Mă uitam la Holografii invitaţi la Măruţă şi mă gândeam dacă nu cumva unul dintre noi am greşit postul. Un CD de greatest hits? Pen’ce? Nu mai bine un album nou?
Nu, ne spune Bitman de ce. Că n-are sens, astăzi îl scoţi, mâine e pe net, ok, şi punctul tău era? Nu ştiu, că am uitat, ce să îi faci, vârsta bat-o vina.
Prin urmare, la ce bun să ne obosim, să ne opintim, că nu mai contează. Piraţii ăştia răi, dom’le, i-au învins chiar şi pe cei mai buni dintre noi. Dar aşa să fie, ei sunt cei mai buni dintre noi? Din câte văd eu, trupele care chiar au ceva de spus, cântă, scot albume, unii, mai masochişti, precum Ulrich, şi le şi mai descarcă. Probabil că după aia, s-a dus repede la oglindă şi s-a dat în judecată puţin. Dar ce mai contează, noi scoatem greatest hits. În România, parcă şi conceptul este un pic forţat. Care hituri? Fuse şi se duse. Mafii, inele toate o apă şi un pământ. Noi stăm la Măruţă în fundal, şi ne bem cuminţi cacaoa din cănuţă. Trupe rock!? Cred că râd şi comuniştii care alergau pletoşi pe stradă să îi tundă, ce aţi fost şi ce aţi ajuns!
Sunt unele formaţii, precum Kiss, care se fac că plouă şi adoptă o atitudine de genul, după mine potopul, dar ei îşi pot permite încă. Iar alţii, precum Trent, care încearcă să se adapteze şi să obţină maximum din ce au. Pentru ca mai apoi să se odihnească. Pentru că îşi vor permite, mai apoi.
Radiohead, Robin Williams et jusdem farinae s-au hotărât să îşi ia cd-urile în dinţi şi să îşi vadă singuri de viaţa lor. Ghici după cine se vor lua, după Kiss, sau după Trent? Oricum, Radiohead au rămas datori cu statisticile Curcubeului, Trent le-a făcut publice, şi rezultatul s-a văzut la sfârşitul anului, când albumul lui a ieşit pe primul loc în vânzările de pe Amazon. (Stelian, încă mi-ai rămas dator cu o explicaţie).
Ghici unde vor fi Holograf, la anu’ pe vremea asta?!
Să îl descarc de pe net? De ce?