despre comunism şi Moldova

două ştiri scurte:

  • prin intermediul blogului lui Vladimir Tismaneanu, am aflat despre Declaraţia de la Praga. Aceasta a fost iniţiată în iunie 2008, de către participanţii la conferinţa "European Conscience and Communism"  şi promovează aflarea adevărului despre crimele comunismului. Aici găsiti textul integral al declaraţiei.
  • Ion Marandici a găsit un film în care se discută pe larg (poate prea pe larg, 75:53 minute) despre evenimentele recente de la Chişinău

din comentariile la primul film:

I don't approve of the violence, but when you get a bunch of excited young people together trying to give a message and all the elders can say is "hooligans" it begs for trouble to begin.

Cine mai munceşte în România

La RDS de exemplu, se munceşte în draci.

"Poti sa crezi ca ai intrat aici exact in momentul in care updatam pagina?... Scuze de deranj. Multumim pentru intelegere. Te asteptam din nou peste putin timp!"

şi la intranet, şi la suport tehnic … şi la bibliotecă resurse ???!!!

dimineaţă, la prânz şi seara.

Caut păreri contrare

Care vrea să se contrazică?

"The study revealed a fact about human nature and group dynamics that psychologists have long recognized: the more that people converse or otherwise share information with other people who hold similar views, the more extreme their views become."

nu vreau să risc să devin un mic vadim. De aici.

(Cred că cel mai bine se vede comportamentul de genul ăsta la susţinătorii şi adversarii necondiţionaţi ai lui Traian Băsescu.)

Mireasa a fost frumoasă

o poveste  care îţi pune un nod în gât şi un eseu fotografic mişcător al unui fotograf extrem de talentat Romain Blanquart.

the bride was beautiful

via kottke

Apel pentru Asociaţia Inima Copiilor

Am nevoie de ajutorul vostru, mai precis, un prieten foarte bun şi de care sunt foarte mândru are nevoie de ajutorul vostru. Alexandru Popa este un om fantastic, cum puţini am cunoscut.

Proiectul lui se numeşte Inima Copiilor şi îşi propune să strângă bani pentru dotarea Spitalului Marie Curie cu o secţie de cardiochirurgie. Nu o secţie nouă în locul celei vechi, nu un echipament mai performant ci prima secţie de cardiochirurgie pentru copii din Bucureşti

Mai multe detalii cu privire la asociaţia Inima Copiilor găsiţi urmând acest link.

Până acum au strans aproape 250 de mii de euro, ceea ce poate parea de domeniul fantasticului (cel puţin mie aşa mi s-a părut).

Din păcate, este nevoie de mai mult, mai precis dublu.

Ce puteţi face?

În primul şi in primul rând, puteţi dona 2 EURO prin sms la 858

puteţi dona cei 2% din impozitul pe venit

şi poate cel mai important,

încercaţi să transmiteti mesajul la cât mai mulţi oameni.

Chiar si forwardand acest post la cât mai mulţi dintre prietenii voştrii puteti da o mana de ajutor.

Sau pe messenger, skype, în status-uri, cum doriti si credeti de cuviinţă. Important este ca mesajul să ajungă la cât mai mulţi oameni.

Pentru cei care administrează un blog, sau un site, există bannere, de diferite dimensiuni, disponibile aici.

PS serviciul de sms este valabil până la 30 mai. Ar fi păcat să nu se strângă banii necesari până atunci, pentru că este o metodă foarte simpla şi la îndema oricui.

vă mulţumesc anticipat,

Gabi

Bine, bine, şi eu cui rămân? Episodul II

Artiştii români nu se cumpără! Nimeni nu este interesat să îi promoveze. Of, of! Ce ne facem maică? E din cauza piraţilor, nesimţiţii! Aşa să fie? Ori poate că e din cauza unei industrii care se mândreşte cu capodopere precum Ciocolata e a mea/Nu o dau la nimenea. (cei mai tineri să nu se oftice, că nu au pierdut nimic, un fel de Gyorfi la grădiniţă) sau Aseară a fost ca în vis/M-am simţit ca-n paradis. La televizor apar tot minţi luminate precum Costi Ioniţă şi Liviu Puştiu (apropo, nu se găseşte nimeni care să îi spună lui Mihai Morar că a depăşit de mult penibilul, probabil că nu mai are nici un prieten). Iar cum televizorul încă primează în România, presupun că alţii nu mai sunt p-acilea, prin ţară. Dacă vrei să cauţi trupe româneşti pe youtube, facebook, last.fm etc. cauţi cu lupa.

Ei se plâng de pirateria excesivă din România. Că nimeni nu cumpără muzică. Dar cum aş putea să o cumpăr? Până acum câţiva ani, Amazon nu livra în România. Nici acum nu s-au schimbat foarte multe.  iTunes nu există pentru România. În magazin mai degrabă îl găseşti pe Guţă. Să se ducă la el, să îi salveze el. Rar mi-a fost dat să văd o încăpăţânare mai mare. Când până şi artiştii spun că s-au săturat şi nu mai vor să fie conduşi de nişte tipi în constume care nu au de a face cu muzica, ei tot mai insistă cu căţel şi cu purcel, cu tot felul de clipuri pe la teve, alţi bani aruncaţi pe fereastră, că nu trebuie să piratăm. Că pirateria duce orbire, sau la terorism, printre altele. Că suntem asemenea hoţilor din magazine, când nu suntem. Ce vreau eu? Un serviciu care să funcţioneze. Dar de ce mă mai mir, când până şi Clandestino are player pe site. Nu tu un link, nu tu nimic. Pe site! Visul meu este să stau cu un browser deschis toată ziua! Nu! Vreau un link pe care să îl pun în songbird, în foobar, în itunes, în mama măsii!, dar nu să stau cu fereastra aia deschisă!

A, şi că tot eram pe subiect. O trupă veche, Survolaj scoate un album nou. Până aici, toate bune şi frumoase! Îmi plăcea Survolaj când eram mic. Era unele din puţinele formaţii româneşti care aveau discuri şi ce era şi mai important, puteau să cânte live. Îmi aduc aminte că prima dată, am copiat albumul pe o casetă, de pe un pick-up, trecut printr-un magnetofon Rostov. Ce vremuri. Discuri mai găseai cu Holograf pe vremea aia.

Bon. Şi ce fac ei? Pun piesa pe siteul Liternet unde nici măcar nu poţi să o asculţi. Usability fail! Trebuie să o descarci! Dar nu toată lumea ştie să de-a click dreapta când găseşte un fişier (ca să nu mai spun că nu prea mă simt în largul meu descărcând dintr-un bar, cafenea), eu nu vreau să o descarc, n-am atâta timp, vreau să văd cum sună, dacă imi place o şi cumpăr. Cauţi pe youtube, nimic, doar nişte înregistrări de la stufstock. Sper să nu se mire că va intra în uitare înainte de a apărea.



Survolaj - Blestem
Asculta mai multe audio Muzica »

Ca să nu mai zic de faptul că o piesă de zece minute, despre Maria Tănase şi Black Sabbath … în 2009, hmmm. Chiar aşa, unde naiba au mai văzut chestia asta? E o piesă nouă, sau o glumă de 1 aprilie? E ca şi cum Take That scoate piesă nouă, la finalul căreia zdrăngăne nişte acorduri din Deep Purple, Black Night de preferinţă.

Locatari solvabili

Acum două zile au oprit apa caldă. Fără nici un avertisment, fără un afiş, nimic. Lista datornicilor e mai lungă decât a firmelor care fac afaceri cu statul. Astăzi au oprit şi apa rece, probabil pentru că s-au gândit să nu facă discriminări.

A mai apărut un criteriu pentru alegerea unui apartament. Locatari solvabili.

Bine bine, şi eu cui rămân? Episodul I

Discuţia de pe blogul lui Manafu nu a făcut decât să îmi confirme ceea ce ştiam deja. Nimeni nu are nici cea mai mică idee despre viitorul industriei muzicale, mai precis, acel mic şi insignifiant detaliu cu privire la felul în care va fi comercializată muzica. Florin Grozea de la eok se plânge că este imposibil de lucrat cu sistemul actual. Pyuric spune că vor dispărea cd-urile. Din păcate, afirmaţia ei nu are mai multă valoare ca a articolului care vorbeşte despre o revenire a muzicii pe vinil în New York. Sunt pure speculaţii. Vocalistul de la Snow Patrol spune că nu îi condamnă pe cei care descarcă muzică ilegal de pe internet, iar când vine vorba de propria muzică, o întoarce elegant din condei (nu e pentru prima oara, am mai auzit argumentul ăsta) că lui îi place ambalajul cd-ului. Stai puţin, ambalajul nu este cea mai proastă idee pe care a scornit-o industria muzicală? Neah, doar cei de la New Order au considerat că merită să vinzi un single în pierdere, pentru că ambalajul este important. Apropo, albumele sunt pe moarte. S-a dus naibii vremea lui Use Your Illusion. Imaginaţi-vă, o trupă precum Guns’N Roses a ajuns unde a ajuns datorită unui album (hai două, personal prefer Appetite, dar cele două telenovele gigant l-au cam scos din cursă), dar nu contează. Vreau să aud pe cineva care să îmi spună că dacă scoteau single-uri după single-uri, mai aştepta lumea un album de la Axl. Ce ciudat, un album! Despre care lumea a uitat în cinci secunde.  A, şi datorită videoclipurilor! Toată lumea ştia videoclipul de la November Rain. Sau de la Don’t Cry. Vă provoc să îmi povestiţi ultimul videoclip de la Kings of Leon. Sau de la Lady Gaga. Cum nu ştiţi cine este Lady Gaga?! Mai bine.

