pistele mamii lor

Ştirea de mai sus (via Biciclistul.ro) mi-a adus aminte de păţania de săptămîna trecută, cînd am avut un dialog edificator cu un şofer RATB pe 13 Septembrie, spre Ghencea.

La un moment dat, mi-a închis drumul înainte, aproape că reuşise să mă strivească de trotuar. Noroc cu o intersecţie în care am reuşit să mă refugiez din faţa îmbrăţişării ucigaşe a tancului regiei de transport bucureştene. Asta nu înainte de a-l vedea că făcea tot felul de gesturi la adresa mea, trimiţîndu-mă, habar n-am unde. Drept pentru care l-am alergat ajungîndu-l la următoarea staţie.

Bat politicos în uşă, îmi deschide la fel de politicos şi-ncepe dixtracţia, Cam unde mă trimeteaţi mai devreme? Păi, pe trotuar, nu vezi că e linie? zice el. Păi, linia se-ntrerupe, eu ce fac atunci? Decolez? Başca sunt tot felul de coşciuge, jerbe şi alte drăcovenii sinistre împrăştiate pe trotuar. N-am cum să merg pe acolo! Ba nu, du-te pe trotuar, că e bandă! Domnule, nu înţelegeţi că nu funcţionează. Cînd se-ntrerupe banda, eu tot în stradă ajung. V-ar conveni să vă treziţi cînd vă e lumea mai dragă, cu mine pe stradă, căzînd de pe trotuar? Plus că sunt borduri, şanţuri, nimic din ce este pe trotuar nu face viaţa biciclistului mai uşoară decît pe stradă (că veni vorba nici ca pieton nu îţi este prea bine).

V-ar conveni?

Mi-ar conveni ... moşmondeşte el în barbă, mi-ar conveni să vă ia naiba pe toţi. Da? Da! Mulţumesc, o seară bună, zic eu, bucurîndu-mă că l-am prins într-o pasă mai paşnică. Altfel cine ştie ce-i mai trecea prin cap.

Nu ştiu ce-l adusese în starea asta hobbesiană, dar episodu mi-a adus aminte de ceea ce ştiam de foarte mult timp. Pistele de bicicletă sunt o bătaie de joc la adresa tuturor, a bicicliştilor, a pietonilor, a şoferilor şi a plătitorilor de taxe din Bucureşti. Pentru că pistele au treabă cu strada şi nu cu trotuarul (cum se-ncăpăţînează vajnicii vărsători de fonduri de la buget să creadă)

 

sursă foto: nycbikemaps

Singura lor contribuţie la traficul bucureştean este că i-au învrăjbit pe toţi, unii împotriva celorlalţi. Pietonii urlă la biciclişti, şoferii te trimit pe trotuar, pietonii te trimit la o moarte aproape sigură pe stradă (unde dacă ai norocul să scapi de gurile de canalizare puse la o diferenţă de treizeci de centrimetri de şosea, şuruburile pierdute de maşinile uituce, portierele deschise în răspăr, şoferi care nu acordă prioritate pe principiul bicicleta nu se pune!)

Să nu-mi săriţi în cap, care sunteţi şoferi, că eu zic ce se vede de la înălţimea şeii de bicicletă. Nu am carnet, n-am maşină, nu ştiu cum e decît din mărturiile prietenilor mei. Care sunt la rîndul lor nemulţumiţi de bicicliştii care coboară brusc de pe trotuar, sar în faţa ta, nu semnalizează, nu respectă semafoarele, în baza aceluiaşi principiu sănăto că pentru biciclete nu e valabil! şi uite aşa, aidoma presei lui Cabral, ne creştem unii pe alţii, într-o ecranizare a stării naturale live, from Bucharest.

Cireaşa de pe tort se duce la cei care în zona Tricodava legaseră un fileu peste trotuar (deci, şi peste pista de biciclete, şi pietonii trebuiau să coboare pe stradă, noroc că nu-i o zonă circulată) şi au încins un frumos tenis cu picioru, de ţi-era mai mare dragu să-i priveşti. De la distanţă, că dacă te apropiai, te mai luau şi la bătaie. Oricum, vineri era ziua sportivilor, pentru că la Valea Argeşului, doi opriseră un logan pe banda întîi şi jucau table pe portbagaj.

