biciclişti, stîlpişori

A te indigna pe internet cred că e echivalentul încercării de a-i explica lui Iliescu că mineriadele au fost o tîmpenie şi că în cel mai rău caz, datorează o scuză după atîţi ani. La fel de inutil.

Dar rămîn mut de uimire atunci cînd văd că total neprovocaţi, unii încearcă să de-a cu textul în balta internetului.

sursă foto: B365.ro

Probabil că nu aţi citit ştirea cu bulevardul Uranus şi stîlpişorii pentru biciclete şi chiar dacă aţi dat peste ea, dacă nu aveţi bicicletă nu mergeţi des cu bicicleta, nu i-aţi acordat mare atenţie. Nici n-ar fi trebuit.

Dar dacă principalul mijloc de transport este bicicleta, atunci ar trebui să-i fi acordat atenţie. Pentru că nu trebuie să fii expert în bune practici de construire/planificare a pistelor de biciclete, ca să-ţi dai seama că adăugarea de stîlpişori nu e de bun augur pentru siguranţa bicicliştilor.

Şi care-i problema, o să întrebaţi?

sursă foto: Protected Bike Lanes

Problema este că distanţa dintre stîlpi este prea mică şi din cauză că sunt rigizi, reprezintă mai degrabă un obstacol pentru biclişti şi nu îi ajută cu mult. Dacă delimitarea pistei se face cu stîlpişori, recomandat ar fi fost să fie mai mare distanţa dintre ei, cu cît rigiditatea stîlpilor este mai mare, cu atît distanţa ar trebui să fie mai mare. Stau şi mă întreb ce-or să facă călătorii din transportul în comun cînd vor trebui să coboare din autobuze şi vor lua în picioare stîlpişorii.

Dar e o dovadă de sadomasochism să te iei de biciclişti, doar pentru că Oprescu face lucrurile de mîntuială şi fără nici o preocupare faţă de siguranţa bicicliştilor.

Referitor strict la lăţime, dacă Patrick ar fi căutat puţin, ar fi descoperit că

Design Concept “Shy Distance” Although a typical pedestrian or cyclist is only about 0.5 metres (1.5 feet) wide, when moving they need a buffer between themselves and other objects. Traffic engineers call this “shy distance.” As traffic speeds increase, so do shy distance requirements. This should be taken into account when evaluating the adequacy of sidewalks and paths for the volumes and mixes of users. It means, for example, that two people walking quickly side-by-side typically require about 2 metres of total width (0.5 metres of body width each, plus 0.5 metres of shy distance on each side, and that a 3 metre sidewalk or path is just sufficient to comfortably accommodate a couple of pedestrians heading in one direction passing another pedestrian. Wider paths are needed to accommodate moderate speed skaters and cyclists.

 sursă

tu cîţi oameni poţi convinge?

Sunt curios, ce părere aveţi despre Nicuşor Dan şi campania lui de pînă acum?

Eu sper că am convins pînă acum trei oameni să voteze cu Nicuşor, dar mai trebuie să mai găsesc cel puţin doi, pentru că nu locuiesc în Bucureşti.

aveţi grijă ce băgaţi în copiii voştri

Dacă tot sunt părinţii atît de disperaţi cu mîncarea pentru copii, de ce n-ar fi şi cu ce bagă aşa-zisele grădiniţe performante? Prima dată cînd mi-au picat ochii pe flyerul de la Smart Kids, am crezut prima dată că procentul de alcool era mai mare decît citisem iniţial, după care am zis că poate cineva a dat copy-paste în cdr-ul greşit.

Dar azi, cruntul adevăr iese la lumină, în întreaga lui splendoare! În cazul în care doar domniile voastre erau pînă acum scîrbite de effective meetings şi powerpointuri geniale, iată că puteţi să vă răzbunaţi pentru toate orele pierdute mestecînd capetele creioanelor gumate sau visînd cu ochii deschişi la grătarele din weekend, în timp ce şefii sau colegii nefericiţi recitau pomelnicele corporatiste mai abitir decît nefericiţii nord-coreeni.

Şi de ce nu tocmai pe cei care v-au făcut zilele negre, cerîndu-vă ipaduri, aifoane şi alte năzbîtii? Lăsaţi-i şi pe ei să vadă prin ce cazne trebuie să treceţi pentru a le satisface poftele insaţiabile pentru tot ce zboară prin malluri.



