Băsescu. La Bine şi la Rău. Sloganul ăsta nu era de la o bere, sau am eu pitici? Aaa, era de la o bere pentru pitici!? Nu. Erau nişte pitici care dădeau bere?! Pentru orice?!
Nu. Este sloganul domnului Băsescu. N-am o problemă cu originalitatea. Trăim vremuri de criză, fiecare e liber să improvizeze. Unii ca Gerry Mulligan, alţii cum şi-au aşternut. Dar am o problemă cu majusculele. Ce naiba caută majusculele ălea? Nu se poate să vorbim şi de binele ăla mai mititel. Aşa ca în să meargă semafoarele. Şi răul ăla mărunţel ca în hai să nu mai aruncăm hârtii pe jos?
Da' nuuu! La noi totul trebuie să aibă dimensiuni faraonice şi nuanţe milenariste. Dacă la începutul anilor nouăzeci mai înţelegeam, eram copii. Romantism târziu sau retardat, Sf. Gheorghe ucide balaurul, Gigi pe cai albi. Totul sau nimic. Heirupismul în politică.
Da' eu unul m-am săturat în 2009 de bătălii apocaliptice, de momente istorice, de îngroşări, bolduiri, majesculiri. Nu vreau Binele cu orice preţ, nu vreau să găsesc eudaimonia, nici măcar nu vreau cea mai bună dintre vieţile posibile (apropo, dacă vreţi să îl ascultaţi pe Huxley, o puteţi face aici). Nu faci politică cu Demonii lui Dostoievski. Numai la noi şi la Chavez, totul este rupt din Crimă şi pedeapsă. Politicienii se rup în figuri metafizice.
Aaa, ce vreau?
Vreau doar să fiu luat în serios, aşa, în general, de politicieni.