Townshed

His artistic output is still vibrant, but his ambitions are realistic. He is working on another long-form piece called “Floss”, for which he has written about 40 segments and is currently reinforcing the narrative. But will anyone hear it? In the age of iTunes, when we buy individual tracks with a click, the notion of a story-led album seems whimsically outdated. “I’m finding it very difficult to change,” Townshend says. “I’ve been through phases where I’ve wanted to get on a plane and kill Steve Jobs.”

sursă

Sincer, n-am crezut niciodată povestea cu pedofilia. Cred că treaba cu o dată de stînga, totdeauna de stînga i-ar fi plăcut lui Iliescu tare mult. Glumesc, seamănă stînga engleză cu ilegaliştii români, cum seamănă gazonu englezesc cu ciulinii Bărăganului.

Mi-aduc aminte de casetele mele cu Tommy, cred că se roseseră mai tare ca şosetele unui fotbalist în CL. Iar cînd am descoperit Quadrophenia, am crezut că nu mai există muzică după ei.

nu ştiam de versiunea lui PJ, dar e foarte bună (faină şi nota lui Penn despre televiziunile care spre diferenţă de The Who, sold out.

home

cont schizoid

de ce ING, de ce???!!!

comentariul zilei

sezonul opt

am îmbătrînit.

via Cynical-C.

michael shrieve

Here’s the truth. I make $60.00 every Monday night; $30 of which I pay to a friend to set up and take down my drums. I don’t enjoy that part of it, so it’s worth it to me. So I make $30.00. The people love the music, and I know why. It’s real musicians, playing passionate, beautiful music right in front of there eyes. Exceptional musicians, truly.

mi-a adus aminte de vorba aia cu „nimeni nu mai citeşte cărţi sau ascultă muzică, dar toţi vor să se facă muzicieni sau scriitori ...”

asta în eventualitatea în care numele nu vă spune nimic (ar trebui)

mi-a plăcut şi partea cu Fleetwood Mac şi Santana împărţindu-l pe Peter Green (pe unde o fi caseta mea cu bluesurile lui Green? Cred că-l avea şi pe Paul Kossoff pe album ...)

Years later, when Santana was being inducted into the Rock and Roll Hall of Fame, along with Fleetwood Mac on the same evening, Carlos was gracious enough to invite Peter Green to play "Black Magic Woman" with us, as it became obvious that Fleetwood Mac was not going to have Peter Green be a part of their ceremony. Shame on them.

de aici

Mr. Big pe 17 iunie, la Bucureşti

Merită să mai mergi şi pe jos prin Bucureşti. Aşa ai ocazia să vezi afişele cu concerte şi azi mi-a atras atenţia cel cu Mr. Big.

N-am reuşit să ajung niciodată la Paul Gilbert, cu toate că mi-am dorit foarte mult, nu sunt mulţi chitariştii cu adevărat buni care au trecut prin România. De fiecare dată, a trebuit să fiu în alt loc. Bineînţeles că şi de data asta e la fel. Pe 17 iunie, n-am să fiu în Bucureşti, dar din banii aia sper să-mi pot lua şurubelniţa electrică din clipul de la Budokan.

Ce fain la reuniunea asta e că sunt exact cei din nouăzeci (nu că Ritchie Kotzen ar fi fost de lepădat ;) ). This is the real deal. Şi sunt sigur că o să fie fain (n-o să fie Budokan, dar concertele în spaţii mai mici sunt mai degrabă dătătoare de surprize plăcute decât stadionul Naţional), aşa că vă recomand să mergeţi, chiar dacă organizarea locurilor cu scaune îmi aduce aminte de experienţele neplăcute de la Eric Sardinas, cu meseriaşii rockului românesc, care se apucaseră să mănînce cîrnaţi şi fripturi chiar în faţa scenei. Poate cei de la Hard Rock sunt mai inteligenţi ca cei de la Becker..

mulţumesc

N-aş vrea să treacă anu şi să nu mulţumesc tuturor celor care au găsit de cuviinţă să posteze clipurile pentru Inima Copiilor.

În ordinea aleatorie a numerelor de pe tricou ...

• Rezistenţa
• Krossfire
• Orlando
• Subiectiv
• Sorin Tudor
• Cosmin
• Bădicii
• Cristi
• Elena
• Textier

Pe mine unul, {ştiu că nu persoana mea este relevantă :) } m-a impresionat promptitudinea cu care aţi răspuns şi de data asta. Vă mulţumesc şi pentru că nu prea am multe lucruri în traistă, vă dedic piesa mea preferată.

