Worst of all, bright citizens spend their lives not knowing the things they ought to know, because they've been granted liberal-arts degrees for something far short of a liberal-arts education.
dintr-un articol din NYP
nu este prima dată când îmi trece prin cap să supun atenţiei domniilor voastre subiectul acesta, cu diferenţa că la ei, distincţia se face în jurul preţului, iar la noi, se face în jurul importanţei/legitimităţii.
Oricum, discuţia legată de inflaţia de diplome este universală. Ken Robinson amintea de faptul că din ‘80 încoace, universităţile au eliberat mai multe diplome decât de la înfiinţarea lor şi până în zilele noastre. Mai aveam şi prezentarea lui Carl Fisch, de la Fischbowl, cea cu Shift Happens, din care învăţam că ne pregătim să primim diplome, pentru care nu existau locuri de muncă acum câţiva ani, şi aşa mai departe.
Acum câteva săptămâni am ratat o discuţie ce se anunţa foarte interesantă, unde s-a hotărât că absenţa sau prezenţa unei diplome universitare îţi deschide sau închide, după caz, uşi esenţiale pe scara ascensiunii sociale, accesul la informaţie, etc.
Cine citeşte Cato Unbound este probabil familiarizat cu debate-ul din toamna trecută, cu privire la ostracizarea de către societate, a acelor membri care au eşuat în a-şi asigura o diplomă universitară. Se punea întrebarea pe site-ul lor, dacă se merită sacrificiul, şi dacă nu cumva, pedeapsa socială şi economică impusă de codul nescris actual, impus de societate, nu este cumva disproporţionată, dacă o contrapunem beneficiilor.
Mi se pare mult mai interesantă direcţia aceasta, deoarece analizează critic ceea ce avem deja, o sentinţă şi efectele ei, pe care le-am experimentat ani de-a rândul, pe propria piele, mai degrabă, şi nu o ipoteză destul de îndepărtată, precum în primul caz. Lucruri pe care le vei dobândi mai târziu.
Dacă ar fi să dau verdicte, eu unul, mă declar pesimist, cel puţin în ceea ce priveşte învăţământul românesc, unde în scurt timp, nu va mai fi nevoie decât de o diplomă de bacalaureat, şi aceea mai mult de ochii lumii, datorită politicii de îndepărtare oamenilor capabili din învăţământul liceal, precum şi a debandadei organizaţionale.
Ce ştiu însă, din propria experienţă, este că într-adevăr, prejudecăţile încă funcţionează, chiar la nivele la care nu te-ai mai fi aşteptat să funcţioneze, făcând victime din oameni care altfel ar fi trecut în categoria citată la începutul postului meu.