24 mai 2007

Despre ţigani, împuţiţi şi alte orătănii asemenea

dedicat d-lui Dragoş Bucurenci.


Bon, a trecut cam o săptămână de la incidentul cu telefonul şi lumea nu a reuşit să înţeleagă mare lucru. Aşa că vin şi eu cu părerile mele.

Cred că trebuie făcută de la început o distincţie semantică referitor la sintagma "ţigancă împuţită", separând-o în "ţigancă" + "împuţită".
Mie nu mi-a trecut niciodată prin cap că dacă spun ţigancă împuţită, asta înseamnă că toţi ţiganii sunt împuţiţi. Ţigancă, adică indic originea, precizez în spaţiu şi timp individul la care mă raportez, împuţit, precizez impresia deosebită pe care mi-o lasă. Ex:
roman împuţit, dac împuţit, german împuţit, eu foarte curat.

Singularul este de asemenea foarte important, domnul preşedinte evitând elegant capcana unor confuzii sau generalizări. Astfel, onorat domn preşedinte nu poate fi făcut vinovat de rasism.

Din când în când, adică foarte des, televiziunile din România dau imagini cu ţigani care iau cu asalt spitale, jandarmi, dube, diverse. În acele momente, femeile pornesc la atac ridicându-şi fustele în cap.
Ce să înţeleg din aceasta atitudine, că toţi ţiganii fac lucrul asta? Că numai unele ţigănci fac asta? Care?

De ce este corect să spui românii put, sunt leneşi etc. şi nu poţi sa spui ca şi ţiganii put, la rândul lor, sau francezii, că veni vorba.

Cât despre discuţia spaţiu privat - spaţiu public, mi-ar plăcea să cred ca el este "sacrosant" [bine, nu sacrosant, ca nu e nevoie de atâta emfaza, mai degrabă al meu, propriu], şi nu altfel, cum scria pe bara Realităţii, în timpul emisiunii d-lui Turcescu. Dacă nu este, atunci propun sa ne întoarcem la Antichitate şi să ii considerăm pe toţi cei ce fac distincţia asta, idiotes. Mi se pare cel puţin ciudat, tocmai în aceste vremuri în care există tot mai mult tentaţia de a te izola, într-un spaţiu numai al tău, eventual socializând numai on-line.

Şi cu asta am încheiat, invitându-vă la concert …



Să aveţi deodorantele la voi, se anunţă mulţi români …