Îmi vine să vă îmbrăţişez, dar îmi aduc aminte de cuvintele lui Nick Mason ...

"It was a very nice thing to do but it could become a bit cliché if we kept climbing to the top of the Wall and kept hugging each other onstage. I mean, I think enough is enough. I mean, we're English after all. We don't do that hugging thing a lot."

I am lost

Ce faceţi pe 5 iunie?

Ar fi super dacă aţi promova clipul şi evenimentul şi pe saiturile domniilor voastre, conturile de twitter, facebook etc. Vă rămîn îndatorat şi vă puteţi baza pe mine în cazul în care aveţi nevoie de ajutorul meu (da sper să nu fie cazul şi să găsiţi pe cineva care se pricepe la orice aţi avea nevoie).

890 pentru copiii bolnavi de inimă

Ai uitat să completezi formularul 230 sau 200 la timp şi nu vrei să mai aştepţi un an întreg?

Ţi-a părut rău că e prea mică suma redirecţionată?

Ai un telefon mobil prin preajmă? Te mănîncă degetele mai ceva ca pe Clint Eastwood în The Good, the Bad, the Ugly?

Asta este şansa ta!

Dar în primul rînd, e şansa lor ...

ţara frumoasă care este Islanda

Iceland also has maintained a substantial literary tradition. Halldór Kiljan Laxness won the Nobel Prize for Literature in 1955. Arnaldur Indriðason is an internationally successful crime writer. In music also we have Björk..

The 300,000 people of Iceland are enough to sustain a respectable university. Iceland is host to an innovative project to map the DNA of hundreds of inhabitants from many different families (Decode Genetics). It is also the home of CCP Games, the company that developed the large and successful game EVE Online.

de aici

... nice, cam cît trei tulci în vremurile de glorie ale combinatului ...

POFTIM??!!! 300 000???* Şi noi cu 22 de mil. nu reuşim?! Soluţia e să-i convingem pe 21,7 mil. de români să plece undeva pentru următorii 20-30 de ani ... Politicianu' care reuşeşte chestia asta, are votul meu. Promit pe cuvînt de pionier.

_____________________________________________________________________________

*sunt atît de ignorant încît a trebuit că caut în atlasu’ geografic ...

afacerea Magnitsky

sau cum ar spune americanu, the shit is about to hit the fan

The more Sergei insisted on his testimony in sworn statements and in court, the more pressure Silchenko applied to him. He was put in a cell with eight inmates and only four beds so the detainees had to sleep in shifts. In December 2008, he was put in a cell with no heat and no windowpanes -- he nearly froze to death. Later, he was moved to another cell with no toilet, just a hole in the floor where the sewage overflowed.

Cum să vă zic. Fiscul rusesc se gîndeşte să controleze un fond de investiţii, Hermitage şi li se pare normal să plece acasă cu câteva sute de milioane de euro. Banii sunt spălaţi în Elveţia, după care se apucă să cumpere proprietăţi în Dubai. Păi nu? Dumneavoastră n-aţi fi făcut la fel? Magnitsky era partener în firma de avocatură care consilia fondul şi care a depus plîngere în momentul în care a depistat furtul. Povestea pe-ndelete în Foreign Policy (care a şi botezat-o furtul secolului).

Iar acum, ruşii îl cheamă să-l ia la întrebări pe Browder, managerul fondului Hermitage. Iată răspunsul (pdf) avocatului lui Browder

via Eastern Approaches

şoubiz

There aren’t powerful men, for that matter, either—unless they work for an ad company or a market-study group. Those are the people who decide what gets on the air and what doesn’t.

sursa

asta apropos şi de scandalul Coca-Cola vs. TOTB

decît grafitti

Cred că e unul dintre cele mai migăloase, văzute de mine pînă acum. Ăsta este în zona Zepter/Victoria Socialismului.

pink floyd

mai bine zis, 3/4 din PF. Dacă tot am văzut Comfortably Numb, mi se pare absolut normal să vedem şi asta

stevie nicks

via Bob Lefsetz, împreună cu nişte idei pe care le-aş rumega pe-ndelete, dacă aş cînta într-o trupă sau aş fi managerul vreuneia

Hell, I would have released a four song EP. Isn’t it about leaving people wanting more? And if they really do need more, release another EP months later.

