… din cauza asta este minunat Internetul, pentru că până şi un nătâng ca mine poate să îşi dea cu părerea. Bine pentru asta şi pentru prOn.
Back to our stori. Mircea Cărtărescu are un articol despre eternul şi fascinantul Traian Băsescu în Evenimentul Zilei. Vladimir Tismăneanu laudă stilul şi mesajul transmis de articol. Toate bune şi frumoase. În mod sigur are şi dreptate. Însă mie tot mi se pare că articolul nu ridică de loc vălul de pe ochii românilor.
Iată câteva locuri mie îmi pare că Mircea Cărtărescu greşeşte ţinta
acest om complex care este Băsescu, de fapt un biet om sub vremuri, ca noi toţi
trebuie să ne hotărâm. Ori e acela care dă dovadă de
inteligenţa politică […] şi să nu vezi că împotriva lui au fost mereu aliaţi toţi marii ticăloşi ai politicii noastre?
ori e biet om. Trebuie să aflăm o dată. Ori e pleaşca pe care ne-a trântit-o fortuna lui Machiavelli, ori e om ca noi toţi. Pentru că eu sper că dacă o duc prost, şi o duc prost, este numai din cauza mea. Pentru că nu am făcut ce trebuie. Unde ce trebuie înseamnă, ce te-au învăţat părinţii tăi. Nu am învăţat în şcoală. Nu am muncit mai mult. Nu am vrut mai mult. Dar spre binele conştiinţei mele, sper ca pe urmele mele să nu fie marii ticăloşi, că eu la asta nu mai fac faţă. Am rezistat cu stoicism la 10 ani de iliescu, dar nu mai pot. Mă dor toate cele.
Next. Băsescu este măgarul lui Buridan, sau cel puţin asta înţeleg eu de aici
Problema celor patru coduri este încă o situaţie imposibilă pentru preşedinte.El este prins aici între obiectivul său principal (care e şi cea mai mare miză în plan intern), lupta împotriva corupţiei, şi o nevoie urgentă şi vitală pentru România, ridicarea monitorizării UE pe justiţie. Drăcească situaţie: dacă aprobi codul penal în forma lui actuală, în care pedepsele sunt mult uşurate şi unele (chiar pentru marea corupţie) desfiinţate, ai pus-o de mămăligă cu anticorupţia.
numai că există o singură, tinny, weeny, mică problemă. Nu l-a obligat nimeni. Nu asta trebuie să facem şi noi zi de zi? Să luăm decizii? Bune sau rele? Şi trebuie să suportăm consecinţele.
În sinea sa, el ştie că ONG-urile au dreptate, dar mai ştie şi că ne ducem la fund financiar, cu tot exorbitantul împrumut care trebuie socotit tot o înfrângere, nu doar a preşedintelui, ci a noastră ca naţiune.
Ei hai că asta chiar e bună! Acum mai avem o cicatrice de adăugat pe trupul preşedintelui. Sfâşierile metafizice. Acum le avem pe toate.
Îmi pare rău, dar ăsta este un articol ce îmi spune ceva ce eu ştiam dinainte. Că Mircea Cărtărescu îl simpatizează pe Traian Băsescu. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să simpatizeze şi cu greşelile omului politic Traian Băsescu.
Oricum, faţă de fariseismul din Statele Unite, povestea de mai sus este înduioşătoare. Vreţi să vedeţi ceva cu adevărat penibil? Ia urmăriţi povestea de mai jos. Cât de jos se mai poate coborâ Bill O’Reilly? Cred că asta va rămâne o întrebare pentru generaţiile ce au să vină. A, nu ştiţi cine este Bill? Imaginaţi-vă întreaga echipă de la Sinteza Zilei, într-un singur Vadim. Şi acum ridicaţi-l la puterea a zecea. Şi apoi daţi-i drumu’ în jos.