Şi dacă

• Comunicare si negociere
• Managementul timpului
• Elemente de marketing
• Managementul schimbarii
• Elemente financiare
• Leadership

vi se pare prea puţin, puteţi oricînd să le asezonaţi cu

Noua sala de curs este dotat cu birouri individuale, videoproiector si flipchart si ofera un mediu placut si confortabil pentru desfasurarea acelor cursuri/activitati care includ si prezentari Power Point.

De ce?! De ce?! Ce fel de oameni cruzi au putut gîndi aşa ceva?! Mai bine-i cumpăraţi o păpuşă cu EMF şi EVP integrate şi terminaţi mult mai ieftin. Pentru că un drăcuşor îmi şopteşte că smartkidsul vă va uşura de mai mult de 1400 de RON.

Multe succesuri (cred că EBA a făcut parte din prima promoţie)!

ştiu ce-aţi făcut duminica asta

scurt manual de cheltuit banii

Las-o mă naibii de treabă! Cum să declari că o să faci o mie de exemplare electronice?! Electronice!!!

Manualul urmează să fie editat în 1.000 de exemplare pe suport de hârtie şi alte 1.000 pe suport electronic.

Cîinele electronic a ajuns la Primărie! Nu ştiu dacă e vina celor de la RL sau chiar aşa au declarat angajaţii lui Oprescu. Şi cum o să fie suportul ăla electronic? Le dă dischete aurite? Ce te-mpiedică să faci douăjdemii???!!!

Mai bine le lua ipaduri de banii ăia. Apropos de ipaduri, cei de la TVR au avut bani de macuri, dar de instalat tot Windows au instalat, deh, păi doar nu era să se apuce angajatu să înveţe să lucreze într-un alt sistem de operare. Nu că s-ar fi descurcat bine şi cu ăla vechi.

Cînd şi-au făcut măgăoaia aia lîngă Cişmigiu, de ziceau că e centru de informare şi relaţii cu cetăţenii, apăruse o siglă dubioasă, care între timp a dispărut. Primăria se făcea că plouă atunci cînd au întrebat oamenii de ea.

Jenant, dar nu pentru Oprescu, ci pentru cei care intenţionează să-l mai voteze o dată.

De ce avem noi acum nevoie sunt nişte whistle-bloweri care să-i mai scandalizeze pe oameni, că văd că raţiunea sforăie mai rău ca Frumoasa din Pădurea adormită.

That was years ago. My cringe muscles have turned into crow's feet. The ten resumes a month I was sending out dwindled into five, then two, then one, then zero. No one wants me. I'm blacklisted.

pistele de bicicletă dăunează grav sănătăţii

ziduri şi chipuri

Mi-ar fi părut tare rău dacă demolau zidurile şi n-apucam să le fac poze. Faceţi cunoştinţă cu Victor.

 

 

pimp mai gard

Ştiţi cum e. Am auzit că-ţi plac gardurile, aşa că ţi-am pus un gard în faţa unui alt gard … dawg!

Asta ca bonus la povestea de la Dollo, cu Samsung şi noua Bibliotecă Naţională.

Şi după cum văd aici, a devenit locul preferat pentru înşirat diverse bannere.

alegeri locale

Mă uitam şi eu la ultimele mişcări de trupe pe scena politică românească şi m-am gîndit că s-ar putea ca primăvara asta să stea sub semnul transferurilor dubioase şi a penalului. Şi cam atît.

E an de criză, iar oferta este limitată. Ce programe, ce proiecte, ce politici publice! De unde atîta timp, lumea se grăbeşte. Dacă nu aleargă acum, nu mai prinde trenul. Trenul nebunilor, aş adăga (cu mintea la Corabia nebunilor, a lui Porter). Apropos de politici publice. Vă propun următorul exerciţiu de imaginaţie. Încercaţi să închideţi ochii şi să vă imaginaţi ce efect ar avea pronunţarea acestui cuvînt în Consiliul Primăriei Capitalei. Ei, cum e? Aţi auzit hohotele de rîs?

