13 octombrie 2010

despre şomaj

promotion to prison

de aici

Nu cred că aş fi putut să o spun mai concis. De multe ori mi-a trecut prin cap gândul (în sensul Hertei Muller, încă necuprins în cuvinte) că piaţa muncii este cu fundul în sus. Nu am să vă bat la cap prea mult cu tribulaţiile mele legate de vânarea unui loc de muncă. Dar în vara asta am fost la un interviu care presupunea muncă de call center o săptămână, muncă de recrutare o altă săptămână, plus o listă interminabilă de activităţi administrative, un fel de briceag elveţian, pentru mai puţin de 1200 de lei. Anul trecut s-ar fi putut să fi fost posibil angajat (nici acum n-am înţeles ce a fost în capul lor) pentru un post plătit din comision, munca mea nepresupunând activităţi de vânzare. Acum câteva zile eram luat la rost, pentru că am avut îndrăzneala de a corecta un anunţ de angajare ce presupunea tocmai abilităţi de corectare, creare de conţinut etc.

anunt1

Dacă vrei să te angajezi ca paznic, câştigi în jur de 600 de RON. Însă cum sari de 800 de RON, trebuie să ai master, diferenţa mi se pare extrem de disproporţionată. Şi nu vorbesc aici de sistemul de stat condiţionat de veniturile la bugetul statului, ci de mediul privat, în care eşti condiţionat de profitabilitate. Iar dacă tot am ajuns să vorbim cifre, ar mai fi ceva de spus cu privire la cât de distorsionată poate fi gândirea umană, în momentele în care logica ia o pauză şi îşi trage sufletul. Pentru mine ca angajator, îmi este indiferent dacă tu reuşeşti să te descurci sau nu cu 600 de RON, dar nu numai că mi-aş dori, dar este obligatoriu din punctul de vedere al siguranţei postului tău de muncă, să te dedici trup şi suflet pentru profitul companiei. Bullshit. Toată lumea ar trebui să o ştie. Nimeni nu dă doi bani.

Şi am mai întâlnit o mentalitate ce mi se pare păguboasă. Puţinii angajatori pe care i-am întâlnit în lunga mea carieră de etern şomer, mi-au explicat cu lux de amănunte că situaţia ideală pentru ei ar fi fost să mă descurc pe cont propriu, fără nici un ajutor din partea lor, iar ei să ia o parte din profit.

În încheiere, iată un alt citat la care ar trebui să luăm aminte cu toţii

Full Quote: Education is the silver bullet. Education is everything. We don't need little changes, we need gigantic, monumental changes. Schools should be palaces. Competition for the best teachers should be fierce; they should be making six figure salaries. Schools should be incredibly expensive for government and absolutely free of charge to it citizens, just like national defense.

de aici