Dar unde e MTV-ul acum? Vinde crătiţi şi tigăi. Teleshoppingul la el acasă. Trebuie să ne pară rău? Să îi plîngem de milă? Nu, pentru că avem YouTube, unde poţi găsi formaţii de o mie de ori mai bune decât Bon Jovi. Şi poţi vedea concerte de o mie de ori mai bune decât Bruce la Super Bowl. Vor să se vândă precum caşcavalul, dar nu vor să împărtăşească acelaşi termen de garanţie. Ba bine că nu, ce, credeaţi că dacă i-aţi adus împreună pe Justin şi Ciara, o să vă mai ţină minte lumea peste douăzeci de ani? Ce ciudat, pe ea o ţine minte lumea. Sau pe ei. Dar am uitat, pe voi nu vă interesează să produceţi ceva cu cap. Aţi venit să vă luaţi banu’ şi să o ştergeţi. Şi dacă vă purtaţi ca şi cum ar fi ceva ruşinos, de ce vă mai plângeţi? Observ că aveţi o problemă cu priorităţile.

PS. mi s-a părut foarte amuzant cum toată lumea era preocupată să ghicească ce articol a citit Manafu, ba e ăsta, ba e ăsta …

Recomandare firmă mutări

Vă solicit ajutorul. Poate să îmi recomande cineva o firmă de mutări, care să fie capabilă de două lucruri:

  1. să nu facă factura închipuindu-şi că sunt singurul ei client pe anul acesta
  2. să poată muta un birou întreg dintr-un loc în celălalt şi să pună lucrurile exact cum erau iniţial

?

eu am deja trei firme în minte, pe care vreau să le chem să îmi facă o estimare de preţ. Dar pun mai mult preţ pe o recomandare personală.

Mint, mai am una în minte pe care vreau să o evit. Cea care ne-a mutat ultima dată, şi despre care nu vreau să mai aud în viaţa mea. Numai când îmi amintesc experienţele pe care le-am avut cu ei şi mă ia cu fiori reci pe şira spinării.

Unde greşeşte Mircea Cărtărescu

… din cauza asta este minunat Internetul, pentru că până şi un nătâng ca mine poate să îşi dea cu părerea. Bine pentru asta şi pentru prOn.

Back to our stori. Mircea Cărtărescu are un articol despre eternul şi fascinantul Traian Băsescu în Evenimentul Zilei. Vladimir Tismăneanu laudă stilul şi mesajul transmis de articol. Toate bune şi frumoase. În mod sigur are şi dreptate. Însă mie tot mi se pare că articolul nu ridică de loc vălul de pe ochii românilor.

Iată câteva locuri mie îmi pare că Mircea Cărtărescu greşeşte ţinta

acest om complex care este Băsescu, de fapt un biet om sub vremuri, ca noi toţi

trebuie să ne hotărâm. Ori e acela care dă dovadă de

inteligenţa politică […] şi să nu vezi că împotriva lui au fost mereu aliaţi toţi marii ticăloşi ai politicii noastre?

ori e biet om. Trebuie să aflăm o dată. Ori e pleaşca pe care ne-a trântit-o fortuna lui Machiavelli, ori e om ca noi toţi. Pentru că eu sper că dacă o duc prost, şi o duc prost, este numai din cauza mea. Pentru că nu am făcut ce trebuie. Unde ce trebuie înseamnă, ce te-au învăţat părinţii tăi. Nu am învăţat în şcoală. Nu am muncit mai mult. Nu am vrut mai mult. Dar spre binele conştiinţei mele, sper ca pe urmele mele să nu fie marii ticăloşi, că eu la asta nu mai fac faţă. Am rezistat cu stoicism la 10 ani de iliescu, dar nu mai pot. Mă dor toate cele.

Next. Băsescu este măgarul lui Buridan, sau cel puţin asta înţeleg eu de aici

Problema celor patru coduri este încă o situaţie imposibilă pentru preşedinte.El este prins aici între obiectivul său principal (care e şi cea mai mare miză în plan intern), lupta împotriva corupţiei, şi o nevoie urgentă şi vitală pentru România, ridicarea monitorizării UE pe justiţie. Drăcească situaţie: dacă aprobi codul penal în forma lui actuală, în care pedepsele sunt mult uşurate şi unele (chiar pentru marea corupţie) desfiinţate, ai pus-o de mămăligă cu anticorupţia.

numai că există o singură, tinny, weeny, mică problemă. Nu l-a obligat nimeni. Nu asta trebuie să facem şi noi zi de zi? Să luăm decizii? Bune sau rele? Şi trebuie să suportăm consecinţele.

În sinea sa, el ştie că ONG-urile au dreptate, dar mai ştie şi că ne ducem la fund financiar, cu tot exorbitantul împrumut care trebuie socotit tot o înfrângere, nu doar a preşedintelui, ci a noastră ca naţiune.

Ei hai că asta chiar e bună! Acum mai avem o cicatrice de adăugat pe trupul preşedintelui. Sfâşierile metafizice. Acum le avem pe toate.

Îmi pare rău, dar ăsta este un articol ce îmi spune ceva ce eu ştiam dinainte. Că Mircea Cărtărescu îl simpatizează pe Traian Băsescu. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să simpatizeze şi cu greşelile omului politic Traian Băsescu.

Oricum, faţă de fariseismul din Statele Unite, povestea de mai sus este înduioşătoare. Vreţi să vedeţi ceva cu adevărat penibil? Ia urmăriţi povestea de mai jos. Cât de jos se mai poate coborâ Bill O’Reilly? Cred că asta va rămâne o întrebare pentru generaţiile ce au să vină. A, nu ştiţi cine este Bill? Imaginaţi-vă întreaga echipă de la Sinteza Zilei, într-un singur Vadim. Şi acum ridicaţi-l la puterea a zecea. Şi apoi daţi-i drumu’ în jos.

 

Ce ne stresează astăzi

mai e şi altcineva care crede că e ceva în neregulă cu titlul ăsta,

zf stres

dacă NYT a găsit de cuviinţă să pună stress test în ghilimele, poate era o idee bună şi pentru ZF.

stres

We’ve come a long way baby

fast2

The Guardian:

Video nasties gallery: 15 years of anti-piracy warnings

Study finds pirates 10 times more likely to buy music

şi o discuţie de pe blogul lui Manafu pornind de la o constatare a acestuia

Online: Eradicarea pirateriei trebuie sa mai astepte

şi un subiect de meditaţie pentru cei aprigi vărsători de amenzi şi zile de închisoare.

She says giving the film away has boosted its fame, increased its actual DVD sales, and enhanced the value of the entire project. It has even created renewed interest in Annette Hanshaw, whose late-1920s recordings are used in the film. Even though the corporate copyright holders zealously protect their rights, Paley said, the original Hanshaw masters were trashed for scrap metal years ago.

de pe blogul lui Roger Ebert

Ce n-ai ştiut despre muzică

şi vei uita în cinci minute.

Music Radar are o listă de lucruri pe care ei jură că nu le ştiaţi despre muzică. Nu sunt lucruri care vă vor schimba viaţa, dar listele sunt printre cele mai plăcute lucruri de citit pe internet, tot ce e cu bullet sau cu topuri e numai bun de frunzărit, râs şi aruncat la coş. Next!

Preferata mea

16. Early in 2009, Sly Stone is reported to have made a brief stage appearance with George Clinton while dressed in a child's Spider-Man costume.

trebuie să fi fost o privelişte, probabil că neegalată decât de poza de mai jos

vader

Banii nu contează

e ca într-un sofism ieftin. Când îi ai, nu contează pentru că nu trebuie să îţi baţi capul cu ei, deja îi ai. Când nu îi ai, asta este! Nu mai trebuie să îşi baţi capul cu ei.

da, o să ziceţi că nu e chiar aşa, pentru că unu’ nu e adevărat. Niciodată nu ai bani. Îndeajuns. Da, dar îndeajunul ăla face cât zece biblioteci citite, când o să ştii ce înseamnă îndeajuns? Vă întreb eu pe domniile voastre? Nu se aude nici musca. Probabil pentru că nu o să ştii niciodată. Şi atunci nu e inutil să mai discutăm despre îndeajuns şi să ne concentrăm pe ceea ce ştim deja?

Apropo de asta, ştiţi cum se spune, banii nu aduc fericirea. Ba o aduc! Cu o singură condiţie, ca fericirea asta să poată fi transpusă într-un tabel în excel!

Muzică nouă

ce am primit săptămâna asta …

mi-au plăcut, aşa că le dau mai departe

Linia basului chiar te prinde, asta dacă reuşeşti să nu te mai bântuie videoclipul.

nu vă lăsaţi derutaţi de începutul puţin cam monoton, your indie average band style, chitara chiar merită ascultată, în ciuda titlului piesei sau poate tocmai in spiritul lui, percusivă. Este un cântec despre chitări mai mult decât despre tobe.

după atâta rock, hai să ne mai tragem şi sufletul

Biscuiţi disco

recomandarea muzicală de weekend,

dacă vă place genul, puteţi să mai aruncaţi o ureche, două şi pe alte trupe de la Groove TV.

În cerc

Mă gândeam să pornesc o rubrică pe blog, despre lucrurile pe care ştiu sigur că aş putea să le fac. Mai bine zis joburile pe care aş putea să le duc la bun sfârşit, prin prisma greşelilor pe care nu le-aş face.

De exemplu, nu aş scrie niciodată un articol precum ăsta, sau ăsta.

Gândul mi-a venit, în mod destul de puţin curios, azi-dimineaţă, când m-am dus la poştă să plătesc o factură. Stăteam şi aşteptam ca un domn în vârstă să îşi ridice un colet, pe care atunci când tipa de la poştă l-a lăsat pe ghişeu, s-a cutremurat toată clădirea. Dar pentru el nu părut să fie o problemă. Mă gândeam că o să îi rupă mână. Bon, şi cum stăteam acolo, mai intră cineva şi întreabă despre nu ştiu ce formulare. La care, aproape că m-am trezit, funcţionara începe să se răstească la el, nu terminase cu pensionarul, pe care îl admonestase mai devreme, în mod gratuit cu BULETINUL!, dar bietul de el, probabil că o cunoştea deja, că îl avea deja pregătit.