Da haideţi să nu mergem atît de departe şi să ne oprim la un exemplu mai la îndemînă. Domnul Piedone (trec peste carageliana situaţiune a numelui, aş vrea să ştiu însă cînd va apărea Primarul Lucky Luke sau Chuck Norris, spre liniştea alegătorilor) a fost înainte de 2000, consilier la Primăria Sectorului 5. Celebritatea a cunoscut-o ca justiţiar de week-end, preferat de televiziunile care uitaseră să mai cumpere desene animate. Ar fi foarte uşor să ne legăm de cv-ul domnului primar, puteţi să-l lecturaţi pe pagina primăriei. Veţi rămîne cu un gust amar. După ce ne străduim să găsim oameni cît mai bine pregătiţi, vorbim de performanţă, de valori, de educaţie şi de alte panarame, tot ce găsim mai bun de făcut este să propunem candidaţi care îşi iau bacalaureatul la 28 de ani, pleacă la Petroşani să studieze economia (în 1998!!!), se duce în Argeş să-şi ia carnetul de şofer (despre asta nu se mai aminteşte nimic). Dar nu pentru toate aceste realizări, l-am ales pe domnul Pi-e-do-ne. Ci pentru că după ce am urmărit declaraţiile (apropos, a început campania electorală, sau nu? La noi nu se ştie niciodată cînd începe şi cînd se termină …) politice din ultimele săptămîni, am ajuns la concluzia că în spatele lor zace generalizat un model putred, perpetuat de politicienii români ani de zile.

Staţi puţin şi judecaţi. Sunteţi şeful PC (nu vreau să vă jignesc, dar de dragul conversaţiei, îngăduiţi-mi această impoliteţe). De ce v-aţi dori înapoi ditamai vice-preşedintele fugit din PC, care se jura acum cîteva luni pe UNPR? Sau mai rău, sunteţi la conducerea USL-ului. De ce aţi vrea pe cineva care este mai lunecos ca o piatră de rîu? Un om care o dată adus în mijlocul uniunii, nu va face decît să ascută şi mai mult cuţitele lungi, pregătite pentru o petrecere cîmpenească, cu mici şi bere multă, cum numai primarul care este poate s-o organizeze. De ce să-ţi pui în cap liberalii şi aşa puţin isterici, în urma bezelelor aruncate din toate părţile (pe bune, intensitatea curtării PNL este inver proporţională cu scorul înregistrat în sondaje)? Ei bine, aţi face acest lucru (alături de multe altele, de care v-ar fi şi mai mare ruşine) dintr-un motiv foarte pragmatic. Pentru că vă doriţi ceea ce poate să ofere un primar precum Piedone. Acum este momentul în care daţi ochii peste cap şi vă indignaţi. Şi ce are aşa important de oferit Piedone şi n-ar avea de exemplu, Paleologu?! (Nu vă supăraţi pe mine, v-am zis să fiţi îngăduitori de dragul discuţiei).

Două lucruri are de oferit (la fel ca şi restul primarilor din ţară, dacă o să vă uitaţi peste propuneri, sunt aceiaşi oameni vechi). Slugărnicia (citiţi garanţia că o dată ales, nu va ieşi din cuvîntul partidului care dă mai mult) şi cartea cea mai importantă pentru el, un electorat captiv, mai preţios decît orice găleată sau mătură, şepcuţă sau pungă electorală. Pentru că în spatele acestei neruşinări (pentru că acesta este un comportament lipsit de ruşine, să vii luni să declari ceva şi vineri să calci în picioare ce-ai declarat luni, vorbim de politică, unde în mod normal, singura ta monedă este cuvîntul. Dacă-l pierzi şi pe acela ...) se ascunde un calcul extrem de cinic. Vrei să pierzi alegerile sau vrei să le cîştigi? Nimeni nu intră în politică să piardă. Aici nu-i olimpiada de matematică, unde mai important e să participi. Iar cînd oamenii politici declară că vor să piardă glorios, înseamnă că ştiu mai mult decît vor să pară că ştiu.

Dar să ne întoarcem la electoratul captiv. Candidaţii precum primarul Piedone îşi permit voltele ăstea politice dintr-un singur motiv. Ştiu că dacă vor candida, au şanse foarte mari să fie aleşi. Chiar şi în ciuda evidenţei activităţii lor în cadrul primăriilor. Pentru că electoratul lor se compune din nişte oameni care în decursul anilor au ajuns să se amăgească că oricine ar veni în locul preţioşilor lor primari, va strica, va fura mai mult, în general va face ce a făcut şi ăsta, dar măcar cu ăsta ne-am obişnuit. Că nu are cum să fie mai bun decît cel de acum, care (şi veţi auzi de multe ori placa asta, a furat, DAR a făcut şi lucruri bune). DAR-ul acesta este un dar care ne-a costat 22 de ani (şi o să ne mai coste 22, dacă nu ne scuturăm de sindromul Stockholm).

