plătească clientela politică, dar nu lucrul ăsta mi se pare periculos, ce este cu adevărat periculos este că toată urbea, de la vlădică la opincă, de la analist şi până la băgătorul de seamă de serviciu, consideră acest lucru ca fiind unul normal. Povestea asta semănă cu corupţia din Rusia. Mai avem puţin, primul pas a fost făcut.
MusicBox - un proiect care are ca scop vizualizarea, sortarea muzicii şi ascultarea muzicii, în funcţie de meta data complementară fişierelor audio, dar şi de acustica cântecelor.
Slideshare a lansat un plugin pentru Office 2007 prin care se pot urca, descărca şi explora prezentările online.
şi una din prezentările mele preferate
găsit la Piticu
TRIP reprezintă un proiect iniţiat si coordonat de Florina Titz împreună cu actorii principali (Marian Adochiţei, Lana Moscaliuc, Dragos Stefan, Dan Telehoi, Mirela Ungureanu). Scenariul TRIP a fost scris pe o perioadă de patru luni, după o îndelungată cercetare si un studiu aplicat conversaţiilor zilnice înregistrate pentru a verifica şabloane autentice de vorbire si pentru a fi apoi aplicate în scenariu.
Sunt câteva replici în trailer care merită toată atenţia, mi-a plăcut cea cu cel care ştie cele mai multe lucruri despre mine sunt eu ...
nu cred că s-ar fi chinuit să îl facă pentru a prezenta doar un alt film despre droguri, nu că n-ar fi bun şi ăla, oricum, în afară de câteva încercări penibile, în anii anteriori, nu prea s-a marşat pe subiect. Probabil pentru a evita comparaţiile cu alte filme din afara, care au avut succes p'acilea. Requiem-ul, Trainspotting etc.
Oricum, din trailer, eu zic că merită să îţi părăseşti divixul confortabil şi să faci o vizită la cinema. Dacă am şti şi unde.
Din politica românească. Adio, dar rămân cu tine. Theodor Stolojan renunţă la funcţia de premier. După ce s-a negociat atâtea zile între PDL şi PSD. După ce i-au refuzat pe liberali. După ce s-a semnat protocolul. Sper să dispară din viaţa politică. Nici măcar în România nu cred că mai pot trece neobservate gafele acestea de copil iresponsabil.
Şi nu, nu are nici măcar dreptate. Nu el hotărăşte cine, ce responsabilitate să îşi asume. Din păcate, sau din fericire. Sună foarte frumos discursul lui, cum trebuie Boc şi Geoană să îşi asume responsabilitatea guvernării, însă, ştie la fel de bine că nici unul dintre ei nu va fi premier. Atunci la ce bun toata mascarada asta? Pe cine crede că mai păcăleşte.
Acum chiar nu mai are nici o logică tot baletul post alegeri. Băsescu a refuzat condiţia lui Tăriceanu, pentru că îl considera pe Stolojan un premier mai bun. Ok, atunci e logic să îi refuze pe liberali. Dar cum i-a primit pe PSD-işti la negocieri? Toată telenovela asta, nu face decât să întărească convingerea spectatorilor, că toate discuţiile între PDL şi PNL au fost doar de faţadă. Plus, liberalii anumiţi liberali câştigă puncte. Băsescu a ieşit cu Stolojan de mână şi acum pică drept ursul păcălit de vulpe.
Păcat că nici vulpea nu mai este ce a fost o dată.
De câştigat, din toată tărăşenia asta câştigă grupările radicale din fiecare partid.
De pierdut pierde electoratul orice brumă de încredere pe care ar mai fi putut-o să o mai aibă în politicieni. Bine, şi PSD-ul, iar Geoană pierde chiar personal, oricum nu mai avea multe zile în partid.
Iar protocolul dintre PSD şi PDL nu îşi mai are rostul. Dacă Boc se încăpăţânează să nu ţină seama de realitate, şi să continue cu interesul naţional, s-ar putea ca la anul să nu mai aibă cine să îl sprijine candidatura lui Băsescu, iar acesta să candideze ca independent, deoarece PDL ar dispărea.
Nu vi se pare că ar fi nevoie şi de un Terminator care să termine o dată pentru totdeauna povestea?
Iată trailerul pentru ultimul film din serie, Terminator Salvation, Christian Bale este noul John Connor. Dacă filmul nu va merge, există întotdeauna alternativa unei cariere politice.
“We could say they spend money like drunken sailors, but that would be unfair – to drunken
sailors. It would be unfair, because the sailors are spending their own money.”
‐ Ronald Reagan on Congress
Senatorul republican de Oklahoma, Tom Coburn a dat publicităţii un raport cu privire la cheltuirea aruncarea pe fereastră a banilor publici, de către guvernul federal. Exact cum spunea şi Ted DeHaven pe Cato-at-Liberty, ţi se face greaţă, când citeşti pe ce s-au dus banii:
În aşteptarea unui raport similar în România, nu ne rămâne decât să ne minunăm de nota de plată pentru AIG (85 de mld. plus 37,8, plus încă 40 de mld., mai adaugă 53, de zici că sunt floricele de porumb, nu miliarde, în total, peste 160 de miliarde) . Iar în timp ce General Managerii de la Ford, GM şi Chrysler plâng că nu au primit cele 14 miliarde promise, Fareed Zakaria vorbeşte şi despre o altă industrie auto americană, una care surpinzător, nu urmăreşte să cheltuiască banii publici.