Mă rog, asta nu a fost o piedică pentru ea să nu îşi ceară scuze şi să îşi pregătească terenul pentru următoarea victimă. Tipul despre care vă vorbeam mai sus. Care era nedumerit, ce formular, ce liniament roşu, habar nu avea despre ce vorbea tipa. Şi ce, credeţi că pe ea o interesa. Vax! Şi-a văzut în continuare de prostiile ei de sub ghişeu, probabil că trebuia să completeze cele o sută de formulare şi aprobări necesare unei biete scrisori. Tipul rămăsese bouche bee. Probabil că nu mai beneficiase vreodată de un astfel de tratament, cu toate că după cum arăta, prinsese armata pe vremea Răposatului. Mă rog, eu dacă am învăţat oficiul ăla pe de rost, l-am dus pe bietul om unde erau ascunse formularele, după un colţ de masă, ne-am uitat ca proştii câteva secunde după formularul negru cu liniament roşu, înfriguraţi, privind în urmă cu teamă, să nu ne vadă tipa că facem dezordine şi să înceapă să zbiere din nou, după care mi-am plătit factura şi am plecat.

Mă gândeam. Uite, tot ai tu problema că nu ştii ce ai putea să faci, la ce te pricepi mai bine, etc. , ai putea să lucrezi la poştă, tu nu ai fi zbierat la omul ăla, ştiai să îi explici deja care este treaba cu formularul, probabil că l-ai fi ajutat şi pe domnul în vârstă cu pachetul greu … greşit soldat.

Pentru că lucrurile nu stau chiar aşa. Doar pentru că nu ai face greşelile de mai sus, nu te califică cu nimic la a munci în locul lor. Oamenii aceia nu greşesc din poziţia lor profesională. Nici măcar nu au ajuns acolo. Sunt nişte eşecuri ca oameni.

Prin urmare, m-am întors de unde am plecat.

Adevărul fail

ce a învăţat Adevărul din toată povestea cu piraţii care au spart codurile bitorrentului …

adevarul fail

să şteargă articolul în întregime.

Precum copii mici, care atunci când îi prinzi cu o minciună, susţin în continuare că nu s-a întâmplat. Sau precum Iliescu. Vă mai aduceţi aminte cum minţea cu neruşinare? El a brevetat tehnica neruşinării cu orice preţ. Şi ce dacă scrie alb pe negru, şi ce dacă sunt înregistrări?! Nu e nimic adevărat, minciuni, invenţii.

Cam care credeţi că ar fi cauzele pentru care vechiul link te direcţionează pe prima pagină? Eu am două sugestii:

  1. domnişoara Silvana Chiujdea este prea orgolioasă să îşi retragă cuvintele
  2. tot nu şi-au dat seama cum e cu încurcatele coduri ale bittorrentului
  3. nu au buton de edit
  4. suntem într-o buclă a timpului, precum în Lost, iar acel articol nu a fost încă scris

Ce este şi mai amuzant e că lasă şi agregatoarele de ştiri cu buza umflată. Acum ei către cine să dea linkul?

It’s about commitment

hotărâţi voi dacă e bine sau e rău …

The film tells the story of five families each with different backgrounds and economic circumstances attempting to place their toddlers in prestigious Manhattan preschools that have limited spaces and high price tags.

Jump they say!

via Cato-at-liberty

Tichie

Dacă vă plictisesc însemnările mele, dar totuşi aţi nimerit, voit ori din greşeală p’aici, atunci poate veţi dori să aruncaţi un ochi şi pe lista de articole citite din dreapta, cine ştie, poate veţi găsi ceva de omorât timpul cu folos pentru minte.

dubluve

Am bănuit eu de ceva timp că ar fi fan Gong, dar nu credeam că o să am aşa repede confirmarea … cu ajutorul last.fm, ascultând grateful dead radio station.

componenţa Particle. Ce mi s-a părut amuzant este că printre tag-urile clipului este trecut şi Phil Lesh şi Grateful Dead. Despre care vorbeam chiar azi dimineaţă. Internetul este mic. Dar n-am găsit nici o informaţie cum că ar fi cineva de la The Dead pe scenă.

să aveţi grijă la face-melters-urile de la minutul 6:40 încolo, pentru că eu am dat rewind, nu îmi venea să cred. Enjoy!

 

pentru înregistrări de genul ăsta sunt recunoscător că există YouTube. Probabil că nu voi reuşi decât în altă viaţă să văd pe viu aşa ceva.

Skillz II

Nu este puţin lucru pentru cineva să afle la ce se pricepe să facă în viaţă. Eventual, cu cât mai repede cu atât mai bine. Eu am aflat asta the hard way. Dar nu toţi avem norocul ăsta. La fel cum, nu toţi câştigăm la loto, nu toţi avem o echipă de fotbal, un tată preşedinte, etc.

adevarul fail

Dar sunt momente în care devii optimist. Mai ales atunci când îţi dai seama că tu nu ai fi scris niciodată aşa ceva

Concluziile studiului au fost făcute publice în aceiaşi perioadă cu sentinţa în procesul Sweden's Pirate Bay, în care patru persoane au fost judecate pentru că au spart codul celebrului program de descărcare a fişierelor audio BitTorrent.

Acum stau să mă întreb, dacă tot ne îngroapă în cărţi inutile [îţi dau un sfat, dacă n-ai citit Tom Sawyer până la vârsta asta, renunţă, este inutil să te mai apuci acum], nu ar fi mai bine să se apuce ei să le citească mai întâi?

Au scris despre treaba asta

Andrei Spinei - Ce a înţeles Adevarul din procesul Pirate Bay

Zoso - Ce a înţeles Adevărul din Bittorent

despre procesul TPB a scris

Bogdan Manolea - Primul verdict în cazul Pirate Bay

iar un articol despre implicaţiile pe care le are decizia judecătorească găsiţi în The Guardian

What does the Pirate Bay verdict mean for innovation?

Dacă vi se pare că este un caz izolat sau o scăpare minoră, vă înşelaţi amarnic. Nu este decât unul dintr-un şir nesfârşit de eşecuri ale departamentelor de resurse umane, ale managerilor din presa românească. Acum ceva timp, mă simţeam vinovat pentru că mă legam de prostii precum cea din Clujeanul.ro. Dar m-am înşelat. Oamenii ăştia şi-o merită. Pentru că inepţiile de mai sus nu sunt scrise de un jurnalist prost instruit şi nici nu e vina internetului pentru faptul că ei nu pot înţelege un lucru simplu, precum compentenţa. Sunt scrise de un om leneş, care preferă în loc să se documenteze, sau mai bine zis, să înveţe o limbă străină, de preferinţă limba engleză, şi după aia să arunce, vorba cuiva, câteva cuvinte în căsuţa aia de pe Google, ei bine, preferă să scrie primul lucru ce îi vine în minte. Că a văzut filmul ăla cu Angelina Jolie, cu hacări, şi tot prostul ştie că în afară de binili care învinge, tot ce înseamnă calculatoare e cu coduri care se sparge ca semniţele. Şi am putea să o ţinem aşa la nesfârşit.

Se pare că nici cei care se ocupă de siteul Adevărului nu sunt mai breji, în loc să profite de comentarii şi să corecteze greşala, ei cenzurează comentariile,

moderare comentarii adevarul fail 2

dar lasă articolul nemodificat, din cauza asta, presa nu va învăţa nimic din ceea ce înseamnă internet şi valoare dată de cititori. Asta îmi aduce aminte de motto-ul de pe blogul lui Roger Ebert

"The comments from readers ... are about the best you will see on a blog."
-- Computerworld magazine

Dar nu e aşa, noi suntem deştepţi, iar cititorii noştrii sunt nişte fraieri care înghit pe nemestecate Walter Scott, Sergiu Nicolaescu, Marin Preda. Dacă intră Nicolaescu, intră orice.

I got them skillz

Cat

I Can Haz Writin Skillz?

This section of the course is a workshop where students will work to perfect their tweeting, blogging, and short-form writing skills.

 

de când aşteptam workshopul ăsta. În sfârşit mă voi acoperi cu glorie şi cu o pătură pe cap. Are idee cineva când încep înscrierile? Tweet me! 

Dedicaţie

la tot tămbălăul ăsta cu Google care stă să fure conţinutul de drept al ziarelor, AP gardianul de serviciu, gata să te dea în judecată pentru mai puţin de un Twitter

I feel better for a minute, until I realize that the only reason he knew that I wasn’t so easily replaceable is that Google had been looking intohow to replace me.

din articolul lui Maureen Dawd din NYT,

eu am doar o dedicaţie

Serene - what a dream
A pillow to rest your weary bones
Recharge - redefine
Time to repaint the lines
Change your world - it's time
Life's around the corner, death's grip is far behind
Life can be sweet, wounds can start to heal
Stay and be destroyed - move and be renewed
Grow or wither - it's all up to you
None of us has built a perfect shelter
Don't christen me with your condescending laughter
Don't, don't, don't put me in a box
Don't forget I once knew a few things about you too
I think you'll see, life can be quite the paradox
Stay and be destroyed - move and be renewed
Grow or wither - it's all up to you
None of us has built a perfect shelter
None of us has built a perfect shelter
Stay and be destroyed - move and be renewed
Grow or wither - it's all up to you
None of us has built a perfect shelter
None of us has built a perfect shelter
None of us has built a perfect shelter
None of us has built a perfect shelter

 

Bob Lefsetz face câteva observaţii ce nu vor pica foarte bine prin redacţii şi consilii de administraţie

Two sides

of one amazing piece of music

 

după ce am ascultat varianta lui Garcia,  am ajuns să mă întreb serios dacă mai există muzică după The Dead? Pornind de la un articol foarte bine documentat din NYT despre erele Grateful Dead.