And you can criticize me all day long. But you’re missing the point. It’s not about impressing everybody, it’s only about impressing THOSE THAT CARE!

pino palladino

NSA

Even in an age in which computerized feats are commonplace, the N.S.A.’s capabilities are breathtaking. The agency reportedly has the capacity to intercept and download, every six hours, electronic communications equivalent to the contents of the Library of Congress. Three times the size of the C.I.A., and with a third of the U.S.’s entire intelligence budget, the N.S.A. has a five-thousand-acre campus at Fort Meade protected by iris scanners and facial-recognition devices. The electric bill there is said to surpass seventy million dollars a year.

sursa Jane Mayer - The Secret Sharer

balet

Please update the info to say Music: Piano Sonata 14 in C# minor (Moonlight Sonata) by Ludwig van Beethoven, performed by Bryan Verhoye.

via Dangerous Minds

o observaţie

Apropos şi de comentariile de la Arhi, mă uitam pe CNN la desfăşurarea scandalului DSK şi mi-am adus aminte de articolul lui Stiglitz cu privire la faptul că cei 1% care au puterea/banii depind de restul 99%. Modul în care guvernanţii au găsit de cuviinţă să gestioneze perioada de criză, de exemplu infracţiunile pe care le-a comis Goldman/Sachs

By February 2007, two months after the Sparks memo, Goldman had gone from betting $6 billion on mortgages to betting $10 billion against them — a shift of $16 billion. Even CEO Lloyd "I'm doing God's work" Blankfein wondered aloud about the bank's progress in "cleaning" its crap. "Could/should we have cleaned up these books before," Blankfein wrote in one e-mail, "and are we doing enough right now to sell off cats and dogs in other books throughout the division?"

Matt Taibbi în Rolling Stone

Din păcate, cred că vremurile de PR roz pentru mai marii zilei au cam apus, iar cei care sunt acum sus ar trebui să realizez că nu va exista milă publică pentru ei.

holy mother of gods!!!!

because he kahn

screenshot via Crooked Timber

As a Figaro columnist recently remarked, Sarkozy’s problem is that he likes rich people, and Strauss-Kahn’s problem is that he likes money.

din The New Yorker

top

România de stânga

What makes the case of ... interesting is that ... can be said, in a certain sense, to provide the perfect realization of the left’s vision of putting people above markets.

... politicians have always placed people (their clients) above markets, with results we can all see today.

de aici

success

'By the early winter of ‘66 it was all starting to take off,' agrees King. 'But it didn't surprise me. It was the first time I'd ever been involved in group management so I assumed that what was happening was normal. Y'know. You manage a band. You end up in the papers and then all these curious geezers come round and offer you funny deals. And then you get rich and famous and have sex with thousands of flower children.'

Rob Chapman – Syd Barret A Very Irregular Head (p. 115)

din lac-n puţ

Iertaţi-mă, da primele trei nu o presupun pe ultima? Pentru că PDL nu puteau rămâne singurii care să aibă cele mai deştepte întrebări.

sursa: Mediafax

plus o observaţie, cine editează fotografiile de la Mediafax? Pune linkuri pe fotografie? Că n-are rost notificarea cu vezi aici … Unde? În poză? Văd o clădire.

gadd

Natalia Avseenko

însemne auto

Care mă luminează şi pe mine în privinţa semnelor de pe fundu maşinilor? Peşti, tauri şi alte lighioane? Ce înseamnă? Că şoferul e creştin, ca în Quo Vadis?

Da am văzut şi tauri, ăia ce sunt, şeptilieni?

Or fi zodii.

Azi, într-un Pathfinder, şoferul cu un ştras discret pînă la cer în ureche, îşi atîrnase o plăcuţă tip numere de înmatriculare americane, iar pe ea scria Al Capone. Sensibil.

update

 

cred că mai nou, e o întrecere între Adobe şi Microsoft. Cine face mai multe updateuri pe săptămînă.

Ştiu. E spre binele meu.

ne-am ars

sper să nu fie adevărat, cu toate că la Clinceni n-am observat prea mare entuziasm în aer …

de aici

munca te-nalţă ...

