08 decembrie 2010

ce este şi ce nu este terorism

The openness question is always contingent, and to phrase political questions in terms of data is sidestepping the big issue. Your answer to “what data should the government make public?” depends not so much on what you think about data, but what you think about the government. Everyone is in favour of other people’s openness.

Tom Slee despre Wikileaks

Terorismul începe să fie ca pornografia. Nu am o definiţie precisă, dar îl recunosc atunci când îl văd (ca să copiez din judecători americani înţelepţi). Domnul I.T. Morar consideră iniţiativa Wikileaks (ştiu, v-aţi săturat de toată povestea asta, încă unu care debitează prostii pe tema asta) trebuie catalogată drept terorism. Pentru că a dezvăluit secrete militare americane/NATO etc. Fără să dea nici măcar un exemplu. Acum, eu pot să zic ce vreau, fără prea multe dovezi, nu se supără nimeni. Cu o singură condiţie. Să nu mă supăr eu că nu mă luaţi în serios.

Pentru că asta este miza cea mai mare a odiseeii Wikileaks/Assange. Nimeni nu ştie nimic, toată lumea îşi dă cu presupusul. Înainte să te arunci cu capul înainte într-o chestie de care ai auzit aşa, în fugă la o ţigară, şi să pui nişte fişiere .doc pe site-ul ziarului la care lucrezi, cum au făcut cei de la Gândul, te apuci şi tu şi te uiţi ce zic oameni mai în temă ca tine.

Sincer, de fiecare dată când citeam articole româneşti cu privire la Wikileaks/Assange, simţeam un pumn în stomac. Nici măcar n-ar fi trebuit să alerge mult, informaţia era chiar sub nasul lor. De fiecare dată mi se părea o şansă ratată. Fără linkuri, fără referinţe, fără nimic.

Bine, aţi putea spune că dacă eşti aşa de deştept, de ce nu te apuci tu să scrii ceva util despre subiect? În spiritul întrebării Chinezului. Dar nu funcţionează aşa. Nu trebuie să fii la fel de bun ca Mircea Badea, ca să-ţi dai seama că vorbeşte prostii. De fapt, dacă n-ai Toyota, să scoţi de o revizie gratuită, nici nu e recomandabil. Ideea e că părerea mea despre Wikileaks este irelephantă. Dar a domniilor lor, onor jurnalişti, n-ar fi fost. Din păcate.

Rugămintea mea personală ar fi să nu începeţi să studiaţi problema, pînă nu citiţi aceste trei articole cu privire la Assange (şi de Assange) şi după ce aruncaţi o privire şi pe fostul său blog.

Aşa, ca să vă faceţi o părere informată. Cel puţin, mai informată ca a jurnaliştilor de la Realitatea, care declară că:

rtv_assange

Of, Doamne! De ce nu putem să avem o presă mai bună!