ceva un pic mai special, ca să încheiem săptămâna cu stil. Să nu strâmbaţi din nas că e overplayed piesa, e doar o introducere pentru cele două care urmează. Material didactic.
Down By The River nu e a lui Roy, e compusă de Neil Young şi are o poveste tipică pentru piesele compuse în acea perioadă.
Young states that he wrote "Down by the River" and "Cowgirl in the Sand" while delirious in bed in Topanga Canyon with a 103 °F (39 °C) fever.
De când am ascultat-o prima dată, urechea mi s-a dus direct la albumul lui Crosby. E perfectă pentru vocea lui. Varianta maraton o găsiţi la Young cu Phish. Dar eu vreau să ascultaţi varianta lui Roy, dintre toate cred că are cel mai mult suflet în ea, mai ales că şi vocea lui Chuck Tilley (???*) seamănă cu a lui Crosby. Chitara în schimb n-o putea imita nimeni. Dacă ar fi să recomand un singur album, eu aş zice că The Atlantic Sessions.
Ciudat cum lumea când vorbeşte despre chitariştii care l-au influenţat pe Gilmour (eu zic că pentru orice fan PF, o incursiune în albumele lui Roy, în special cele din anii şaptezeci, nu strică), pomeneşte mai des de Beck decât de Roy, cu toate că în ceea ce priveşte tehnica cel puţin, Gilmour mi se pare mult mai înclinat spre stilul lui Buchanan, după cum se vede şi în clipul de mai sus (acum refaceţi în minte o parte din Live In Pompei, cu toate că s-ar putea să fie o referinţă un pic cam precoce). Prima dată când l-am ascultat pe Roy am zis, este Gilmour all over. Sau o fi invers. Anyway ... here we go:
Roy Buchanan - Down by the River
Roy Buchanan - Fly Night Bird
___________________________________________
* take it with a pinch of salt, pentru că înregistrarea pare a suna foarte bine, ceea ce e departe de condiţiile descrise ”Recorded live at a nightclub in Maryland with a standard reel-to-reel and a single microphone, BUCH has something of a bootleg feel (the record was originally sold in a burlap bag with a stenciled cover) in both conception and sound quality.” aici. Aşa că nu mai rămâne decât înregistrarea din 1978, cu nevermind, am găsit, e Gary St. Claire care a cântat într-o trupă Flavor şi căruia trebuie să-i mulţumim pentru obscenitatea de ”I Swear” (pare-se).