Just do it

De fiecare dată când văd o ştire la televizor despre case sau şcoli în paragină, şi văd corul bocitoarelor pentru ajutoare de stat ... mă gândesc că se poate şi altfel. De exemplu, ca aici
Their livelihood was being threatened, and they were tired of waiting for government help, so business owners and residents on Hawaii's Kauai island pulled together and completed a $4 million repair job to a state park -- for free.
via Cato-at-Liberty


UPDATE: păstrând spiritul ştirii de mai sus, am lăsat postul neterminat. Ideea pe care vroiam să o subliniez este că oamenii ignoră de obicei, în astfel de cazuri, faptul că banii care le lipsesc, le-ar furniza ceea ce ei au deja, forţa de muncă şi materialele. Banii nu sunt decât un mijloc prin care şi-ar procura nişte resurse pe care ei deja le posedă, doar că nu sunt obişnuiţi să se uite în jurul lor. Este ciudat cum şi după douăzeci de ani, oamenii nu reuşesc să se concentreze asupra comunităţii şi păstreaza relicvele unei culturi patriarhale, după cum ar spune unul dintre profesorii mei.

Powered by ScribeFire.

Cine mai poartă grija stângii?

Am găsit pornind de la o discuţie de pe CT, acest text scris de Michael Walzer, în care acesta se întreabă dacă se mai poate vorbi despre o stângă decentă onestă. Noi nu suntem un imperiu, dar putem să răspundem cu alte argumente.
The radical failure of the left’s response to the events of last fall raises a disturbing question: can there be a decent left in a superpower? Or more accurately, in the only superpower? Maybe the guilt produced by living in such a country and enjoying its privileges makes it impossible to sustain a decent (intelligent, responsible, morally nuanced) politics. Maybe festering resentment, ingrown anger, and self-hate are the inevitable result of the long years spent in fruitless opposition to the global reach of American power. Certainly, all those emotions were plain to see in the left=s reaction to September 11, in the failure to register the horror of the attack or to acknowledge the human pain it caused, in the schadenfreude of so many of the first responses, the barely concealed glee that the imperial state had finally gotten what it deserved. Many people on the left recovered their moral balance in the weeks that followed; there is at least the beginning of what should be a long process of self-examination. But many more have still not brought themselves to think about what really happened.


Chiar dacă Walzer nu reuşeşte în totalitate să mă convingă de faptul că răspunsul ar fi mai degrabă unul negativ, nici în 2002 şi nici în 2006, întrebarea rămâne interesantă prin perspectivele pe care le propune, chiar şi acum, sau de fapt, mai ales acum, când, după cum ne anunţă David Axelrod, de când cu Obama, anti-americanismul chiar nu mai este cool. Aşa să fie? Acum, după ce s-a sfârşit şi istoria, de mai bine de zece ani, tot ce ne-a mai rămas este o cabală a neo-conservatorilor şi o stângă acoperită de propriile remuşcări?
Şi ca să închei într-o notă mai veselă, iată şi un comentariu cu care sunt în totalitate de acord, de pe Crooked Timber, despre acelaşi etern Marx
When I teach Marx (alongside Smith), I sometimes say in passing that not only is he a Dead White Guy, he’s the sort of guy critics repeatedly exhume and beat the shite out of over and over, just to make absolutely sure he really is dead.


Powered by ScribeFire.

Lecturi post-vacanţă

  • ce cărţi să faci cadou ministrului educaţiei
  • este al naibii de greu să devii un terorist ca la carte, în zilele noastre
  • nici anti-anticomuniştii nu o duc mai bine
  • Duane Allman probabil că nu ar fi mai avut nimic de împărţit cu Robert Plant, dacă ar fi ascultat ultimul album al acestuia cu Alison Krauss, ceea ce vă recomand şi domniilor voastre, a venit primăvara, la iarbă verde, albastră …

Zarea şi Hanukah

Mă uitam (am făcut ochii mari, pentru că merită) pe siteul celor de la Cariocas, unde am ajuns urmărind ştirea dată de Cezar Ion, legată de seria limitată de vinuri de la Murfatlar, când am dat peste poza de mai jos

zarea si hannukah

şi m-a lovit o a doua întrebare de pe ziua de astăzi, mai precis, Care este legătura dintre o băutură alcoolică şi Hanukkah?

Şi dacă tot suntem la subiectul ăsta, hai să ascultăm şi puţină muzică de la Oi Va Voi, aici împreună cu Anna Phoebe, care apare şi într-o versiune absolut fantastică a lui Locomotive Breath.

împotriva sistemului

are cineva idee ce înseamna sistem în termionologia manelliotă?

ex. (urmăriţi-l doar dacă nu aţi mâncat ceva înainte)

până acum am mai contorizat sistemul din Ankara şi sistemul din Afghanistan.

întrebare

voi cum aţi răspunde la întrebarea douăzeci?

intrebare

Stingeţi lumina

de tot.

Pentru fanii acţiunilor de tipul, hai să stingem lumina o oră şi să punem reşoul în priză.

coreea de nord

mai aveţi, până să îi ajungeţi. Şi totuşi, punctul ăla alb o fi un pixel mort viu, sau chiar cineva a făcut rost de un bec?

Fox vs. Antene

Mai au de străbătut un drum lung şi anevoios, presărat de multe pericole, precum obiectivismul, decenţa, bunul simţ, limba română, şapte ani de acasă …

dar nu poţi să nu îi încurajezi, pentru că fac o treabă a naibii de bună. Până când ajung şi antenele la gradul de ştergere a creierelor, pe care îl promovează Fox, vă las să vă delectaţi cu un colaj făcut de un britanic, după principalele voci ale postului american, bastion al GOP-ului, de care nici acesta nu prea mai are nevoie.

GG ANTENUŢELE

No winners

Ahmadinejad: Do you believe that the German people support the Zionist regime? Do you believe that a referendum could be held in Germany on this question? If you did allow such a referendum to take place, you would discover that the German people hate the Zionist regime.

SPIEGEL: We are confident that this is not the case.

Ahmadinejad: I do not believe that the European countries would have been as indulgent if only one-hundredth of the crimes that the Zionist regime has committed in Gaza had happened somewhere in Europe. Why on earth do the European governments support this regime? I have already tried to explain this to you once before…

SPIEGEL: …when we argued about your denial of the Holocaust three years ago. After the interview, we sent you a film by SPIEGEL TV about the extermination of the Jews in the Third Reich. Did you receive the DVD about the Holocaust, and did you watch it?

dintr-un interviu recent, luat de Der Spiegel preşedintelui iranian.

Şi încă un citat mirobolant

Ahmadinejad: Let's see what happens. Nine weeks is a long time. In our country, there are no winners and, therefore, no real losers.

URBAN

mă lămureşte şi pe mine cineva, care este treaba cu maşinile de la URBAN, care stropesc asfaltul exact atunci când stă să plouă? E vreun ritual, ceva legat de invocarea ploii? Nu de alta, dar să nu provocăm iarăşi inundaţii.

urban

Ce a lipsit

Citeam zilele trecute Transitions from Postcommunism, a lui Michael McFaul, în încercarea de a desluşi ce anume a produs eşecul mişcării de la Chişinău, pentru că pare de necrezut pentru mulţi că în 2009 mai este posibil un regim comunist, în special în zona est europeană. McFaul propune în cadrul eseului său,  despre tranziţia de la post-comunism către o societate deschisă în Iugoslavia, Ucraina şi Georgia, şapte factori esenţiali care au dus într-un final la o o victorie a forţelor democratice în ţările de mai sus. 

  1. un lider contestat de către populaţie check
  2. canale media independente failed
  3. o opoziţie unită failed
  4. capacitatea de a  monitoriza în mod independent procesul electoral check
  5. capacitatea opoziţiei de a mobiliza masele failed
  6. ceea ce el numeşte split among the guys with guns autoritatea să fie împărţită în cadrul mai multor centri de putere, pentru a face represiunea mai dificil de realizat failed
  7. un regim semi-autocratic check

Putem observa că societăţii moldovene îi lipsesc tocmai punctele doi, trei, cinci şi şase, care în opinia mea fac diferenţa. Este păcat că opoziţia din Moldova nu a învăţat din exemplul ultimilor ţări din zonă, care au făcut pasul de la un regim post-comunist la unul democratic. Reacţia lor din timpul şi mai ales după manifestaţia de marţi a fost ineficientă, marcată de lipsă de decizie şi impact asupra populaţiei. Solicitările pe care aceştia le-au făcut către autorităţi, au lăsat puţin loc de negociere şi au fost mult prea generale pentru a stârni reacţia unei populaţii dezorientate

Natalia Morar, a media-savvy opposition figure, writes today that people in Chisinau are receiving ominous text messages of unknown origin warning people to stay home to avert bloodshed.

Victoria forţelor comuniste în ultimile alegeri a lăsat impresia (comodă de altfel, pentru că nu obligă la acţiuni ulterioare) observatorilor din afară, cum că majoritatea populaţiei este în favoarea lui Voronin. Fără să am dovezi clare, cred că e o impresie falsă, lăsată mai degrabă de lipsa unei opoziţii unite şi nu de o opţiune clar manifestată a oamenilor pentru regimul comunist reprezentat de Voronin.

Ultimul lucru de care ar avea nevoie acum Moldova ar fi să fie abandonată şi de către opoziţie. În  momentul de faţă, revolta de la Chişinău rămâne doar un alt exemplu despre cât de greu este să înveţi din lecţiile trecutului, şi cât de uşor pot fi comise aceleaşi greşeli la nesfârşit.

CTP

mă uitam ca viţelul la poartă nouă, sau mai degrabă la emisiune nouă, aici, şi revăzându-l pe CTP, mi-am adus aminte de o inepţie epocală pe care am auzit-o vineri, la emisiunea pe care o patronează, cu onor, alături de Emil Hurezeanu. Spunea măreţul ziarist, Prometeul clubului auto român de presă, cum că, vezi doamne, partidele istorice nu au prins la alegători în nouăzeci, pentru că reprezentanţii lor arătau groaznic, înfiorător, arogant, înspăimântător, pentru bieţii muncitori de la Vulcan şi bietele ţesătoare de la APACA, prin urmare, aceştia nu s-au putut identifica cu ei, şi au votat zâmbetul lui Iliescu şi pulloverul lui Roman.

Sigur că da, mi-l şi imaginez pe Ion Raţiu pritocind în sine lui, înainte de teve, cu ce să îi sperii eu pe pacifiştii de la IMGB? Da, ştiu! Un papion, dar pe unde l-am pus. Gata, l-am găsit! Acum să îi văd dacă îi ţine, moşer!

