The Jury Prize went to "Police, Adjective," by de Corneliu Porumboiu of Romania, more evidence of the remarkable recent renaissance in Romanian cinema.
Trebuie să mărturisesc că e frumos la cinematograf. Chiar uitasem, n-am mai fost de pe vremea lui Apolcalypto. Dar să nu divagăm şi să trecem la film.
Dom’le e bun. Nu că e bun, este foarte bun. Am să vă rog să luaţi afirmaţia with a pinch of salt dar vă conjur, mergeţi să îl vedeţi. Neapărat. Dacă nu vă place, singurul lucru pe care pot să îl fac este să vă pun la dispoziţie comentariile de pe acest blog, cu promisiunea că nu voi cenzura pe nimeni.
În ciuda titlului eliptic, ori poate tocmai în prelungire, tema filmului este foarte serioasă şi de actualitate, dar în dulcele stil românesc, ea este ascunsă în spatele luării la mişto. A lejerităţii. Pentru că lucrurile serioase trebuiesc spuse în glumă, dacă vrem să fie mai uşor de digerat. La urma urmelor, cinematograful este totuşi entertainment.
mic sinopsis: un om singur, pânda este momentul în care eşti cel mai aproape de infractor, Micul Paris, Biserica Neagră, pauza de cafea, legile trebuie să se schimbe, Academia Română e plină de oameni care nu au altceva de făcut, ce are tenisul cu piciorul şi fotbalul în comun, John Cena, elevii sunt nişte inconştienţi, datorită DEX-ului, lumea nu se scufundă în haos, de ce ai nevoie pentru a afla cine eşti.
Prin urmare, nu pot să vă promit că vă va plăcea, sau că veţi încerca fiori lirici nebănuiţi, dar mergeţi să îl vedeţi.
mică notă: mai am o singură remarcă de făcut. În timpul filmului, mi-am amintit de eternul reproş adus regizorilor români, cum că nu sunt în stare să facă filmele altfel decât triste, pline de mizerii, că arată numai acele lucruri murdare despre realitatea românească.Că nu sunt în stare să facă un film după tiparele americane, cel puţin. ŞI am avut o epifanie. La ce bun?! De ce să te străduieşti să concurezi într-o probă la care din start nu ai nici o şansă. Cui i-a mai reuşit chestia asta? Ruşii au două sau trei filme reuşite în douăzeci de ani, 9 rota şi Night Watch. Day Watch e o prostie. Şi asta în ultimii ani. Iar noi suntem departe de a ne compara cu ruşii. Prin urmare, cel mai bine este să facem filme despre ceea ce ştim mai bine. În plus, fiecare dintre noi încercăm să evadăm, aproape zilnic din realitatea crudă, românească, prin urmare, măcar filmele să ne aducă cu picioarele pe pământ, altfel ajungem să trăim cu capul în nori (A, şi de ce avem ziare cu titluri articulate, atât de orwelliene, Dreptatea, Libertatea, Adevărul, Gândul …?)