Am promis ca ma intorc cu poze. Nu stiu daca reiese si din pozele pe care le-am facut atmosfera de ceai de ora cinci, care a dominat manifestatia, cel putin atat timp cat am stat eu pe acolo.
Nu as mai vrea decat sa adaug un singur lucru pe care l-am uitat data trecuta. Nu stiu daca organizatiile care au semnat protestul isi dau seama ca sunt ignorate cu buna stiinta de catre toata clasa politica si de institutiile statului. Oare nu isi mai aduce aminte nimeni rezultatele referendumului de anul trecut? Nu cred ca poate fi trecut la capitolul victorii ale societatii civile. In fapt, nu cred ca exista vreun eveniment din istoria recenta a Romaniei care sa fie pus pe seama eforturilor societatii civile, sau in care sa fi avut societatea civila un aport covarsitor. Poate doar alegerea lui Emil Constantinescu, dar asta aduce mai mult a victorie a la Phyrrus [da, l-am cautat pe google, in caz ca va intrebati].
Revenind la referendum ... Daca a aratat ceva referendumul de anul trecut, a aratat un absenteism cronic, o infectie maligna care incepe sa ii cuprinda pe toti atunci cand vine vorba de politica. Nu prea au mai ramas multi figuranti care sa joace in filmul asta cu politica romaneasca. Ori incep sa angajeze si patrupede, ori se muta in matrice. Sper ca nu isi face cineva iluzii ca a castigat ceva din acel exercitiu util. Dar organizatiile civile ar putea sa invete ca daca ceva nu a mers prima data, ma rog, in ultimii 18 ani, poate ar trebui incercata o alta abordare a problemei. Si ar putea sa se concentreze pe a face lobby in cadrul partidelor, sau pe langa ele, cum preferati. Daca vezi ca ei nu vin la tine, ca sa fiu mai delicat, atunci te duci tu la ei.
Toata energia consumata inutil in spatele microfoanelor in piete ar fi mult mai utila in intalnirile directe cu politicienii. Daca cealalta parte nu te aude, poate ca e surda, poate ca nu, dar cu siguranta e o problema de comunicare si in curtea ta. Daca ei sunt prosti, coboara la nivelul lor, daca sunt vicleni, fii si tu viclean, daca sunt nesimtiti, baga-ti bocancii. Dar fara manifestatii patetice, demne de incalzit inima nostalgicilor. Pentru ca altfel vom asista in continuare la un dialog al surzilor, care ii adoarme chiar si pe cei mai vajnici si curajosi cameramani.
aaa ... si sa nu uit, cand se duc la negocieri, sa nu uite sa isi puna pantofii de mean bastard, ca altfel nu prea vad sanse de reusita.
*acest post a fost scris ascultand cu placere Brooklyn Funk Essentials - Cool and Steady and Easy