Iată şi o un punct de vedere de bun simţ: "Trebuie să îi sprijinim financiar pe proprietarii de case, nu băncile" - Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie.
![]()
cules de pe blogul celor de wieden + kennedy, din lista celor mai bune 10 virale ale anului. Doar e sezonul listelor top 2008, nu?
Stenograma discuţiei dintre Gorbaciov şi Ceauşescu din decembrie '89, publicată de Jurnalul Naţional, via Mihnea Măruţă
Un interviu cu Axl, în care se discută şi despre Guns'n Roses
Încă un set de fotografii fantastice de la Big Picture, merită să vă abonaţi la site.
Cine a spus că nu există umor în muzica country? Hank Williams III mai cântă printre alţii şi cu Phil Anselmo, fanii Pantera cred vor fi interesaţi de proiectul lor. Dar până la Superjoint Ritual, ascultaţi asta:
După toate problemele pe care le aveau cu Guantanamo, the president elected dorind să închidă şandramaua, prizonierii îşi bat joc de sistemul juridic, acum închisorile militare primesc o nouă lovitură. Trent Raznor, alături de alţi muzicieni, vrea să dea în judecată armata americană pentru utilizarea melodiilor lor în timpul sedinţelor de tortură. Playlistul este cu adevărat impresionant, Queen, AC/DC, Pantera, Dr. Dre, dar tot nu înţeleg ce au avut cu Sesame Street?
Cred că este unul dintre cele mai bune interviuri ale lui Jon Stewart.
din seria noi trupe la o cafea
îmi plac ...
da, ştiu, seamănă cu Led Zeppelin, dar voi o faceţi să sune ca şi cum ar fi un lucru rău. Mai cântă? Nu.
este mult mai amuzantă decât originalul. Două reclame refuzate de client. Poate atunci n-am fi înţeles de ce. Iar astăzi nu ne mai miră. De pe blogul ctitorilor
mi-a plăcut mai mult cea cu mustaţa. Ce o mai face Coşarcă acum? Mai ştie cineva, ceva de el?
Cei de la Realitatea trebuie să se hotărască repede. Pe cine au adus la Gală? Pe Thompson sau pe Giuliani. Nu de alta, dar în timpul filmuleţului de prezentare din cadrul ştirilor de la ora şase, a apărut bine mersi autocarul lui Thompson din campanie, după care au început să alterneze imagini, când cu Giuliani, când cu Thompson. Cred că cineva a încurcat nişte filmuleţe prin baza de date
.
Iată-i şi pe cei doi buclucaşi, seamănă dar nu răsare.
Rumor: Zune Phone is Coming to CES 2009 - încă un telefon de care aveţi nevoie.
2008 Year-End Google Zeitgeist (Google) - nu ştiu ce căutaţi aici, dar dacă vreţi să aflaţi ce s-a purtat anul ăsta la căutări ...
Obama And Blagojevich: Did You Know? - sau cum Blagojevich a adoptat o atitudine sănătoasă
AIG: And Did We Mention $10 Billion in Casino Fun? - bani să fie, că ne descurcăm noi să îi cheltuim
The age of mass intelligence - am avut the age of aquarius, de ce n-am avea şi the age of mass intelligence?
Chris Martin: "I wrote Viva La Vida" - acum putem răsufla uşuraţi, cu toate că ar fi fost mult mai interesant de aflat că este fan Satriani!
Blagojevich - Don’t blame me, I gave him an “F.“ - despre ce le lipseşte şi politicienilor români ![]()
"Steaua are puţine speranţe, cam de doi bani ..."
"şi-a creat ocazia să tacă din gură ..."
Dacă nu ştiţi despre ce este vorba, vă spun eu. Sunt extrase din discursul celor doi comentatori ai meciului Steaua - Fiorentina, difuzat de ProTV ieri seară. Acestea sunt din cele soft, mai erau unele care ar fi făcut şi un rapidist să roşească.
Mă abţin de la comentarii, dar am o întrebare. Cine îi angajează pe oamenii ăştia? Că de dat afară, văd că nu îi dă nimeni.
Pro Publica are un articol foarte interesant cu privire la Crysler şi deschiderea, mai degrabă lipsa transparenţei, când vine vorba de datele financiare ale companiei. Dar nu vreau să vă răpesc plăcerea de a citi întreg articolul aici. Am să vă spun doar că în 2007, grupul financiar Cerberus a cumpărat aproximativ 80 la sută din Crysler pentru 7 mld. de dolari. Acum, şeful Cerberus este John Snow, fostul şef al Trezoreriei, prieten cu Hank Paulson, actualul şef al Trezorerie americane, creatorul planului de salvare a instituţiilor financiare. John Snow a facut un lobby intens pe lângă Paulson pentru includerea industriei auto în planul de salvare, în special pentru Crysler, iar acum se face că nu ştie nimic despre actele contabile ale fabricantului auto, sau despre cei 8 mld. de dolari de care ar avea nevoie compania în care Cerberus a investit pentru a fi salvată.
Articolul este cu atât mai interesant, cu cât banii sunt ca şi daţi, chiar dacă nu se ştie sigur dacă planul va funcţiona.
Oricum, Crysler făcea nişte maşini urâte.
