subtitlu: ordine şi disciplină
citeam o discuţie pe reddit zilele ăstea (din păcate va trebui să suportaţi referinţele mele către reddit, dat fiind mă dau uţa mai mult pe acolo) şi mi-a picat fisa că în peregrinările mele audiofile, nu mi-am pus niciodată problema cine hotărăşte ordinea pieselor pe un album? Bine, a fost un moment în care singura mea sursă de informaţii era revista Rockăr şi Giganţi ai muzicii rock, dar acele vremuri au apus de mult. După aia nu mi s-a mai părut atât de relevant.
Dar dacă stai bine să te gândeşti, chiar poate fi relevant. Nu discutăm aici de cazurile The Wall sau Tommy, în care autorul poate fi lesne dibuit. Sau TFTO unde probabil minutele în plus au dictat ikebana pieselor pe disc. Şi că tot veni vorba de disc. Pe vremea vinilului erau limtele legate de suprafaţă, care au dispărut o dată cu CD-ul. Bon, atunci cine are ultimul cuvânt de spus atunci când este scrisă coperta?
Pentru că dacă artistul şi-a dat cu părerea, chiar are o mare importanţă, pentru că nu sunt multe alte sursele din care poţi să-ţi dai cu părerea la ce a vrut poetul să zică. Iar Robbie Robertson spune că e periculos să-şi dea alţii cu părerea, iar eu sunt cu totul de acord (din cauza asta îmi plăceau foarte mult recenziile din Q, scurte şi la obiect, parcă era o întrecere între redactori).
His essay, to some degree, has legendary status all its own. What did the Band think of it? "I have no idea what he's talking about," said Robertson, "No idea. I think that it's very cleverly written but I have no idea what he is talking about. It's kind of beautiful but he's telling me what I mean - that's dangerous work."
Însă, dacă nu este decât rezultatul a sute de studii inutile de marketing, şedinţe pline de powerpointuri care îţi explică comportamentul de turmă al micilor consumatori, atunci mai bine lipsă.
Păreri, aforisme, gânduri? Is there anybody out there?