De la Iulian Comanescu am aflat despre profesorul de matemantica Ioan Ursu, din Bacau, si despre orele sale de matematica postate pe Neogen. Primele reactii pe care le-a starnit pe blogului lui Comanescu au fost definitorii pentru ochii cu care este privit invatamantul romanesc, trei oameni repezindu-se in gatul profesorului, pentru intentia naiva a acestuia de a-si breveta sistemul de predare online. Mai mult ca probabil, profesorul va renunta la ideea aceasta. Dar de ce sa nu vedem detaliile inutile si sa ignoram faptul ca un om a renuntat sa mai stea cu mainile in san si sa isi planga de mila, dupa cum vad ca fac multi alti profesori.
„A doua zi, m-am trezit in service-ul auto cu sapte copilasi dornici de meditatii la matematica. M-am mirat cand mi-au zis ca toti sunt colegi de clasa cu fiica mai mica a primarului Stavarache! Zilnic, fac cate doua ore cu ei. Nu le iau niciun ban! Sunt doar multumit ca reusesc sa filmez lectiile”, mai spune Ioan Ursu. din Evenimentul Zilei
Profesorul are dreptate pe blogul lui. De prea multa vreme, lectiile profesorilor au fost ascunse de ochii lumii, ramanad apanajul barfelor elevilor, la o tigara in curtea scolii. Unii profesori erau considerati a fi mai buni, altii mai slabi, iar altii dea dreptul imposibili. Scoala romaneasca a ajuns un fel de Biafra, un loc uitat de toti si de toate, unde fiecare face dupa cum il taie capul, cu scuzele clasice ale sistemului educational patronat de demnii urmasi ai domnului Golu. Tarele invatamanului sunt numai bune de scos in la lumina cand vine vorba de marirea salariilor profesorilor. Cum se cere o majorare de salarii, profesorilor li se arunca in fata cuvinte mari ca performanta, competitivitate, standarde inalte, etc. Macar acum avem sansa de a vedea cu ochii nostrii ce se intampla intr-o clasa, intr-o scoala, in Romania. Tare mi-e teama ca daca am stii cu adevarat cum se tin orele in scolile romanesti, ne-am pune mainile in cap. (acelasi lucru este valabil si pentru facultati, drept pentru care nu am putut decat sa ma bucur cand ieri la Realitatea, Alina Mungiu-Pippidi a vorbit despre facultati de mana a zecea, de genul celei unde cu onor va preda inegalabila doamna Udrea)
Si pentru numele lui Dumnezeu! A stat cineva sa priveasca atent in jurul lui? Ati vazut cum arata salile in care se bat elevii pentru satisfactia Proteveului si a altor chirite media? Cat despre parintii care nu sunt de acord cu metodele profesorului ... nu va convine ce face el acolo, dar pana sa se intample lucrul asta, ce parere aveati de conditiile in care invata copiii vostri? Cati dintre parinti stiu cum arata salile de clasa, ce conditii sunt puse la dispozitia elevilor, sau mai degraba, lipsesc din scoli.
De Craciun am fost acasa si vorbeam cu mama despre cum scoala are sansa de a trezi sentimentul de comunitate printre parintii din jurul scolii. Sedintele cu parintii ar putea fi o ocazie rara de a-i mai scutura pe oameni din amorteala indiferentei. Din pacate, nici profesorii nu dau semne ca ar dori lucrul asta, iar parintii sunt prea preocupati de Elodii, ministrii de justitie, Orbani chiori si alte vietuitoare ale bestiarului curent.
Povestea profesorului este despre placerea de a preda si nu despre alte tampenii pe care le scornesc incompetentii! Hai ca m-am si enervat. Sa invatati bine!
„A doua zi, m-am trezit in service-ul auto cu sapte copilasi dornici de meditatii la matematica. M-am mirat cand mi-au zis ca toti sunt colegi de clasa cu fiica mai mica a primarului Stavarache! Zilnic, fac cate doua ore cu ei. Nu le iau niciun ban! Sunt doar multumit ca reusesc sa filmez lectiile”, mai spune Ioan Ursu. din Evenimentul Zilei
Profesorul are dreptate pe blogul lui. De prea multa vreme, lectiile profesorilor au fost ascunse de ochii lumii, ramanad apanajul barfelor elevilor, la o tigara in curtea scolii. Unii profesori erau considerati a fi mai buni, altii mai slabi, iar altii dea dreptul imposibili. Scoala romaneasca a ajuns un fel de Biafra, un loc uitat de toti si de toate, unde fiecare face dupa cum il taie capul, cu scuzele clasice ale sistemului educational patronat de demnii urmasi ai domnului Golu. Tarele invatamanului sunt numai bune de scos in la lumina cand vine vorba de marirea salariilor profesorilor. Cum se cere o majorare de salarii, profesorilor li se arunca in fata cuvinte mari ca performanta, competitivitate, standarde inalte, etc. Macar acum avem sansa de a vedea cu ochii nostrii ce se intampla intr-o clasa, intr-o scoala, in Romania. Tare mi-e teama ca daca am stii cu adevarat cum se tin orele in scolile romanesti, ne-am pune mainile in cap. (acelasi lucru este valabil si pentru facultati, drept pentru care nu am putut decat sa ma bucur cand ieri la Realitatea, Alina Mungiu-Pippidi a vorbit despre facultati de mana a zecea, de genul celei unde cu onor va preda inegalabila doamna Udrea)
Si pentru numele lui Dumnezeu! A stat cineva sa priveasca atent in jurul lui? Ati vazut cum arata salile in care se bat elevii pentru satisfactia Proteveului si a altor chirite media? Cat despre parintii care nu sunt de acord cu metodele profesorului ... nu va convine ce face el acolo, dar pana sa se intample lucrul asta, ce parere aveati de conditiile in care invata copiii vostri? Cati dintre parinti stiu cum arata salile de clasa, ce conditii sunt puse la dispozitia elevilor, sau mai degraba, lipsesc din scoli.
De Craciun am fost acasa si vorbeam cu mama despre cum scoala are sansa de a trezi sentimentul de comunitate printre parintii din jurul scolii. Sedintele cu parintii ar putea fi o ocazie rara de a-i mai scutura pe oameni din amorteala indiferentei. Din pacate, nici profesorii nu dau semne ca ar dori lucrul asta, iar parintii sunt prea preocupati de Elodii, ministrii de justitie, Orbani chiori si alte vietuitoare ale bestiarului curent.
Povestea profesorului este despre placerea de a preda si nu despre alte tampenii pe care le scornesc incompetentii! Hai ca m-am si enervat. Sa invatati bine!