Vă las cu un gând bun de la Gordon Brown ...
Dezminţire (adică în sensul de disclaimer, pentru cine nu ştie engleză). Blogul ăsta este făcut pentru oamenii pe care îi cunosc şi ştiu că nu folosesc Google Readerul. Dacă ai nimerit aici din întâmplare, iar Readerul tău geme de posturi necitite, poate că nu are sens să urli la mine despre ce ştiu şi ce nu ştiu despre internet.Postul ăsta ar trebui să facă parte dintr-o parte de posturi mai mult sau mai puţin utile, prin care să întorc complimentul pe care mi-l faceţi citindu-mă
.
S-a schimbat interfaţa de la Google Reader.
Uite-l şi p'ăsta, o să spuneţi. Da, e ştire veche, ştiu, dar spuneţi-mi şi mie o diferenţă notabilă faţă de Readerul vechi. Vă spun eu una, care mă enervează. Nu poţi să mai vezi în bara din stânga, decât feedurile cu articole noi. Înainte aveai şi opţiunea de all. Mie îmi era utilă, când mai căutam ceva.
Nu că ar fi foarte important, dar poate v-am făcut curioşi cu privire la Google Reader şi vă hotărâţi să îl încercaţi. Dacă nu prea ştiaţi despre el, urmăriţi prezentarea de mai jos, cred că vă va amuza, cel puţin. Şi cine ştie, poate vă apucaţi de citit mai multe bloguri, acum când aţi descoperit cât de comod poate fi.
Dacă la prânz, România a fost paralizată în aşteptarea comunicatului de presă ce urma să vină din partea Cotroceniului, în Statele Unite două ştiri ţin de câteva zile capul de afiş:
Blagojevich: Unprecedented Venality And Stupidity
Dacă vroiaţi surprize poate era mai bine să mergeţi la circ. Da chiar, oare Brânduşa Novac o fi intrat în Parlament?
Pentru cei care sunt exasperaţi de situaţia actuală de pe scena politică românească, stiţi globurile ălea cu zăpadă, din filmele americane? Da? Ei bine, oricât le-ai amesteca, tot iarnă este. Nu se face nici primăvară, nici vară, nici toamnă. Parcă nici nu mai contează cine, ce minister o să capete. Dacă amesteci PDL cu PSD, tot aceeaşi Cozmânci şi Videni o să ai.
Am văzut oameni indignaţi de declaraţiile, de obicei televizate, ale unor oameni obişnuiţi, mai în vârstă sau mai tineri, despre cum era mai bine pe vremea lui Ceauşescu (pentru cei chiar mai tineri decât noi toţi la un loc, Ceauşescu = un nene rău, care a trăit în secolul trecut).
Indignarea iniţială este de obicei urmată de o încercare, mai profundă sau mai superficială de a înţelege raţionamentul ce stă în spatele unor asemenea declaraţii. Ei bine, în momentul acesta lucrurile se complică un pic, pentru că, dacă putem să îi înţelegem pe cei mai bătrâni dintre noi, cei tineri cam eludează chiar şi media IQ-ului la români. Oamenii bătrâni au în principal, doua surse de legitimare a discursului nostalgic. Una din surse este strict materială. Bine, vom spune, dar astăzi găseşti foarte multe lucruri, magazinele sunt ticsite, belşug ce mai ... ok, e criză, dar e o criză cu magazinele pline. Da, bineînţeles că sunt magazinele sunt pline, dar pentru pensionari puteau să dea şi pe afară, că tot nu avea nici o importanţă. Practic, ei au aceleaşi oportunităţi ca şi pe vremea comunismului. Acest avantaj competitiv le este dat de pensiile foarte mici.
Vorbeam şi de o sursă simbolică. Gândiţi-vă cât de greu îi este unui om, care toată viaţa lui a făcut şuruburi (între noi fie vorba, şuruburi proaste, care nu se vindeau, stocuri inutile, etc.) să accepte realitatea futilităţii muncii lui. Este ca şi cum şi-ar da delete la toţi anii în care a fost la muncă, a băut cu colegii de strung, a mers la meciuri, a spart seminţe, etc. Biologic îi este imposibil. Şi atunci ce îi mai rămâne? Să adapteze realitatea de acum, la ceea ce ştia el că este bine/rău pe vremea comunismului. Cam asta a fost şi Iliescu. O simplă dar otrăvitoare încercare de modificare a realităţii, de a încerca să îndoi puţin lucrurile, pentru a le face să semene cu ceea ce erai tu obişnuit.
A, uitam, şi ce îi leagă pe tineri şi pe pensionari, deopotrivă? Lenea de a gândi. Atunci când veţi vedea pe cineva că declară că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu, să nu vă gândiţi la ce am scris mai sus. De fapt, este vorba de refuzul acelei persoane de a gândi. O comoditate, nu există nimic de câştigat dacă reflectă asupra stării sale de fapt în acel moment. Iese mult mai câştigat dacă nu îşi bate capul.
Domeniul tău se numeşte chirurgiegenerala.com, trimiţi mailuri tâmpite cu titlul Topul celor mai sexy funduri din lume şi tot nu poţi fi considerat SPAM. Credeam că acolo, în Ardeal, oamenii au mai multă minte, dar se pare că m-am înşelat. Eşti penibil, iar eu am să te inregistrez ca SPAM aici.