Excessive overtime is routine, despite a legal limit of 36 hours a month. One payslip, seen by the Observer, indicated that the worker had performed 98 hours of overtime in a month.

Workers attempting to meet the huge demand for the first iPad were sometimes pressured to take only one day off in 13.

In some factories badly performing workers are required to be publicly humiliated in front of colleagues.

să vă gîndiţi şi la ei, cînd cumpăraţi unul. Asta aşa, că tot e ziua lui Marx.

via Boing Boing

dar preferata mea rămîne ...

In the wake of a spate of suicides at Foxconn factories last summer, workers were asked to sign a statement promising not to kill themselves and pledging to "treasure their lives".

mai multe detalii cu privire la condiţiile de muncă de la Foxconn, găsiţi şi pe The Consumerist.

cealaltă lebădă

Cred că renunţ să mai recomand lebădoiul lui Taleb. De fiecare dată cînd pomenesc cartea şi îi spun persoanei din faţa mea că ar merita citită, interlocutorul dă ochii pe spate, oh, THAT black swan!. Şi de fiecare dată trebuie să punctez scurt, nu, nu aia. După care pun ochii în pămînt şi schimb subiectul.

În altă ordine de idei, Tyler Cowen pune o întrebare interesantă

What’s the best accessible pop album that never caught on with listeners and buyers?

şi surprizele nu întîrzie să apară ...

When I was a teenager, I played Type O Negative to my Dad to show how gloomy I could be. He played this song and humbled me. What a gorgeous song.

trădători

Cu subtitul, tîrăşte ca să împărtăşeşti.

Sigur că abia aştept momentul în care să-i iau mamei o tabletă din asta în încercarea curajoasă de a o convinge că tehnologia nu e făcută să ne încurce (în retrospectivă, citind ce-am scris mai sus, mă gîndesc că s-ar putea să nu fie cel mai bun argument). Dar nici ea, oricît de profesoară de engleză ar fi fost, n-ar fi acceptat colaţionatul şi voice overul în locul „înregistrării vocii/comentariu audio/comentariu sonor” şi „adăugării comentariilor”.

Nu sunt multe joburi la care aş mai putea aplica în momentul de faţă, dar parcă m-aş băga măcar la un tăguitor de articole pe saiturile româneşti, dacă nu traducător de epigrame publicitare.

Dar trebuie să remarcaţi gingăşia apropoului de la-nceput.

Come in from the cold

We really thought we had a purpose

We were so anxious to achieve

We had hope

The world held promise

For a slave to liberty

Freely I slaved away for something better

And I was bought and sold

And all I ever wanted

Was just to come in from the cold

Mă uit în jurul meu şi mă gîndesc că n-am progresat pe măsura timpului scurs din 89 încoace. Să mă explic.

Aversiunea aproape viscerală a prietenilor, rudelor faţă de anumiţi politicieni mă duc cu gândul la începutul anilor nouăzeci, când fără să dau dovadă de prea multă minte, spuneam la şcoală exact ceea ce auzeam acasă. Părinţii şi bunicii mei discutau frecvent politică, impresia generală fiind că Iliescu şi ai lui sunt răul absolut, iar salvarea va veni pe rînd, de la partidele istorice, Raţiu, Câmpeanu, Alianţa Civică, PAC, CDR. Am îndurat cu stoicism ironiile mai mult sau mai puţin fine, simţind că nu poţi să-ţi pui foarte mult baza într-un nume. Niciodată n-am crezut că un om poate fi problema, cum nu am crezut că un om (sau un partid) poate fi soluţia. Mă amărăşte gândul că politicienii din ziua de astăzi au reuşit să-mi reducă prietenii şi familia la nivelul de dezbinare de acum douăzeci de ani.

Cam în aceeaşi notă, citesc cu neîncredere ironiile făcute pe seama unor fraze scoase din context* despre antiamericanism, umanism şi alte concepte înalte, care momentan servesc foarte bine unor procese de intenţie meschine. De multe ori m-a frapat spiritul ăsta de frondă ştrengărească atunci cînd vine vorba de antisemitism sau antiamericanism, printre români. Cu un ochi face roată împrejur, să vadă dacă e cineva care să-l contrazică. Chiar şi atunci cînd n-am fi avut nevoie să ni se reamintească de rezistenţa la intemperii a teoriilor conspiraţioniste.