De cînd am ajuns în Bucureşti (nu că Tulcea ar fi mai brează, noi am făcut scandal în 89 şi ne-am pus la loc primul secretar, pe care l-am adus cu alai de la Constanţa) nu încetează să mă uimească orbirea oamenilor, care se plîng că oraşul o duce din ce în ce mai rău, pentru ca peste următorii patru ani, să aleagă un om mai catastrofal decît cel de dinainte. Gîndiţi-vă, în afară de Lis (care în felul lui, nu va putea fi depăşit niciodată remember ză leii chinezeşti, de la Halaicu încoace, parcă a fost o competiţie în sens invers între primari).

În final, vreau să vă mai stresez imaginaţia cu un lucru. Probabil că sunteţi familiarizaţi cu dilema prizonierului şi cum toată lumea îşi doreşte o situaţie de echilibru, din care să iasă cu toţii în cîştig. În dilema prizonierului, acest lucru se realizează atunci cînd există colaborare, tradusă prin faptul că amîndoi prizonierii mărturisesc.

Dar dacă lucrurile nu stau aşa, iar prizonierii (partidele) şi-au dat seama că echilibrul perfect se realizează tocmai atunci cînd nu colaborează, pentru că nu au nimic de pierdut? În cazul acesta, gardianul (adică electoratul, în cazul în care nu v-aţi prins deja) devine prizonier. Însă el este singur şi nu beneficiază decît de luxul de a pierde în toate scenariile posibile.

S-a inteles, da?

... si acolo, in spate?!

parca am intelege mai multe, daca am repeta de mai multe ori pe zi fraza asta. Si nici nu ar mai fi nevoie de atatea tocsouri inutile.

Dintr-o prezentare faina a lui Serban Alexandrescu,

via Manafu

Tricodava 10.03.2008*

Se spune ca o imagine face cat o mie de cuvinte, as fi vrut sa spun ceva sensibil, de genul asa arata politica romaneasca sau ceva, dar nu cred ca e potrivit intr-o astfel de situatie. Simt un gol ciudat in stomac si ma intriga faptul ca nu gasesc un motiv exprimat in cuvinte pentru care imagine de mai jos mi se pare foarte normala, dar asta este ... oricum, in parcare la Billa cineva m-a rugat sa ii trimit pe mail poza si nu parea foarte convins de analogia mea cu politica romaneasca. Nici mie nu mi se pare prea reusita. Are cineva alte sugestii?

*mai multe fotografii, mai bune sau mai proaste, gasiti aici.

Blogul lui Stelian Tanase

UPDATE: Un alt punct de vedere
De ce provincia si nu capitala ?de Ruxandra Belgun, via Voce.ro


Un alt blog ce se anunta interesant din perspectiva autorului. Din pacate, nivelul de interactiune este destul de sarac. Sper ca acest lucru se va schimba in urmatoarea perioada. Ar fi un blog interesant de urmarit. Trecand peste comentariile idioate cu care a fost intampinat blogul, Stelian Tanase ne intreaba ce ne place cel mai mult la Bucuresti [apropo, interesanta analogia cu orasul bucuriei .. ma intreb cui i-ar fi trecut prin cap sa alature acest atribut bucurestiului].

Chiar daca nu m-a intrebat nimeni, am sa raspund si eu la intrebarea asta. Prefer Bucurestiul prin comparatie. Mai precis, comparat cu Tulcea, pentru ca alte orase nu prea cunosc. Ei bine, in comparatie cu Siberia Culturala, orice dezavantaj al capitalei noastre dezechilibrate paleste. Care este motivul pentru care nu as pleca din Bucuresti? Confortul de zi cu zi. Mai precis, antica apa calda si caldura. De fiecare data cand ma apuca furia pe dementii ce populeaza strazile si ratb-urile bucurestene, imi aduc aminte de minunata mea adolescenta petrecuta pe plaiurile tulcene. Cine nu a trecut prin asa ceva, nu va reusi niciodata sa intelega farmecul capitalei. Glumesc.

Da' uite ca ei nu glumesc. Din Romania Libera, o stire tipica pentru Tulcea.