Dacă vreţi să ştiţi cine a ieşit pe locul întâi anul acesta, abonaţi-vă la ei.
după anunturile neogen pare-se că nici nu a avut loc vreo criză, ci suntem în plină perioadă de expansiune.
şi dacă tot sunt răcit ...
vă ofer o îngheţată
de la Călin Fusu citire
PS.Tudor, la aşa ceva te refereai când spuneai că trebuie să luăm atitudine? Eu m-aş băga.
Cred că o mare parte din problemele de zi cu zi, pe care le presupune traiul în Bucureşti, şi extrapolând, poate în România, provin dintr-o încurcătură semantică. Este vorba despre traducerea common sense-ului în bun simţ. Până aici nimic spectaculos, doar că acea introducere poate fi înşelătoare. Dacă se numeşte bun simţ, nu înseamnă că există şi un rău simţ. Common este neutru, bun implică situarea de o parte sau alta a baricadei, presupune acţiune, acţiunea presupune efort, este prea de dimineaţă, ne apucă o lene, nu ne-am băut cafeaua.
Am acceptat că mitocănia este comună, iar bunul simţ excepţional.
O bagatelă ...
în cazul în care vă mai întrebaţi de ce este util să învăţăm să vorbim corect româneşte.
sursa imaginii: Common Sense
am aflat de la Iulian Comănescu,
nu ştiu câţi dintre voi vor dona,
dar măcar semnaţi petiţia,
- este îndeajuns că Mazăre participă la negocieri din partea PSD
- că a ajuns şi fratele lui în Parlament
- că Nicuşor Constantinescu este bine mersi,
- după ce s-a simţit rău şi a adormit în maşina
- la fel ca şi soţia lui Miron Mitrea, de altfel.
- iar Cristian Tudor Popescu are dreptate
dacă cele de mai sus nu au nici o justificare raţională,
nici suma de 15000 de Euro nu are nici o justificare.
8 decembrie 2008
Bucuresti
Sprijin pentru un jurnalist care trebuie sa ii plateasca 15 000 de euro primarului Mazare
Decizia definitiva si irevocabila impotriva ziaristei Feri Predescu, intr-un proces civil de calomnie intentat de primarul Constantei, Radu Mazare, este o victorie a coruptiei si crimei organizate asupra libertatii de exprimare.
Nu ma impac cu aceasta situatie.
Feri Predescu a relatat, intr-o emisiune TV la care era invitat si Radu Mazare, despre relatiile primarului Constantei cu lumea interlopa. Informatiile erau publice, ele erau rezultatul unei anchete realizate de o echipa de 12 jurnalisti de investigatie care au redactat o monografie a crimei organizate care sufoca orasul si judetul Constanta. Informatiile la care s-a referit Feri Predescu fusesera deja publicate nu numai in aceasta monografie, ci si intr-un cotidian central. Ele detaliau relatia dintre afaceri, lumea interlopa, politicieni si administratia locala. Nici monografia, nici cotidianul nu erau editate in Constanta. Nici unul, nici celalalt nu au pierdut in justitie niciun proces deschis de Radu Mazare. A pierdut, insa, Feri Predescu: ea a vorbit, la telefon, din Constanta. A castigat la judecatorie, a pierdut la tribunal. Tribunalul a dispus ca Feri Predescu:
- «sa prezinte scuze reclamantului prin intermediul unei scrisori publice adresata acestuia, in termen de 15 zile de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari, sub sanctiunea platii daunelor combinatorii de 100 ron/zi de intarziere»;
- «sa publice prezenta hotarare, pe cheltuiala sa, intr-un ziar de larga circulatie in Municipiul Constanta si intr-un ziar central de larga circulatie in termen de 15 zile de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari, sub sanctiunea platii daunelor combinatorii de 100 ron/zi de intarziere»;
- sa plateasca 50.000 de RON daune morale, cheltuielile de judecata in valoare de aproximativ 7 197 RON.
Curtea de Apel Constanta a mentinut decizia. Reamintim judecatoarelor de la Tribunalul si Curtea de Apel Constanta, care au luat aceasta decizie, ca in situatiile care prezinta interes public, care implica politicieni sau functionari publici importanti, jurnalistul care a exprimat cu buna-credinta opinii avand o minima baza factuala, este protejat de articolul 10 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. In plus, condamnarea la plata unei sume de aproximativ 15 000 de euro, la care se adauga obligatia de a publica zcuze hotararea instantei, este mult disproportionata din perspectiva Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Aceste considerente fundamenteaza decizia ziaristei de a da in judecata statul roman la CEDO, sprijinita de APADOR-CH.
Dar pana atunci ea trebuie sa execute decizia judecatoreasca irevocabila. Ceea ce, pe mine ma revolta. Simbolic, mesajul acestei pedepse este urmatorul: cine se leaga de mine, plateste scump. Mesaj dur, transmis cu forta unor voci - Tribunalul si Curtea de Apel Constanta - care ar trebui sa fie garant al administrarii legii, iar nu protectoare ale celor care nu vor sa se vorbeasca despre crima organizata. Simt nevoia sa protestez fata de aceasta victorie asupra unuia dintre putinii ziaristi care mai indraznesc sa vorbeasca liber intr-unul dintre orasele cele mai sufocate de coruptie si crima organizata. Iar pentru a face din protest o institutie, simt nevoia sa ii recladesc ziaristei Feri Predescu si celor care gandesc si actioneaza ca ea, increderea ca daca la Constanta sunt singuri si vulnerabili in fata unui primar abuziv, nu sunt singuri in Romania.