Mai nou, Nicolae Breban s-a supărat pe N. Manolescu pe motiv de colaboraţionism. Toată tevatura iscată în jurul orgoliilor scriitoriceşti nu face decît să confirme, că este prea tîrziu pentru o lege a lustraţiei, chiar dacă au rămas mulţi printre noi care nu s-au scuturat de praful Securităţii.

Pînă la urmă, nu înţeleg care este miza. De parcă, dosarele de atunci ar ciobi din valoarea cărţilor publicate. Nu vine nimeni să-i ia, nici romanele, nici personajele. În plus, toţi cei care se dau de ceasul morţii că n-au colaborat şi că n-au turnat, scapă din vedere un amănunt esenţial în ecuaţia colaboraţionismului românesc. Că oamenilor pe care i-ar apăra şi sluji acea lege a lustraţiei care nu mai vine, a încetat să le mai pese.

Nu ştiu cum e să emigrezi şi să nu-ţi mai găseşti locul, dar să te ferească Dumnezeu să nu-ţi mai găseşti locul în ţara din care nu poţi să pleci.

__________________________________________________________

*a se vedea şi excelentul articol al lui Alexandru Balasescu din Contributors

usama

Unlike most of the Bin Ladens, who are worldly business-people (a niece, Wafa, posed provocatively for GQ) Usama was known as a serious and religious young man. At university in Jeddah he probably came under the influence of Abdullah Azzam, a radical Muslim fundamentalist of Palestinian heritage.

dacă tot e să citiţi ceva, măcar să nu citiţi prostii …

Obama and the End of Al Qaeda

lumea toboşarilor

“I was working with Larry Mullen, Jr., on one of the U2 albums,” Eno told me. “ ‘All That You Don’t Leave Behind,’ or whatever it’s called.” Mullen was playing drums over a recording of the band and a click track—a computer-generated beat that was meant to keep all the overdubbed parts in synch. In this case, however, Mullen thought that the click track was slightly off: it was a fraction of a beat behind the rest of the band. “I said, ‘No, that can’t be so, Larry,’ ” Eno recalled. “ ‘We’ve all worked to that track, so it must be right.’ But he said, ‘Sorry, I just can’t play to it.’ ”

Eno eventually adjusted the click to Mullen’s satisfaction, but he was just humoring him. It was only later, after the drummer had left, that Eno checked the original track again and realized that Mullen was right: the click was off by six milliseconds. “The thing is,” Eno told me, “when we were adjusting it I once had it two milliseconds to the wrong side of the beat, and he said, ‘No, you’ve got to come back a bit.’ Which I think is absolutely staggering.”

sursa Dangerous Minds

atenţie la diferenţe

Nu vreau să fiu prost înţeles. Nu militez pentru o autoimolare colectivă, tone de cenuşă aruncată peste capetele seci ale electoratului român.

Mai degrabă, aş vrea să stăm puţin şi să ne gândim că lipsa bunăstării din nota de plată pe care o plătim, vine de foarte multe ori din diferenţa dintre teorie şi realitatea de zi cu zi.

Vă propun următorul experiement:

Să spunem că lucraţi la o firmă de construcţii în România. Aţi fost angajat pentru că aţi terminat facultatea de construcţii. Munca dumneavoastră este pur tehnică. Însă interacţionaţi destul de des cu managementul firmei, care vă cere sfaturi tehnice. Astfel ajungeţi să aflaţi despre comisioane ascunse, licitaţii măsluite şi alte practici la limita legii sau chiar dincolo de lege, pe care compania unde lucraţi le foloseşte pentru a obţine contracte cu statul. După un timp, vă daţi seama că fără aceste contracte obţinute pe căi murdare, compania care v-a angajat nu ar putea să se menţină pe piaţă, ba chiar ar fi ameninţată cu falimentul. Sunteţi căsătorit(ă) de trei ani şi aveţi doi copii. Aveţi rate la casă şi maşină. Dacă plecaţi de la firma pentru care lucraţi în prezent, riscaţi să pierdeţi fie casa, fie maşina, fără a vă pune însă siguranţa familiei în primejdie. Probabil că după o perioadă de şomaj de şase-opt luni vă veţi angaja, dar salariul, chiar şi în cel mai optimist scenariu, ar ajunge doar la jumătate din ce câştigaţi acum.

Ce faceţi în această situaţie?

culese de pe drum