este o carte foarte bună, scrisă de Julien Benda. De ea mi-a adus aminte ştirea cu intelectualii care s-au întâlnit cu Băsescu la Cotroceni în weekend. Foarte bine. Aşa şi trebuia. O şuetă la sfârşit de săptămână. Săptămână în care a circulat scrisoarea presupus semnată de către cele mai active nume din societatea civilă, prin intermediul căreia aceştia făceau apel la preşedinte să nu legitimeze alianţa PSD-PDL. Scrisoarea s-a dovedit un fals, dezminţit de către majoritatea celor implicaţi, cu toate că Mediafax încă mai păstrează ştirea ca şi cum ar fi adevărată*.
Cred că în scurt timp nu va mai fi de bon ton să te afişezi prin preajma lui Traian Băsescu. Lumea este încă prea bezmetică acum, în preajma Sărbătorilor, când toţi se gândesc la porc, sarmale, vinuri şi alte cele. O fi nedreaptă zicala că totul trece prin burtă, dar nu e bine să o contrazici de Crăciun, şi nu în România.
După mahmureala regulamentară de după Anul Nou însă, mare parte dintre alegătorii traşi pe sfoară, se vor trezi şi în pur spirit mioritic, se vor gândi să popească pe cineva. Iar primele nume care îmi vin în minte sunt Geoană, Boc şi Băsescu.
Dacă poate domnul Iliescu să vină să mai candideze puţin ca să ne dăm seama dacă ne-am trezit la realitate sau nu, ar fi foarte drăguţ din partea lui. Dacă iese tot domnia sa, eu mă duc să mă culc.
Care este rostul titlului, atunci? Păi, alianţa PSD-PDL este unul dintre motivele pentru care intelectualii nu ar trebui să se amestece în politică. Citiţi cartea, o să vă prindă bine.
*ce fel de jurnalism este acesta? am citit cu atenţie tot articolul, şi nu reiese de altundeva, în afară de titlu, că scrisoarea ar fi un fals. Ba, mai mult, tonul articolului dezminte titlul. My two cents.