Inteleg sa contribui la eliberarea ei de sub presiunea unei pedepse excesive si sa-i usurez efortul cu o contributie in bani. Sa inteleaga primarul Mazare ca nu ajunge un calus de 15 000 de euro pentru ziaristii din Romania.
Am depus azi o suma in contul colegei mele Feri Predescu impotriva lui Radu Mazare si a acelor magistrati din Constanta care nu apara principiul libertatii de exprimare.
Mircea Toma, presedinte Asociatia Agentia de Monitorizare a Presei
Se alatura demersului si o sprijina financiar pe Feri:
1. Jean-François Julliard, Secretar general, Reporteri fara Frontiere
2. Ioana Avadani, director executiv – Centrul pentru Jurnalism Independent
3. Cezar Ion, presedintele Asociatiei Jurnalistilor din Romania
4. Rodica Culcer, jurnalist
5. Catalin Tolontan, jurnalist
6. Dan Tapalaga, jurnalist
7. Iulian Comanescu, jurnalist
8. Valentin Zaschievici, jurnalist, Jurnalul National
9. Liana Ganea, coordonator al programului FreeEx, Asociatia Agentia de Monitorizare a Presei
10. Razvan Martin, coordonator al programului FreeEx, Asociatia Agentia de Monitorizare a Presei
11. Stefan Candea, jurnalist, vicepresedinte Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie
12. Sorin Semeniuc, jurnalist, Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie
13. Catalin Pruteanu, jurnalist, Jurnalul National
14. Cristian Stefanescu, ziarist Deutsche Welle Radio
15. Cristian Godinac, presedinte al Federatiei Romane a Jurnalistilor MediaSind
16. Sanziana Ionescu, jurnalist, Gandul
17. Carmen Macavei, asistent executiv, Centrul pentru Jurnalism Independent
18. Petrisor Obae, jurnalist, paginademedia.roCristian Tudor Popescu s-a alaturat demersului nostru cu propriul sau punct de vedere:
“Cele spuse de jurnalista Feri Predescu in emisiunea postului Realitatea TV din 12.08.2006 in legatura cu Primarul Constantei, Radu Mazare si razboaiele interclanuri din acest oras nu reprezinta un demers ireprosabil profesional. Chiar daca exista intr-o urbe lucruri “indeobste cunoscute”, despre care “se stie”, “se aude”, chiar daca aceste lucruri pot fi si adevarate, un ziarist profesionist nu are dreptul sa utilizeze asemenea “argumente”: “Ceea ce am spus, am spus in calitate de observator al cotidianului, de ani de zile, chestiile astea se observa, se discuta, se consemneaza”. Daca nu poate acoperi asemenea afirmatii cu dovezi concrete, ziaristul se expune unei hotarari judecatoresti defavorabile. Ceea ce s-a si intamplat in procesul Radu Mazare versus Feri Predescu.
Suma insa, la plata careia a fost condamnata jurnalista din Constanta, 15 000 euro, mi se pare dovada clara a unei rele judecati, nu numai nedreapta, ci si agresiva, indreptata la intimidare impotriva intregii bresle jurnalistice. Este o suma menita sa distruga practic un jurnalist a carui vina nu justifica nici pe departe asemenea sentinta. Prin urmare, inteleg sa ii donez o suma de bani jurnalistei Feri Predescu, in semn de protest si solidaritate, pentru a contribui la achitarea amenzii, pana cand se vor pronunta organismele europene de justitie.”
Cristian Tudor Popescu
SEMNEAZA SI TU PETITIA SI FA O DONATIE PENTRU A SPRIJINI LIBERTATEA PRESEI. http://www.petitieonline.ro/petitie-p49832053.html
[donatiile se pot face la Banca Transilvania sucursala Constanta - Contul in lei RO40BTRL01401201D45373XX – titular cont Predescu Ghiulfer (Feri)]
Copy from one, it's plagiarism; copy from two, it's research. - John Milton
Mă uitam pe linkurile pe care le-am adăugat la postul cu testul de muzică şi mi-am dat seama că se transformă într-un post de sine stătător. Mai ales că se poartă iarna asta plagiatul şi pe la alte case, de preferinţă la Gary Moore.
Dar nu despre asta este vorba. Citeam interviul dat de Satriani în pagina Music Radar şi nu am putut să nu remarc comentariile care înclinau în mod covârşitor în favoarea lui Joe. Nu am găsit nici un comentariu care să ia apărarea celor de la Coldplay. Mai rar atâta unanimitate. Oare de ce? Să fie pur şi simplu atitudinea anti-Coldplay dată de omniprezenţa trupei sau a albumului anul acesta? Credeam că o dată cu celebritatea vine şi simpatia oamenilor. Şi nu este un caz singular.
şi acum sfatul specialistului
nu vă supăraţi pe mine pentru al doilea filmuleţ, şi eu am înţeles la fel de mult din el ca şi voi, este pentru Ciprian, care nu părea convins de asemănările dintre cele două cântece. Acum sper că e clar, da? Prin urmare, dacă nu prea le aveţi cu chitările, sau aţi picat la muzică în şcoală, nu vi-l recomand.