Cât de cretin şi neruşinat poţi să fii pentru a susţine aşa ceva în 2009? La fel ca şi pentru articolul cu Băi Majestate!, nu dau doi bani pe toate articolele bune scrise de CTP, pentru că nimic nu spală ruşinea unor astfel de vorbe. Ar trebui să stea în casă cam cât au stat comuniştii la putere în România, să nu mai iasă la televizor, de ruşine, dar nu e aşa, foştii politruci nu au ruşine.

Ne-au trebuit douăzeci de ani pentru a ajunge aici. Nici noi nu suntem departe de Moldova, doar că la noi mai este o spoială de imagine occidentală, dar dacă râcâi puţin sclipiciul televiziunilor, o să dai de acelaşi analfabetism care ne caracteriza şi la începutul anilor nouăzeci.

Mai ţineţi minte ce le transmitea Brucan, greviştilor foamei din Piaţa Universităţii, în ‘90? Să meargă să mănânce o friptură. După care, s-a lăbărţat ani de zile la televizor, în compania lui Lucian Mândruţă, care nu contenea a-i mai spune domn’ profesor! Care domn’ profesor, domn’ Mândruţă? Unde studiase Brucan realismul socialist? Iar acum, Lucian Mândruţă îl spală pe Dan Voiculescu, îi ia interviuri lui tiriu-tiriu-tiriu, EBA, iar CTP dialoghează cu fostul director de la Europa Liberă.

Dacă ar mai fi trăit, Nicolaei Ceauşescu ar fi luat un Valium şi s-ar fi dus la culcare, pentru că nu mai înţelegi nimic din ce vezi la televizor.

Pe scurt

Despre angajatori

Răzvan Exarhu are ceva cu frazele pompieristice din siviuri. Şi pe bună dreptate, noroc că sunt scrise electronic, pentru că altfel aş fi deplâns genocidul copacilor, dar despre copaci mai târziu. Aş fi perfect de acord cu ceea ce spune el acolo, dacă nu ar fi tiny mini mică problemă. Nu angajaţii au început cu inepţiile ăstea. Ci angajatorii. Pentru că, întru satisfacerea orgoliului de cel mai cu moţ din curtea şcolii, ei nu concep să angajeze decât olimpici. La orice. Iar angajaţii se vor pune întotdeauna preş în faţa lor. Din păcate. Pentru că trăim în România, unde nu ne permitem să facem mofturi, şi unde am dezvoltat un fel de meta-limbaj, la muncă pupăm în fund pe toată lumea, de la femeia de servici şi până la ultimul şef, că nu se ştie, şi ne dăm cu părerea în tot felul de valori ale culturii organizaţionale, iar acasă ne băgăm şi ne scoatem la un pahar de babanu’. Pentru că aşa sunt majoritatea angajaţilor. Cine crede în tot felul de prostii cu ţeluri, valori, idealuri, şi alte inepţii organizaţionale se îmbată cu apă rece. Lumea vine zi de zi la muncă pentru că are rate de plătit, la maşina, la apartament, la frigider, chiar LCD-ul a devenit un motiv îndeajuns de viabil pentru un credit mic acolo. Dar cu toţii visează cum se vor retrage la un moment dat undeva, la ţară şi vor sta acolo fără să mai mişte un deget.

Pentru că în mod curios, după atâtea team-buildinguri şi traininguri, visul angajatului a rămas statul cu burta la soare. Iar visul şomerului este să devină un visător la plaje cu palmieri şi case la munte, cu căţel şi purcel, şi să vezi ce bine o să ne fie. Asta o spune cineva care acum patru ani şi-ar fi trecut în sivi şi menţiunea pe care a luat-o la Valenţele Pasiunii în clasa a patra, doar doar va fi angajat. Pentru că ai o chirie de plătit. Din fericire, nu mai gândesc aşa, se zice că m-am maturizat, probabil că trebuie plătit un preţ pentru pontul ăsta.

Văd că nu multă lumea are curajul să o recunoască. Sigur sunt o mână de oameni, talentaţi, fiecare în domeniul lui, care lucrează în firme de top. Dar nu toate firmele sunt de top, de fapt, am o veste tristă pentru visătorii patroni de companii, majoritatea firmelor nu sunt de top. Cum nu sunt nici angajaţii lor. Sigur, poţi să spui că ţi-ai angajat un rolls-royce, chiar dacă el şi la distanţă arată a mârţoaga lui Don Quixote, nu te contrazice nimeni, pentru că nu politicos. Doar nu încerca să te bazezi pe visele tale când îşi faci strategia pe termen lung (probabil că în România, înseamnă câteva luni), pentru că s-ar putea să te înşeli mai amarnic decât falnicul călăreţ al Rosinantei.

Şi eu am trecut în sivi că ştiu limba engleză, dar nu sunt Ştefan Augustin Doinaş. Am trecut că ştiu să lucrez pe calculator, dar asta nu înseamnă că tocmai am renunţat la un job bine plătit la IBM, ştiu să lucrez cu baze de date, dar asta nu înseamnă că am lucrat la Oracle până mai ieri, ştiu ce înseamnă Google, Twitter şi zoso.ro, dar asta nu înseamnă că sunt specialist în niumedia. Patronii mei nici nu au nevoie de astfel de oameni, în majoritatea timpului. Probabil că nici nu ar putea să îl plătească pe măsură. Vor doar să se fălească. Bănuiesc că la capitolul ăsta, ei nu sunt mai breji decât posesorii de mulţimi de chiuşapte luate de x la puterea a şasea la  intersecţia Dorobanţi cu Ştefan cel Mare.

Sunt pline anunţurile de pe best jobs de tot felul de fraze, care de care mai pompoase, iar siviurile pe care le infierează Răzvan Exarhu nu sunt decât nişte biete pastişe la aberaţiile literar artistice ale patronilor de benzinării care vor să angajeze numai crema forţei de muncă. Care forţă de muncă este cam ciuruită, pentru că cei mai isteţi s-au tirat de mult, prin ţări mai calde din punctul de vedere al respectului dintre angajator şi angajat. Intr-un fel, seamnă cu cercul vicios format de Ceauşescu şi camarila sa. Angajaţii îi mint pe angajatori, iar angajatorii se mint singuri. Cum că angajaţii lor sunt cei mai cu moţ. Când ştie toată lumea că nu e aşa.

Întotdeauna am avut o problemă cu discursurile pompieristice ale oratorilor culturii organizaţionale din companiile multinaţionale. Cum bine le spunea un prieten, aceştia au devenit nişte adevăraţi politruci ai zilelor noastre. O adevărată limbă de lemn se construieşte la umbra cesereului de doi lei, bun pentru activităţi de PR. Iar companiile mai mici, au copiat-o şi încearcă să şi-o impună mai abitir decât paşoptiştii, parcă doar pentru ai face în ciudă lui Maiorescu.

Dar trebuie să fii cu adevărat orb în faţa realităţii şi surd la glasul raţiunii dacă tu nu îţi dai seama că ai avea mai mult succes dacă ai predica despre încălzirea globală în taberele de refugiaţi din Darfur. De fapt, angajaţilor români li se cere practic imposibilul. Să trăiască visul american (de la Obama citire, să ai o casă a ta), cu salarii româneşti dar la preturile de pe coasta de est. Monşer, este imposibil. Ori în căruţă, ori în teleguţă. Nu se poate şi frumoasă, şi deşteaptă, şi cu bani, şi tânără.

Bottom line, că tot îi place Orbitorului expresia asta, prostiile din siviuri vor înceta, cănd angajatorii vor înceta să mai ceară tâmpeniile ăstea şi vor coborî cu picioarele pe pământ şi capul pe umeri.

Documentar despre black metal

Vroiam de ceva vreme să vă arăt documentarul ăsta (este un playlist conţine 5 clipuri) despre una din trupele exponenţiale ale unui gen un pic mai friguros decât restul muzicii.

Dar există legături între originile lui acolo şi modul în care a prins la un moment dat în România, când cam toate concertele care se mai ţineau, erau susţinute de către trupe de black metal, de aici sau de aiurea.

Nici nu ştiu dacă genul ăsta mai poate fi trecut la capitolul rock, dat fiind că pretenţiile sale, cel puţin cele culturale şi sociale depăşesc cu mult orice şi-ar fi imaginat chiar şi cei mai îndrăzneţi dintre promotorii rock-ului cosmic, de exemplu.

partea cu orăşelul de pe marginea fiordului, în special, îţi cam dă fiori.

Internetul este rotund

Aici este dovada. Am început ziua cu ei la Exarhu, şi am încheiat-o pe mail, tot cu ei.




Powered by ScribeFire.

Business Magazin fail

unde avem mai mulţi autori decât text în articol.

business  magazin

Pentru cel mai prost articol al săptămânii

o dedicaţie.

Dacă tot şi-a dat Bendeac cu părerea despre muzica electronică,

Am vazut de curand un film stralucitor : “Ray”. Despre viata lui Ray Charles. Si ma gandeam ce diferenta uriasa intre muzica adevarata si gaozarii astia drogati care prostesc pustimea si care se numesc DJ!

pot să spun şi eu că umorul său nu este foarte departe de umorul pieselor lui Florin Salam?

Dedicaţie pentru toate televiziunile din Romania

 

You know shit

A fost? Sau n-a fost?

Toată lumea se întreabă. După ce ne-am uitat ca la urs. Un set de poze descoperit graţie fostului coleg de facultate, Ion Marandici, mai multe detalii pe blogul lui.

moldova

moldova 002

moldova 003

moldova 004

Cred că nu a fost.

Recomandare

Hei, tocmai au fost descoperiţi noii Genesis!!! Am glumit, mă amuz pe seama altora, care încă mai caută vinilul în caru’ cu mp3-uri.

