Pagini

14 aprilie 2014

Rumsfeld

jurnal de front

pentru că piaţa muncii în România arată ca un cîmp de bătălie.

Săptămîna trecut am citit un articol despre cît de cretini pot fi unii candidaţi la un interviu de angajare. Numai exemple, unul şi unul. Îndeajuns de amuzante pentru a te apuca disperarea. Disperarea pentru că toată povestea ou-găină, angajator-angajat poate continua la nesfîrşit.

Fiecare slujbaş poartă-n raniţă cîteva poveşti despre cît de idiot este posibilul angajat/angajator. Să dovedeşti că prostia este infinită trebuie să fie jobul cel mai simplu de pe lume.

Sunt curios cît succes ar fi avut un articol despre cît de greu este să alegi un cîştigător din mai mulţi candidaţi la fel de potriviţi pentru job. Şi despre cum să-ţi înghiţi subiectivismul. Să-ţi dai seama că se duce dracului obiectivitatea, atunci cînd ţi se pune pata. Dar ăstea nu-s subiecte care să merite atenţia noastră.

Cel mai triste au fost comentariile care vroiau să ştie dacă jobul mai este disponibil.

mintea cea de pe urmă

În primul rând, nu este deloc adevărat nici că au fost mesaje de un anumit tip de sprijinire a primarilor cu probleme în timpul campaniei interne (din PDL - n.r.), iar pe de altă parte BPN actual este extrem de tânăr, vicepreşedinţii nu au fost nici membri ai Partidului Comunist, nici ai FSN-ului, pe când domnia sa a fost şi a spus-o chiar într-o reuniune la ultima întâlnire, de fapt din 2004, cu domnul Năstase: «Ce mare păcat că românii trebuie să aleagă între doi comunişti» şi avea dreptate. A spus-o dânsul, nu o spun eu", a adăugat Blaga.

şi

41%dintre cei intervievaţi ar vota cu Ceauşescu, preferându-l liderilor de partide politice aflaţi în viaţă, iar 5% sunt încă nehotărâţi. 

Eu dacă aş fi în locul lui Blaga, nu m-aş grăbi aşa repede să concediez PCR-ul ...

Acum la modul serios, cît de rupţi de realitate trebuie să fie politicienii români, ca să se acuze reciproc de apartenenţă la PCR şi FSN în 2014? Stau şi mă întreb pentru ce o fac. Oare chiar cred că îşi seduc alegătorii cu aşa ceva? O fac pentru a-şi recăpăta legitimitatea în ochii membrilor de partid? Sau pentru a-şi satisface orgoliile?