17 noiembrie 2010

ne-am ars

în spiritul rubricii de săptămâna trecută, mai inaugurăm una de care cu siguranţă nu ne vom ţine, în dulcele stil muntenesc. Şi asta în ciuda României, ce ţine cu tot dinadinsul să ne dovedească contrariul.

De unde ştim că ne-am ars? Ce altceva poţi spune în momentul în care un balerin ameninţă cu bătaia un pianist pentru o greşeală gramaticală, în timp ce sunt filmaţi de către un reprezentant al OTV-ului? Unde? Pe holurile a ceea ce ar fi trebuit să fie instituţia desemnată cu monitorizarea derapajelor din audio-vizualul autohton.

Deci, ne-am ars!*

*iniţial trebuia să se numească we’re fucked, dar nu se cade, doar suntem români.