una din piesele pe care le-aş lua pe o insulă pustie. Îmi aduc aminte cum priveam nedumerit foiţa albă de hârtie care ţinea locul coperţii şi nu înţelegeam cum pot cânta atât de bine. Era o casetă RAKS, cred că Digital Records, cumpărată de la magazinul Muzica de pe faleză. Nu ştiam mare lucru despre ei, ceea ce pe vremea aia nu prea se cuvenea, să 
nu îţi cunoşti artişti, însă, în afară de Giganţi ai muzicii rock, nu cred că mai găseai alte surse de informaţii (bine, mai erau nişte notiţe prin RL, aşa am aflat de Tool fiind formaţia preferată a unui tip de care, spre binele lor auzisem, Jason Newsted). Cea mai mare parte a lor cântaseră la Johnn Mayall Bluesbreakers, ceea ce, exceptând Bare Wires Primal Solos şi Turning Point, nu era o carte de vizită prea strălucită pe vremea aia, cel puţin, nu, înainte de a-l vedea la Bucureşti, în '94.
Îmi pare rău pentru trupele noi, dar mai au mult să mă convingă că ceea ce lansează cu surle şi trâmbiţe este muzică. Nu pot decât să le urez ca muzica lor să reziste la fel de bine.
Enjoy, …
Take me away if you please
Get me away from Lost Angeles.
la saxofon este Barbara Thompson, of Daughter of Time and Manfred Mann’s Roaring Silence fame.