E ca la fotbal, instictiv îţi vine să fi de partea celui mai slab. Sau mai bine, ca în filme. Ce ar fi fost dacă eroul pozitiv avea toate calităţile posibile, pe superma îl durea în fund de kriptonită, batman nu avea alergii (da chiar, sunt curios dacă fanii Dark Knight, sau ar fi trebuit să spun mai bine fanii lui Ledger, mai ştiu ei oare la ce era alergic Batman?), ce s-ar fi ales de bataia dintre cel urât şi cel bun, de la finalul filmului?*
Pentru cine nu crede ca merită investigat subiectul, există şi relaţia inversă. Nu toată lumea acuzată de plagiat este bătută în cuie pe uşă. Nu trebuie decât să vă uitaţi la comentariile pentru acuzaţiile aduse lui Gary Moore
iar în cazul lui Moore s-a dat şi o sentinţă judecătorească.
Una peste alta, cred că este foarte măgulitor pentru Satriani să vadă că nu este perceput drept personajul negativ în toată povestea asta.
"I did everything I could to avoid a court case with this situation. But Coldplay didn't want to talk about it. They just wanted this whole thing to go away. Maybe they figured this little guitar player guy will leave them alone after a while, I don't know."
din
mai jos aveţi clipul formaţiei după care s-a inspirat Gary Moore cu Still Got The Blues. Am găsit două lucruri amuzante. Unul ar fi că începutul seamănă cu o piesă pe care am mai ascultat-o, dar nu cântată de ei, să fim serioşi e prima dată când am auzit de Nordrach, iar cel de al doilea este că văd oameni care se bucură la acordurile mooriene, oare ştiu despre ce piesă este vorba?
Ştiu, este frustrant că trebuie să aştepţi până la 5:22,
eu zic că judecătorul a avut dreptate.
___________________________________________________
*Regula nu se aplică în cazul lui Clint. Cum multe lucruri nu se aplică în cazul lui Clint. Toate legile lui Chuck Norris sunt de fapt despre Clint, dar oamenilor le este încă frică de el ...
UPDATE
Ciprian mi-a cerut mai multe detalii despre scandalul cu Satriani vs. Coldplay şi mi-am dat seama că nu toată lumea este media savvy, aşa ca am adăugat acum şi linkurile. Povestea este mai veche, linkul către Digg (5) duce la o poveste din vară ... dar nu era vorba iniţial de Satriani. Însă, dacă cineva citeşte cu atenţie comentariile, va găsi şi linkul către YouTube, care oricum este datat din vară ... asta spune câte ceva despre felul cum ajung ştirile din online în offline.
Cât de ironic trebuie să fie, ca cel mai de succes cântec al tău, din toate timpurile, să fie acuzat de plagiat. Şi nu de cine ştie ce necunoscut, cum s-a întâmplat acum ceva timp, ci de Joe Satriani. Pe care poţi să îl bănuieşti că stă toată ziua cu chitara în mână, dar nu ca umblă după banii lui Coldplay. Trist.
Am ascultat albumul Viva La Vida, chiar mi-a plăcut. Bine, împins de la spate mai mult de numele lui Brian Eno, pentru că şi snobul din noi trebuie hrănit.
Acum ce ne mai rămâne, vă întreb, când trupa după spinarea căreia supravieţuieşte dinozaurul numit EMI (căruia trebuie să îi fim recunoscători pentru Pink Floyd, dar cam atât) se apucă de croşetat goblenuri muzicale?
Eu vă propun Testul Tom Petty. Pe scurt, luaţi orice piesă vă place şi comparaţi-o cu versiunea live de mai jos. E la fel de bună? Dacă rezistă testului, atunci merită să ascultaţi şi restul albumului. Restul e BS.
Tom Petty & The Heartbreakers - Breakdown
Vezi mai multe video din Muzica »
în aşteptarea filmului lui Peter Bogdanovich
Am citit articolul tău şi mi-a plăcut, cu toate că nu sunt întru totul de acord cu tine (lucru perfect valabil şi în ceea ce îl priveşte şi pe Alex). Cum necum, am simţit nevoia de a-ţi răspunde. Dacă mai sunt şi alţii, ca şi mine, cu atât mai bine. Este adevărat că nu am 25 de ani, am 30, dar sper că nu m-am ramolit de tot, încă îmi aduc aminte cum stăteau lucrurile şi guvernanţii acum cinci. Per baco, îmi aduc aminte chiar de anii nouăzeci şi de primele concerte ale lui Vali Sterian.
Despre hoţi. Din păcate, oricât de mult mi-aş dori nu am să pot împiedica pe cineva necunoscut, fie el şi politician, să nu fure. Este vorba despre capacitatea fiecăruia de a judeca ce este drept şi ce este greşit. Nu am nimic împotriva hoţilor, bineînţeles în afara cazului în care mă fură pe mine.
O ţâră.
O să am în schimb întotdeauna un dinte împotriva celor care ar trebui să îi ancheteze, judece, pună în închisoare. Precum şi împotriva celor care atunci când sunt puşi în faţa faptului împlinit şi trebuie să îşi păstreze coloana vertebrală, devin brusc umani, supuşi greşelilor, argumentând, Ce, tu dacă ai putea, nu ai fura?!. Standardul dublu va fi întotdeauna bârna din faţa ochilor şi nu paiul altora. Nu îmi este frică să fiu asociat cu nimeni, dacă cineva mă consideră hoţ când nu sunt, atunci este problema lui. De percepţie. Mai devreme sau mai târziu, se va trezi, pentru că nu poţi să umbli la nesfârşit înşelându-te cu privire la oamenii din jur.