Bordura vesela

Daca as putea sa fiu altceva intr-o viata viitoare, mi-as dori sa fiu bordura. Daca nu as avea un copil, nu mi-ar fi sete, sau as avea apartamentul meu de bloc ceausist, as planta o bordura. Daca as fi romantic, i-as cumpara prietenei mele o bordura. Daca as avea bani, mi-as face o fabrica de borduri. Chiar asa! Bordurile se fabrica, sau pica din cer? [pazea!]. Pentru ca in ritmul in care se schimba bordurile in Bucuresti, tare mi-e teama ca pica din cer, sau macar, spre binele pietonilor, ele rasar din pamant.
Nu reusesc sa inteleg o iota din frenezia bordurilor ce i-a lovit pe tot primarii post-decembristi. Din cate imi dau eu seama, ar trebui sa aiba un rol decorativ. In cazul acesta, eu unul, propun sa se monteze si niste vaze cu flori de plastic si niste pesti de sticla, impreuna cu aceste minunate inventii romanesti, ce au intrat deja in mentalul colectiv al natiunii, alaturi de la fel de minunatele mai animalule! punga de un leu, deci, etc.
Oare care sa fie motivul pentru care bordurile din vremea romanilor nu au supravietuit pana in zilele noastre. Sa fi avut ei niste primari incompetenti. Ce s-a ales din cei doua mii de ani de borduri? Oare bordurile au fost aduse de romani, sau or fi o creatie neaosa romaneasca, asemenea barjei, viezurelui sau manzului?
Probabil ca in viziunea Videanului, culmea bordurilor ar fi o statuie inchinata acestora. Bineinteles ca aceste strazi minunate aveau nevoie de un sprijin in incercarea lor de a colora in gri peisajul alb-negru al capitalei. Dar stau si mai intreb in sinea mea, pentru cine sunt ele pe lumea asta, care este ratiunea lor de a fi. Pentru ca din cate observ eu, mai toata lumea isi cumpara masini. In vacarmul masinilor blocate in trafic, cate un pieton pluteste vesel la suprafata, aidoma a stiti voi ce. Iar in acest caz, eu vad in borduri un impediment pentru bietele masini de a urca pe trotuar si de a se amesteca printre noi, bietii pietoni, care nu contenim a ne impiedica de aceleasi borduri.
De cate feluri sunt bordurile? Pai, pana acum avem asa:

• borduri clasice - imitatii vechi ale unui timp de mult apus, vremuri dupa care privim cu nostalgie, cand bordurile erau borduri, iar coada la branza sa imbina in mod placut ochiului si urechii tertului exclus de care vorbeste Tanase.
• borduri moderne - putin taiate in partea superioara, semn al indraznelii artistului, dar in acelasi timp, ce cad prada conventionalului timpurilor noastre.
• borduri creponate - in amintirea celor ce stau bine pe cascaval, cu gaurele mignione ce confera un aer de provincie
• borduri minimaliste - cu influente muzicale, cu cat este mai simpla bordura, cu atat este mai mare distanta intre ele
• borduri grele - ce se cufunda in plaiul mioritic
• borduri usoare - ce se ridica din strafundurile patriei si o iau la goana pe strazi, in cele patru colturi ale intersectiei
• borduri de o noapte - cele mai absconse si mai initiatice borduri, numai cei care au ochi sa le vada, pot auzi munca de Sisif, la miez de noapte
• bordura senzuala - acele borduri cu marginile rotunjite, ale caror linii curbate ar face-o si pe alina plugaru sa roseasca
  

to be continued ...

plecat dupa borduri

Bucuresti si alte lighioane

Azi dimineata am aflat prin intermediul lui Alexandrescu despre o pseudo-batalie care s-ar duce intre Carcotasi si deMenti. De ce ii spun pseudo? Pentru ca mi se pare ca face parte din categoria, ce ma plictisesc astazi, hai sa imi fac de lucru. Pana la urma, care a fost marele sacrilegiu pe care l-a comis Gainusa? A intinat el oare memoria ciobanului Bucur?

Oricum, stirea asta mi-a retrezit interesul pentru cum vad eu Bucurestiul dupa aproape 10 ani de practica intensa. Trebuie sa marturisesc ca in momentul in care am venit prima data in Bucuresti, prin 1994, am fost si eu la randul meu socat de mitocania si mai ales agresivitatea pe care puteai sa o intalnesti prin capitala. Poate parea o surpriza pentru cei care s-au obisnuit prea mult cu aerul greu al Bucurestilor, dar prin alte parti, nu prea tine ţâfna, aroganta si smecheria. Nu de alta, dar ti-o iei peste bot de nu te vezi (am simtit nevoia de a face precizarea pentru ca vin din Tulcea, ok, nu este Braila, dar e pe aproape - si pentru a face diferenta fata de ardeleni, unde lucrurile stau un pic altfel).