Recomandarea mea este Crime In Choir, este deja a doua oară când ascult albumul în mai puţin de o zi. Pentru cine este pasionat de muzică rock progresiv, instrumental, o chitară foarte bună şi o secţie ritmică inventivă, nişte clape care aduc aminte de Gong, Nucleus şi alte drăcovenii din anii şaptezeci, vă rog, serviţi cu încredere. Prezentarea de pe Last.fm este un pic cam ambiţioasă, dar …

San Francisco quintet Crime In Choir are an instrumental progressive rock band, comparable to groups like Faust, Goblin, Magma, Soft Machine.

N-or fi ei Soft Machine, dar nu asta contează, pe albumul pe care îl am eu se numeşte Gift Givers, am avut parte de surprize la care nu m-aş fi aşteptat, ţinând cont de calitatea muzicii în ziua de astăzi. Abia aştept să ascult şi pe cele vechi, pe inregistrarea de mai jos sunt si piese de Givers. Oricum sunt de ceva vreme, mai precis din 2000, iar parte (chitara si clapele) dintre ei, vin de la o altă trupă ce merită ascultată, At The Drive In.

mulţumesc Clara :).

Organizare de doi lei

că altfel n-ai cum să îi spui. Adică pe ce dau eu 800 de RON?! Când tu nu ai anunţat nici măcar o trupă străină. Cei de la One Event si Play Cool (mai degraba, Stay Cool şi The Only Event) cred că visează. Toată situaţia asta ţine de suprarealism, mai citesc o dată articolul din Metropotam, şi mă conving că am citit bine de prima dată, pot să cumpăr bilete de 800 de RON pentru un eveniment la care nu se ştie cine va participa! Încă.

Cineva îmi spune că două luni pentru a anunţa un festival este OK. Da? Şi atunci de ce Reading şi Glastonbury s-au anunţat de acum? Sau de ce se ştia line-up-ul pentru Coachella de ceva vreme? Sau la ei e mai greu cu adunatul oamenilor, pe când la noi, şaptezeci de mii de oameni abia aşteaptă să vină să vadă noul mall de la km nuştiucare de pe autostrada soarelui. Nu credeţi?! Aşa a fost promovat la ProTV, ieri, festivalul. Că va avea parcare şi mall. Acum să te ţii, migraţie în masă din Băneasa la festivalul de rock.

din Metropotam - Bucharest Rock Arena

bine, tu poţi să promiţi marea cu sarea, de fapt nu, nişte dinozauri, din care unii mai fac şi bişniţă cu propriile bilete (Bon Jovi), un isteric care înjură pe toată lumea (Axl) şi nişte tipi ok (AC/DC şi Muse), dar care nu ştiu dacă vor fi îndeajuns pentru a strânge cei şaptezeci de mii de spectatori. Pe mine sper să mă lase să stau în casă, că am de învăţat.

Încă un eveniment făcut pe genunchi, la fel cum au fost şi cele de anul trecut, în special cel cu Queensryche, de la Arene.

Despre cea mai bună slujbă din lume

"The Blackhawks are really hot tonight," I observed to Royko.

He studied me. "Where you from, kid? Downstate?"

"Urbana," I said.

"Ever seen a hockey game?"

"No."

"That's what I thought, you asshole. "Those are the game highlights."

dintr-un articol de Roger Ebert despre jurnalismul din anii ‘60. Dar noi nu am avut niciodata aşa ceva, nu? Atunci de ce deplângem dispariţia lui?

Şi dacă tot am ajuns la subiectul ăsta, vreau să spun că îmi pare rău pentru Realitatea TV, dar ar putea să candideze cu succes la titlul de cel mai epigon dintre epigonii OTV-ului. Are o emisiune care vrea să separe minciunile de adevăr, intoxicaţiile din presă de ştirile adevărate, sau ceva de genul ăsta.

Acum două zile, în cel mai pur stil otvist, titrau pe burtieră, realitatea bate filmul, sau nu ştiu ce, aflaţi cum în câteva minuteNeedless to say, nici până astăzi nu am aflat ce şi cum. Şi care e treaba cu Ulieru, că nu a fost decât un purtător de cuvânt al SRI-ului în vremea în care PR-ul nu se născuse din spuma mării?

Pentru profesori

Umilitor

Cautam in special profesori de limbi straine care doresc o avansare profesionala si materiala , deoarece salariile in call center incep cu 400 de euro la full-time.

sa înţeles? Băi profesorilor de limbi străine, nu o mai ardeţi aiurea pe salariul ăla de mizerie, veniţi la call center. Pentru că aici se munceşte pe bani, nu pe nasturi.

Uite aşa se duce pe apa sâmbetei învăţământul în România. Ultimul să tragă apa!

Tot despre Moldova

Criza din Moldova lasă în urma ei o dilemă morală interesantă. Comunitatea internaţională ar trebui să intervină. Raportul OSCE este superficial şi prea politicos faţă de comunişti, alegerile au fost fraudate. Toate acestea în lipsa unor dovezi clare. Ziarele nu a răspuns imediat, preluând povestea, de parcă New York Times şi The Guardian ar fi fost vreo Antena 3, care cerşea ştiri pe twitter. În plus, nu văd de unde ar trebui twitter să devină o sursă credibilă de ştiri, doar pentru că o folosesc mulţi oameni, pentru că e cool?
Ciudat dublul standard pe care oamenii îl folosesc uneori. Până la urmă ce avem până acum este o ţară care îşi alege în mod democratic de ceva vreme conducătorii. Care întâmplător sau nu sunt comunişti. Bine, şi ce comunişti, Vladimir Voronin este numai bun de pus într-un insectar. Aşa ceva nu vezi pe toate drumurile în zilele noastre. Mă uitam la conversaţia de la Mihea Măruţă, cum îi privea pe liderii opoziţiei. Le vorbea asemenea unui bunic sfătos, ce se adresează unor nepoţi nevinovaţi în ignoranţa lor. Dar să revenim la termenul democraţie, pentru că este capital. Moldova nu este o dictatură, este orice vreţi domniile voastre, dar nu este o dictatură. E drept, poate fi comparată cu anumite state din America de Sud, poate fi comparată cu România din perioada Iliescu, dar asta nu vrem să ne aducem aminte, nu se cade, faţă de tătuca Iliescu. Este straniu cât de repede uităm cum am fost noi, şi ne batem cu pumnii în piept că trebuie să facem ceva ce nimeni nu a făcut pentru noi, nici măcar noi înşine. Dar nu e bine să răscolim trecutul, pentru că atunci unde mai este unitatea noastră. Adevărul este că n-am fost uniţi niciodată, că nu ne  preocupă cu adevărat ce se întâmplă acolo, şi cu prima ocazie ce ni s-ar oferi, am sări să protestăm pentru altceva, că e la modă.
Există o frază într-una din declaraţiile lui Voronin, frază ce ar merita mai multă atenţie decât acuzele adresate României de exemplu.

Si ce s-a intamplat? O lume intreaga a vazut ce inseamna liberalism in
versiune moldoveneasca. Rezultatul politicii lor pentru o singura zi:
170 de politisti raniti, peste o suta de raniti din randul cetatenilor
Moldovei, un parlament incendiat si steagul romanesc pe cladirea
Presedintiei. Iata spiritul constructiv si creator de care sunt in
stare Filat, Ghimpu si Urechean.

Este foarte importantă, prin prisma alegătorilor din Moldova. De fapt, aici stă întreaga miză a jocului politic. Reforma înseamnă instabilitate, înseamnă haos, comuniştii sunt singurii care pot ţine frâiele ţării. Vă mai aduceţi aminte cine mai avea discursul ăsta? Voronin foloseşte întreg instrumentarul bolşevic. Înscenare sau nu, bag mâna în foc că mai toată lumea acum, ce stă pe margine şi priveşte, este convinsă de faptul că opoziţia nu este în stare să administreze ţara, iar ceea ce s-a întâmplat marţi în Chişinău, se va extinde şi în alte oraşe ale Moldovei, asta dacă Tătuca Voronin nu pune piciorul în prag. Dar nu pentru că aşa ar vrea el, nuuuu! Vai de mine, ticăloşii ăştia de bandiţi îl silesc. De două ori blestemaţi, pentru că au transformat un bunic grijului cu nepoţii săi, într-un zbir. Vă sună vreun clopoţel? Îmi aduc aminte de ce spunea Paul Goma în Din Calidor, rusul îţi ia ceasul, portofelul, totul, asta în timp ce te îmbrăţişează şi plânge de îi sare cămaşa de pe el, cerându-ţi iertare şi spunând că alţii îl obligă, iar el de fapt te iubeşte.
Cât despre manifestanţii din Piaţa Universităţii, aceştia au la fel de mare legătură cu ce se întâmplă în Moldova, cum are Obama cu ceea incendierea Parlamentului, după cum susţin analiştii ruşi. Tudor mă acuză de lene, îmi spune că dacă ar fi după mine, nu s-ar face nimic. Probabil, dar nu pot să nu observ că mare parte din cei care se adună în Piaţă, habar nu au cine sunt oamenii pentru care fac lucrul acesta. Ce zic eu, majoritatea nu cred că ştiau cine este Preşedintele Moldovei, nu ştiau o iotă despre viaţa politică de peste Prut, sau cum au ajuns moldovenii în situaţia de astăzi. Dar aşa trebuie, să manifestăm, să dăm nume, revoluţia twitter, a lumânărilor, de parcă am fi devenit cu toţi, redacţia unui tabloid de mâna a şaptea, citit de gospodinele care au ajuns să plângă şi la reclamele din pauzele telenovelelor, de cât de sensibiloase sunt.
Nu dau doi bani pe protestele unora care cu prima ocazie, muşcă orice momeală li se întinde şi se transformă peste noapte în gardieni ai democraţiei. Unde erau, când Vadim număra voturile în 2000, mai ceva ca la poker. Să mă scutească. Sau când apăreau primele imagini cu Darfur-ul. Când cei 322 de ticăloşi au vrut să-l răstoarne pe Marinarul nr. 1? Sau când era condamnat Ilaşcu, sau când aprea Smirov să ne vorbească de Transnistria. Sau în toţi anii în care noi construiam capitalismul, iar moldovenii îi alegeau pe comunişti. Probabil că este cool să protestezi pentru moldoveni pentru că vând iarbă bună şi ieftină.
Vom fi crescut noi în douăzeci de ani, dar nici nu am dobândit spiritul civic al englezilor, care sunt în stare să se bată pentru lucruri pe care noi le luăm încă în derâdere. Ca să îl parafrazez pe un publicitar, România nu e Anglia, Piaţa Universităţii nu este Hyde Park.