Mi-ar plăcea să cred ca acum douăzeci de ani a intra într-un partid însemna să intrii in viaţa publică, în agora. Să faci diferenţa. Însă, tare îmi este teamă că nici atunci nu stăteau lucrurile chiar aşa de tranşant. Cu atât mai mult acum, când slavă domnului, avem atâtea alte posibilităţi, în afara partidelor, de a ne face auziţi. Cât priveşte remuşcările în faţa copiilor, nu pot să nu mă gândesc la jena pe care am avut-o când am întrebat-o pe bunica de ce? Mi-au trebuit ani întregi pentru a întelege că în final eşti singurul responsabil de deciziile tare, nici o armată neputând scuza acţiunile tale.
Nici nu vreau să schimb lumea. Eu ştiu că lumea a fost schimbată de oameni care nu erau conştienţi de efectele acţiunilor lor. Poate că ăsta este şi farmecul încercării de a schimba lumea. Poţi pleca de la a schimba o roată de bicicletă şi poţi ajunge departe, ceva în genul filmului cu Kevin Spacey. Ceea ce vreau însă este să fiu respectat pentru ceea ce cred şi să nu fiu trecut prin furcile caudine ale unui trecut care nu îmi mai spune nimic, oricât de dragi mi-ar fi unele personaje.
Farmecul lui Don Quijote stă, după părerea mea, tocmai în faptul că nu mai era altul ca el. Într-o lume de chicoţi, sancho panda ar fi luat-o razna de-a binelea.
Cât despre eterna feudă între dreptul versus obligaţia de a vota, poate ar fi mai bine să ne aplecăm asupra înţelesului de bază al termenului, eu înţelegându-l drept acordarea sau delegarea puterii mele ca cetăţean, a încrederii mele (în sensul pe care îl are termenul trust în limba engleză). Ori, pentru a putea face acest lucru, trebuie să aleg. Dacă alegerea mea este condiţionată în orice fel (chiar şi de presiunea obligativităţii), mă simt atras într-o cursă contra-cronometru, iar rezultatul alegerii mele va fi viciat.
Dacă ai avut răbdare şi îngăduinţă cu mine şi ai ajuns până în acest punct, permite-mi să îţi mai aduc aminte, că şi în cazul în care guvernarea o ia razna, nouă cetăţenilor ne mai rămâne o speranţă.
Sec. 243. To conclude, The power that every individual gave the society,
when he entered into it, can never revert to the individuals again, as long
as the society lasts, but will always remain in the community; because
without this there can be no community, no common-wealth, which is contrary
to the original agreement: so also when the society hath placed the
legislative in any assembly of men, to continue in them and their
successors, with direction and authority for providing such successors, the
legislative can never revert to the people whilst that government lasts;
because having provided a legislative with power to continue for ever, they
have given up their political power to the legislative, and cannot resume
it. But if they have set limits to the duration of their legislative, and
made this supreme power in any person, or assembly, only temporary; or else,
when by the miscarriages of those in authority, it is forfeited; upon the
forfeiture, or at the determination of the time set, it reverts to the
society, and the people have a right to act as supreme, and continue the
legislative in themselves; or erect a new form, or under the old form place
it in new hands, as they think good.
- John Locke în Second Treatise of Civil Government
cu respect,
Gabi
am căutat un prim-ministru Tăriceanu pe okidoki şi mi-a ieşit Mircea Geoană, ce naiba o mai fi şi asta ...
de la zoso
mai multe detalii despre micul şi viteazul motoraş de căutare la Orlando.
Câteva sute de documente, cum să nu îl iubeşti?
fac şi eu ca fetele de la mall, nu prea îmi place culoarea aia muştar, aveţi ceva pe grena? Însă mi-a plăcut povestea lui Orlando, asta măcar pot să o apreciez în cunoştinţă de cauză.
descoperită după ce am citit acest articol
Despre scris, de Andrei Pleşu în Dilema Veche
Unii se epuizează în scrisori către ziare şi autorităţi, alţii compun „apeluri“, alţii, mai branşaţi, iau cu asalt Internetul. Acesta din urmă a produs, e drept, o specie de grafomanie fără precedent: poţi fi sigur că vei fi citit (o certitudine care îi lipsea grafomanului „tradiţional“), poţi să te baţi pe burtă cu oricine şi eşti liber de orice răspundere, de vreme ce nu semnezi.
pe care vi-l recomand cu căldură
via Ionuţ Stănescu
Până să ajungeţi să citiţi şi părerea mea despre o lege făcută pe genunchi,
arătând că legea nu prevede un termen limită până la care se pot depune aceste contestaţii.
de aici
dacă o mai fi loc ...
vă recomand:
Koto Iosif - un roman adevarat
Uninominal”@RO: Un scuipat in fata si un sut in fund
Pârvulescu este atacat uninominal din toate părţile
Legea votului uninominal trebuie reanalizată
Lista noilor senatori şi deputaţi
De ce m-am îndrăgostit de varianta asta de uninominal
lectură plăcută
Mi se pare de o ironie cruntă, faptul că cele două companii care susţin campania sunt direct responsabile pentru faptul că Bucureştiul arată ca după un bombardament. Cu o dedicaţie specială pentru UTI, ca de la un biciclist oarecare, pentru tembelii care au săpat şanţuri aiurea, au lasat tuburi şi conducte în mijlocul drumului, au tăiat pistele de biciclete ... să vă meargă la fel de bine!