Inapoi la subiect, cum vad eu Bucurestiul dupa 10 ani. Am sperat in tot acest timp ca lucrurile vor merge spre bine, ca oamenii se vor obisnui cu normalitatea si vor incepe sa se comporte civilizat, daca nu din proprie initiativa, macar dintr-o jena fata de ceilalti. Dar nu a fost sa fie asa. Putem sa vedem in continuare covoare spalate pe scara blocului, scara care se pare ca a inlocuit de mult ulita satului, unde se fac schimburi de mirosuri culinare si alte cele. Trotuarele nu mai sunt nici ele ce au fost o data, acum o saptamana am fost admonestat de un sofer prea grabit pentru a sta la semafor, cu o masina prea mare pentru a ma ocoli. Ma apuca groaza de momentul in care voi fi obligat sa circul si eu cu masina prin Bucuresti. In majoritatea spatiilor publice, lumea este artagoasa si iritata la maxim, din motive ce le scapa si lor cateodata.

Ce te impiedica sa te comporti civilizat, sa arunci mizeria la cos, tomberon, nu sa o lasi pe jos, sa iti admire si altii nivelul de bunastare? Sa mergi cu masina cu placere, nu sa injuri in stanga si in dreapta, fara sa claxonezi ca nebunu'? Probabil ca pe langa Marele Zid Chinezesc, pe Luna se pot auzi si claxoanele Bucurestenilor.

In final, as vrea sa amintesc cateva tipuri de bucuresteni pe care le-am intalnit in decursul escapadei mele metropolitane:

• bucuresteanu de tip metrou - cititor, ingandurat, mai putin predispus la a intra in conflict cu ceilalati. Practic, nu conteaza textul, poate fi filozofie, Sandra Brown, suplimentul de duminica din Libertatea, cititul are scop terapeutic in cazul lui.

• bucuresteanul de tip RATB - se simte foarte bine in mijloacele de transport, in ciuda aparentelor de stres si nervozitate. Nu are simtul proprietatii, totul este la dispozitia lui, se poate extinde in orice directie, picior. Raspunde scurt si rastit, dupa care urmeaza o diatriba impotriva a tot si a toate, discurs care este de cele mai multe ori exersat in timp, ramanand acelasi. Atentie mare la cei/cele care calatoresc in picioare, chiar langa sofer. De cele mai multe ori, acestea sunt persoanele cu cele mai mari dezechilibre mentale din masina (pot fi recunoscute prin faptul ca nu se dau la o parte cand vrei sa cobori, nu au idee de locul in care vor sa coboare si obisnuiesc sa vorbeasca singure)

• bucuresteanul de tip coada [la casierii, la mall, la hyper-market] - foarte vorbaret, aparent prietenos, asta pana in momentul in care opiniile altuia intra in conflict cu ale sale, moment in care explodeaza cu violenta. Statul la coada pare a fi o perioada propice de afisare a statusului social, de captare a admiratiei, pur si simplu se transforma din omida in fluture, pentru cateva clipe.
  

To be continued ...


PS. referitor la dezvoltarea pe care o va cunoaste Bucurestiul, sincer, il vad mai apropiat de indiferenta si rautatea New York-ului anilor '80 decat de melting-pot-ul specific in Los Angeles.

Curge colorata, maine'i gata!

de fapt, e gata vinerea asta.


N-am apucat sa fac sa fac poze. Dar am vazut ca a resuscitat reactii din cele mai diverse. S-a speculat destul pe marginea utilitatii gestului urban. Astfel, unii oameni au presupus ca se urmareste indepartarea aurolacilor ce faceau zi de zi baie in fantani. Dar nu a fost sa fie asa. Initiativa este personala si artistica.

Andressa scrie cu durere despre lucrul acesta, Palatul Sutu apreciaza gestul estetic, iar la Comanescu toate se limpezesc prin amabilitatea mainii criminale, tatal guaselor urbane Daniel Gontz. Nu putem decat sa ne bucuram ca o bautura de 40 de grade nu da inapoi in fata vremurilor incinse.

Sa inceapa torrida!