Powered by ScribeFire.

Alo, aterizează onlineul!

OK, am înţeles, mai toţi pundiţii ne anunţă de ceva vreme încoace de moartea printului, victoria internetului, ziarele mai au o ultimă zvâcnire şi îşi propun să culturalizeze un popor imbecil. Dar sper că atunci când proclamau victoria conţinutului online, nu aveau în gând un astfel de articol:


Acest drept nu a fost folosit doar în campanii de promovare a produsului, ci după ce Microsoft a încetat să mai vândă licenţe pentru Windows XP - cei mai mulţi utilizatori cumpărau un PC cu Windows Vista preinstalat, aduceau sistemul din nou la Windows XP şi apoi le vindeau celor care mai căutau încă fosta versiune a sistemului de operare.

nici nu ştiam ce să aleg mai întâi, pe cât de plin perle este textul. Ştiu, o să ziceţi, şi ce e cu asta, mare lucru, un articolaş de duzină în clujeanu.ro. Nu serios? Unii oameni sunt şi plătiţi pentru asta. Iar în contul banilor cu care sunt plătiţi, fac credite. Şi aţi văzut unde duc creditele. Astăzi în Cluj, mâine în toată ţara!

probabil că se referea la ştirea asta

XP downgrades after Windows 7 ships? Business as usual

dar mai avem până să mai citim două trei articole precum ăsta, sau ăsta, şi după aceea să ne mai dăm cu părerea asupra programului de reversie a versiunii (sic). Hai să facem un concurs, cine găseşte mai repede articolul tradus cu picioarele de către croitoraşul cel viteaz!

Powered by ScribeFire.

Revoluţia ca desen animat

Am avut desene animate, zeci de mii de oameni în piaţă, televiziuni care îşi iau informaţiile de pe twitter, discuţii interminabile la ceas de seară, un preşedinte moldovean care pare rupt din Dumbrava minunată, nişte lideri ai opoziţiei care ar fi in stare să îşi facă şi lor opoziţie, bătăi, fotografii, bloguri, comentarii, TechCrunch, New York Times, BBC, baroneasa Emma Nicholson, ambasadori, pierde-vară, Piaţa Universităţii, forţe oculte, filmuleţe pe youtube, provideri de internet, maşini de pompieri, apă minerală, scuze şi acuze, luări de poziţie, tăceri suspecte, vopsea, drapele, geamuri sparte, bolovani, poliţişti, web 2.0, radio, live stream, comunităţi online, OSCE, Financial Times, Slate, sânge, oameni plictisit la muncă, ce dădeau refreş din cinci în cinci secunde pe #pman.

Nu este uşor să te lupţi cu un sistem care te ignoră prin intermediul emisiunilor pentru copii. Dar la fel de clar ar trebui să fie pentru toată lumea că lucrurile nu se vor opri aici. Şi înainte de a ne pierde în discuţii legate de semantica cuvintelor revoltă sau revoluţie, de parcă am fi actori în filmul lui Porumboiu, ar trebui să ne gândim ce va veni în loc.

Dacă cineva îşi face iluzii că totul nu a fost decat much ado about nothing, ei bine, se înşeală. Pentru că frustrările celor care au ieşit în stradă, manipulaţi sau nu de nu ştiu ce comentarii de pe twitter sau bloguri, frustrările vor rămâne. Cauzele care determină aceste frustrări sunt mai reale chiar decât pietroaiele desprinse din pavaj şi au fost reluate de toate publicaţiile din străinătate,

But Moldova remained desperately poor, and young people flocked overseas to work. They have looked to the West as the best path to economic stability and have defied Mr. Voronin’s government by urging closer integration with Romania.

Mulţi au luat peste picior lipsa de organizare, de care au dat până acum dovadă manifestantii din Chişinău. Pe mine mă sperie. Aici este momentul în care amnezia colectivă îşi joacă rolul. Am uitat că în toţi anii, în care celelalte ţări din Europa de Est îşi construiau târâş-grăpiş capitalismul original, moldovenii se împotrivea din răsputeri oricărei încercări de modernizare. Acum, pentru a rămâne în spiritul desenelor animate, sunt ca nişte copii care s-au trezit un pic cam târziu la realitate. Situaţia din Moldova are toate ingredientele unei poveşti cu final trist. Corupţie generalizată, rakeţi, capete spălate, oameni exasperaţi, aşteptări înşelate, arme, armata rusească, Transnistria, poveşti cu spioni, etc. Cam tot ce nu ţi-ai dori să fie într-o situaţie conflctuală, se regăseşte în ciorba moldovenească. Eu zic că ar trebui să răsuflăm uşuraţi că totul s-a oprit aici. Dacă s-a oprit.

Acum ne amuzăm pentru nehotărârea lor la fel cum ne amuzam acum un an doi la traducerile din gâlceava în ceruri sau din străjerul (pentru cei ce nu ştiu despre ce este vorba, Star Wars şi The Bodyguard). Sper să rămânem doar amuzaţi. Am fi putut să fim noi în locul lor, la fel de bine.

Singurul lucru cert este că pentru Voronin, acesta este începutul sfârşitului. Iar asta este un lucru bun.

Comunism şi bâte la Chişinău

si Dan Ştefancu semnalează că ştirile despre ce se întâmplă în Republica Moldova pot fi urmărite şi aproape în exclusivitate pe Twitter.

#retelele gsm din chis sunt blocate, mai ales in centrul orasului, in zona protestelor

#Police no longer fights anti-communist protesters. Army will be soon involved. Troops are seen in Chisinau, Moldova


#Tinerii au in maini Tricolorul si drapelul Uniunii Europene si striga "Ole, Ole! Voronin nu mai e"

#reports: a portrait of Moldova President (Voronin) is publicly smashed to pieces

Profeţiile omului cărunt

via Pipera

- Că e numai începutul. Acum sunt fericit, nu mai suntem pe locul I la amenzi de la CNA, alţii ne servesc drept paratrăsnet. Antenele, care m-au copiat cel mai mult, sunt campioane. Aşa că-mi pot vedea liniştit de ale mele, o mie de Magda Ciumac stau să apară.

dintr-un interviu dat de Dan Diaconescu în Evenimentul Zilei.

Numai gândul şi mă spărie. Stau şi mă uit la circul de la televizor şi nu înţeleg cum nu îşi dau seama politicieni sau moderatori respectabili, cum toată această mizerie nu îi face decât să decadă în derizoriu.

Nu e ca şi cum Gigi ar avea ceva de pierdut, sau susţinătorii săi, dacă tot e vorba. Nu cred că îşi făcea cineva iluzii în privinţa lui Giovanni sau a lui Turcu. Dar din partea lui Răzvan Dumitrescu sau Prelipceanu mă aşteptam la mai mult. Când se vor linişti apele, îşi vor da seama că au picat de proşti.

Apropo de ştirea asta

CAZUL BECALI LA CNA: Moderatorii TV nu îşi fac datoria. OTV, Antena 3 şi Realitatea TV au fost amendate

PS. multe poţi să spui despre viaţa publică în România, dar un lucru nu poţi să îl negi, toate se leagă la un moment dat, mai devreme sau mai târziu.

Definiţia fericirii

 

inspirată de un status de pe mesenger şi de o discuţie cu Orbitoru’, ar suna aşa în varianta mea de playlist …

no post title

Becali ca eşec

Gigi culege acum ceea ce a semănat. Iar într-un mod foarte pervers, televiziunile fac şi ele cam acelaşi lucru. Culeg ratingul pe care l-au cultivat atunci când îl lăsau să se scălâmbâie şi să ragă deşănţat, la ore de maximă audienţă, spre amuzamentul unei ţări întregi, transformate în giboni de apartament.*

Ce nu înţeleg este cum nu apare nimeni să explice că modelul este practicat în România, la o scară mult mai largă. Dacă vă faceţi puţin ochii roată, veţi descoperi foarte multe exemplificări, poate la o scară mai redusă a filozofiei, dacă am bani, îmi pot permite orice, cu corolarul de rigoare, dacă e aşa, atunci trebuie să fac cât mai mulţi bani.

Sunt atâţia oameni inteligenţi, sociologi etc. care ar putea sa deconstruiască modelul pe înţelesul tuturor, astfel încât să nu mai fie atât de atrăgător.

Îmi aduc aminte că mama îmi povestea cum un elev a întrebat-o la un moment dat, dacă nu îşi doreşte să fie precum Gigi. Presupun, că acum, mai mult ca niciodată, nimeni nu îşi doreşte să fie Gigi.

Oricum, el nu ar fi putut să facă altceva. Cine trăieşte după regula străzii, trebuie să se supună regulilor străzii. Iar Gigi nici nu a făcut altceva, atunci când a încercat să îşi apere reputaţia printre derbedei.

Problema este tot în curtea noastră, pentru că am ajuns să ne uităm cu jind la derbedei, doar pentru că am eşuat în a avea o ţară curată.

___________

*să nu îmi băgaţi scuza că eu nu sunt ca ei, pentru că împărţim aceeaşi ţară, prin urmare suntem cu toţii implicaţi în ciorba asta.

Pentru cei pasionaţi de criză

un grafic

criza din 1932

si un citat

This reminds me of a story I heard attributed to John Maynard Keynes. In 1931 he was when asked what this Deprssion reminded ofand how long he thought it would last. He said it reminded him of the Dark Ages and the Dark Ages lasted 400 years!

dintr-un comentariu la un articol de pe blogul lui Paul Krugman

Călătorului îi stă bine cu drumul

Citisem mai de mult, cum că în viaţă este mai importantă călătoria decât destinaţia. În cazul ăsta ar trebui să fiu mai atent la călătorie să nu devină din una peripateică, una peripatetică.