Vouă nu vi se pare mai enervant circul cu negocierile după alegeri, chiar şi decât prostiile din campania electorală?
Astăzi am aflat şi eu care au fost sursele de inspiraţie pentru celebra piesă
Orkustra - Bombay Calling
şi
varianta live, cantată de It's A Beautiful Day
we've come a long way, baby (cu Don Airey şi Steve Morse)
cred că Deep Purple este cea mai prolifică trupă de rock, cel puţin în ceea ce priveşte numărul de trupe pe care le-a generat/îşi trag rădăcinile.
Puteţi să spuneţi ce doriţi despre proaspetele alegeri, însă nu puteţi să ignoraţi două mari victorii cu care ne putem lăuda în urma proaspăt încheiatelor alegeri. PRM nu mai pupă coledzi, iar Gigi se gândeste (ăsta nu e oximoron?) să se lase. De tot.
Toată lumea se întreabă, ce va fi? Eu zic altfel. V-aţi simţit bine în ultimii ani? Măcar aşa puţin, pe la degete? Nici măcar confortabil? Păcat. Pentru că în următorii patru ani veţi avea o senzaţie de deja-vu.
Nu înteleg de ce unora li se pare nedemocratică atitudinea lui Băsescu. Atâta timp cât este respectată Constituţia, bunul nostru preşedinte, refuzat pe merit de către unii, poate să facă ce doreşte. Aaa, că se întâmplă să piardă unii, spre disperarea altora, asta este. Şi criza financiară este nedreaptă, dar pe asta nu o dă nimeni în judecată.
Cât despre eterna dilemă românească, a vota sau a nu vota, nu cred că are sens a ne mai întreba. Este perfect normal să pară un pic deşănţat gestul unora dintre noi, de a nu merge la vot, mai ales după 50 de ani de comunism, în care ne exprimam opţiunile politice pe la colţuri, sau prin crâşme, după ce se stingeau luminile. În România, însă, Yorrick a murit de bătrâneţe, i-au cântat prohodul, are statuie şi a intrat în manualele de istorie.
Dar, ar fi mult mai util dacă am privi înainte, constructiv, cum ar spune managerul din noi, şi ne-am întreba. De ce? De ce nu vine lumea să voteze, de ce îi lasă pe alţii, mai ales că nu par nişte oameni de încredere? Păi, la fel ca şi în cazul comunismului, răspunsul este cum nu se poate mai simplu, lumea încă nu s-a săturat/plictisit. Merge şi aşa. În adâncul sufletului, fiecare dintre noi ştie că nu are cum să fie mai bine peste noapte, cu ei, cu ceilalţi, cu noi sau cu voi. Putem să mâncăm zece tăvi cu jar, să ne dăm de o sută de ori peste cap, pâna ameţim, dacă a doua zi vom continua să mergem pe linia de tramvai, să ne lăudăm cum nu facem nimic şi ne mai şi plăteşte statul, sau cum am făcut afaceri, stând la cafenea pe Dorobanţi sau în fundul patului, iar unicul scop în viaţă ne va rămâne vila în Pipera, iar iq-ul va fi egal cu numele maşinii, putem să îl avem şi pe Obama preşedinte. Geaba chichirez, dacă nema putirinţă.
Cei care nu au venit duminică la sectiile de votare nu au fost nişte iresponsabili, ci mai degrabă, nişte oameni comozi. Ştiau dinainte care va fi rezultatul votului. De ce să se mai deranjeze? Şi mai mult, le convine. Aşa că nu este nici o dramă. Sau loc pentru cine ştie ce guvern de salvare naţională, cum pretind unii.
Şi cum toate în România sfârşesc prin a se rezumă la o comparaţie plastică cu fotbalul, să ne aducem aminte câţi spectatori veneau pe stadioane in Epoca de aur a blaturilor. Zero. Lumea ştia dinainte rezultatul dintre Gloria şi Steaua, etc. La ce bun? Acum când jocurile sunt mai puţin făcute în culise şi mai mult în teren, parcă mai merge să dai o fugă pe stadion, nu? Cam aşa se va întâmpla şi cu politicienii noştrii. Dacă vor să aibă alegători, trebuie să înceteze să se mai comporte ca până acum. Dar întrebarea este, merită? Pentru că din declaraţiile lor de dinainte de alegeri şi de după, se pare că nu.
Uitaţi-vă bine la filmuleţul de mai jos, nu veţi mai vedea aşa ceva prea curând ...
descoperit graţie lui Ioan T. Morar
pentru cei mai ocupaţi dintre noi, care nu au apucat să vadă ştirile în ultimile zile.
Bloggingheads.tv este un site pe care eu zic că merită să aruncaţi o privire mai atentă.
via Crooked Timber
What's the Story, Morning Glory?. Blogger Template created by Deluxe Templates
CSS Template by Breezy / Support by Dante Araujo