Katie Melua - On The Road Again (live AVO Session)

Powered by ScribeFire.

Crin Antonescu pentru noi, e Băsescu 2!

Şi acum, hai la lupta cea mare, din noiembrie. Dacă mai trăgea cineva speranţa că vom avea parte de o discuţie civilizată, cred că se înşală. Unii trag fără nici o urmă de logică şi bun simţ în Băsescu, doar doar s-o clătina acolo, măcar puţin. Alţii spală personaje care de mult s-au dat în stambă, doar pentru că le sunt utili în baterea în cuie pe uşă a altora. Cristian Preda îi ia apărarea lui Cioroianu, după ce acesta a făcut încă o declaraţie care nu justifică titlul de profesor, în timp ce Ioan T. Morar se ocupă de relaţiile sentimentale ale lui Crin Antonescu. Puteţi să spuneţi că exagerez, dar nu văd decât diferenţe de stil între aceste acuze şi discursul antenelor. Nu am să înţeleg niciodată, cum nişte oameni inteligenţi pot să cadă în aceleaşi greşeli, în mod involuntar, la fel ca cei ce premeditează atacurile, precum slujitorii Felixului.
Nu pot să nu remarc că lucrurile sunt clare, apele s-au delimitat. S-au aruncat zarurile, Piţi poate să plece acasă. Suntem ca în jocul ăla de pe vremuri, dacii şi romanii, nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte, când aveai două castele delimitate de o apă şi trebuia să muţi precum la şah, sau să arunci cu pietroaie. Nici măcar nu mai avem nevoie de un arbitru, care să dea startul. Ne-am descurcat şi am început fiecare cum am putut. Bine că măcar ştim
De ce nu putem să avem doar candidaţi şi trebuie să avem marote, rămâne un mister pentru mine.

prost inspirat de aceste doua note

Demisia lui Adrian şi ambiţia lui Crin


Liberalismul dlui Cioroianu





Powered by ScribeFire.

Concert Interzis@Fire Club

Am fost, am ascultat, am consemnat. Fireul schimbat de cum îl ştiam, un pic înghesuit, despre sonorizare numai de bine, că altfel ajungem la altele.







restul fotografiilor le găsiţi aici

Încă o trupă pe raft la supermaket

am auzit bine?!!!

A zis publishing bullshit, iaaaaiiii! N-aş fi crezut în ruptul capului că o să îl aud pe Lars Ulrich spunând aşa ceva.

Ce vrăji a mai făcut banca mea

 

Am sunat la nr. dvs. de telefon, 021.200.77.77, pentru a fi lamurit despre motivele introducerii acestei diferente, dar mai ales pentru a intelege de ce, daca ati hotarat acest lucru, cum aparent aveti dreptul, conform contractului, introduceti aceasta diferenta de-abia astazi, dupa 3,5 ani de zile de la inceperea contractului si aceasta diferenta se calculeaza doar incepand de luna aceasta si NU SE CALCULEAZA RETROACTIV, raspunsul primit fiind “pentru ca putem daca vrem”.

în cazul de faţă, Unicredit Ţiriac. Întreaga poveste pe blogul lui Cristi.

Pirateria nu este acelaşi lucru cu furtul din buzunare

o problemă semantică dificilă pentru români, dar nu şi pentru un judecător de la Curtea Supremă din Statele Unite,

The phonorecords in question were not "stolen, converted or taken by fraud" for purposes of [section] 2314. The section's language clearly contemplates a physical identity between the items unlawfully obtained and those eventually transported, and hence some prior physical taking of the subject goods. Since the statutorily defined property rights of a copyright holder have a character distinct from the possessory interest of the owner of simple "goods, wares, [or] merchandise," interference with copyright does not easily equate with theft, conversion, or fraud. The infringer of a copyright does not assume physical control over the copyright nor wholly deprive its owner of its use. Infringement implicates a more complex set of property interests than does run-of-the-mill theft, conversion, or fraud.

ieri am văzut o campanie susţinută la televizor, în timpul jurnalului de ştiri, prin care BSA încearcă să convingă oamenii că pirateria online este echivalentul furtului din magazine, printre altele. Campania a fost mediatizată sub titlul Hoţii umblă liberi prin mall-uri şi consta în intervievarea unor oameni care se plimbau printre magazine şi exemplificarea analogiei prin simularea unui furt din supermarket. Nu ştiu dacă reportajul era o iniţiativă a postului TV, sau era supervizat de BSA, oricum, după mall a apărut şi o domnişoară avocat, reprezentant BSA, care încerca să construiască cazul ciorditorilor de pe internet.

Dincolo de ridicolul mall-ului, credeam că oamenii s-au mai luminat asupra diferenţelor în ceea ce priveşte pirateria online. Responsabilii campaniei ar trebui să realizeze că a asemăna utilizatorii ce descarcă muzică, filme de pe internet cu hoţii de buzunare din 104 şi a ameninţa cu pedepse cu închisoarea de la cinci ani în sus nu le va folosi la nimic.

Oare lor nu li se pare deloc ciudat că oamenii nu par a fi intimidaţi de perspectiva închisorii? Nu am să argumentez aici că a descărca muzică de pe internet este un lucru legal, pentru că m-aş afla într-o contradicţie logică. Dar nici nu cred că este cazul să amestecăm două situaţii diferite. Dacă fiecare infracţiune este judecată după specificul ei, de ce oare insistă aceşti oameni să pună la un loc două infracţiuni diferite? Să fie ei atât de orbi încât să nu sesizeze diferenţele? Mă îndoiesc.

Mai ales, când o companie precum Romtelecom are şi ea o campanie prin care îşi întreabă potenţialii clienţi, dacă hobby-ul lor este descarcatul de pe internet (nu mai stau să caut reclama, mă îndoiesc că o să scăpaţi de ea). Nu cred că mai este un secret pentru cineva faptul că dezvoltarea rapida a providerilor de internet a avut loc nu pentru că oamenii doreau să îşi citească mailurile de acasă, ci pentru altceva. Companiile ar trebui să se hotărască, ori modelul economic după care funcţionează s-a schimbat, prin urmare, decizia raţională este să se schimbe şi ele o dată cu piaţa

sau să se transforme într-un fel de Poliţistul Maniac III, şi să rişte să moară.

RIAA Bosses Try To Explain Why Suing College Kids Is Good For Business

Din păcate, punând poliţia pe urmele lor, chemând trupele anti-tero să se caţere pe la geamurile studenţilor, nu va duce la rezolvarea problemei.

Ce mă surprinde de fiecare dată este rapiditatea cu care grupuri precum BSA încearcă să expedieze problema. Ok, pirateria e furt, la închisoare cu bandiţii. Eventual, putem să îi băgăm în aceeaşi oală cu piraţii somalezi. Doar sharuiesc acelaşi nume. Şi să îi judecăm o dată cu ei. În aceeaşi stil, putem să judecăm hoţii de la un loc cu violatorii, violatorii la un loc cu criminalii, şi astfel am rezolvat problema cărţilor pe care trebuie să le citească un student la drept.

Şi mai amuzant este că unul dintre cei intervievaţi chiar subliniază faptul că dacă ceea ce spun ei este adevărat, atunci foarte multă lumea ar trebui să fie închisă. Nu mă îndoiesc de faptul că instituţii precum RIAA ar fi dispuse chiar să doneze bani pentru construirea de noi închisori.

Care să fie utilitatea unei campanii în care noi nu credem, ei nu cred, până la urmă toată lumea se face că plouă.

There May Be Hope For The Recording Industry, Yet

Nu îţi cumpără nimeni cd-urile?

asta probabil pentru că nu ai astfel de fani

decât să te plângi că viaţa e grea,

mai bine încerci să îi convingi că muzica ta merită.

Din dragoste

tuturor politicienilor, tuturor ziariştilor …

care se bălăcăresc la televizor, care vorbesc să se afle în treabă, care ard gazul de pomană, care fac rating, care fac afaceri cu statul, care se înjură, care se scuză, care dau şpagă, care iau şpagă, care au maşini mai scumpe decât salariul lor anual, care au mătuşi milionare în dolari, care încă nu şi-au descoperit mătuşile milionare în dolari, care vor să fie preşedinţi, care sunt preşedinţi, care vorbesc agramat, care mint, care este

serviţi …

Recomandare

Nu e frumos să te mândreşti cu propria ignoranţă, dar prima dată când am auzit de Jerry Garcia, a fost atunci când au numit un metorit în cinstea lui, mi s-a părut o modalitate foarte ciudată de a celebra un rocker. Dar Jerry a fost cu mult mai mult decât ceea ce înţeleg oamenii în general că înseamnă un tip care a cântat într-o formaţie celebră.

aici The Dead cântă piesa lui Otis Redding

şi după ce am văzut secvenţa de mai jos, m-am edificat şi asupra influenţelor cosmice, de remarcat prezenţa lui Jorma Kaukonen (tipul blond, poate cel mai ciudat, dar e greu să ieşi în evidenţă într-o astfel de companie), puţini îşi mai aduc aminte de el la Jefferson, dar care a cîntat într-o super trupă, Hot Tuna, nu foarte cunoscută în România, dar obligatorie pentru fanii Jefferson, Airplane (că Starship-ul nu l-am putut suporta niciodată).

în loc de ziua pământului

şi cum sărbătoreşte YouTube 1 aprilie

youtube aprilie

eu prefer varianta a treia.

Cronica unei întâniri anunţate

Created by Publicis Mojo and @RadicalMedia
Director: Patrick Hughes

conceput ca un răspuns la scurt-metrajul de mai jos

Short film made with 4500+ still photographs. Shot with a Canon EOS 30D camera.

Starring: Debora Antonaci, Andrea Mauri
Screenplay By: Stefano Gianfreda, Maurizio de Benedictis
Directed By: Daniele Napolitano
Produced By: CUT / Urban Team
Original music: Rocco Centrella

via Mihnea Măruţă