Rumsfeld

Tom Araya intervievat de Connie şi Olivia

faza cu spice girls ...

Le Havre

L'argent circule au crepuscule

Dacă n-ar fi fost Raluca (mii de mulţumiri, rămîn dator vîndut), nu cred că aş fi apucat să văd Le Havre, filmul lui Aki Kaurismaki ce a deschis Festivalul de film european organizat de ICR şi DC.

În Le Havre, Marcel Marx este un lustragiu care trăieşte cu soţia sa, Arletty, o viaţă aproape la fel de precisă ca lui Immanuel Kant. Mecanismul de ceasornic (asezonat din cînd în cînd cu lichidări în stil mafiot, discuţii teologice sau confruntări de stradă cu vînzătorii de pantofi) este întrerupt de Idrissa, un băiat prins în capcanele imigraţiei ilegale. O bătaie din aripi de calculator la Paris declanşează o furtună în mica comunitate formată de Marcel, Jean Pierre, Yvette, Chang şi nu în ultimul rînd Laika, căţelul credincios care are încredere pînă şi în poliţişti.

Marcel îşi jură că îl va ajuta pe Idrissa să ajungă la Londra, unde mama acestuia găsise un job foarte bun într-o spălătorie chinezească (miracolul chinezesc deschide şi închide filmul), chiar dacă acest lucru înseamnă să-i împace pe Mimi şi pe Little Bob sau să lipsească de lîngă soţia sa.

Filmul lui Kaurismaki este o combinaţie aproape interminabilă de poveşti care se întrepătrund fără a se atinge una pe cealaltă. Autoritatea oficială este contestată, comisarul trădează, vecinii toarnă, nimic nu e sigur în Le Havre. Singurele lucruri imuabile aici sunt prietenia şi determinarea lui Marcel de a-şi îndeplini misiunea pe care singur şi-a  propus-o. La sfîrşitul unor întîmplări rocamboleşti, toată lumea respiră uşurată şi se poate întoarce la ritualurile vieţii de zi cu zi.

La fel ca Hendrix sau Pink Floyd, filmele lui Kaurismaki sunt deconspirate instantaneu de lumina aproape murdară şi replicile absolute. Totul este o certitudine aici, plînsul nu foloseşte la nimic, prieteniile nu ţin cont de ani, o dată propusă ţinta, scopul scuză mijloacele.

Nu pot decît să-mi imaginez eforturile (Kaurismaki este aici producător, scenarist şi regizor) depuse pentru găsirea unui autobuz Saviem sau a întrerupătoarelor şi prizelor din anii ‘50 (filmul seamănă foarte mult cu filmele franţuzeşti din acele vremuri). Sunt nenumărate cadrele care mi-au dilatat pupilele în timpul filmului, dar poate nici unul mai mult decît cel cu poliţistul Monet şi Idrissa separaţi de o uşă subţire din lemn …

tl;dr mergeţi şi vedeţi Le Havre

două dintre filmele care m-au făcut atent la Kaurismaki (imediat după ‘89, orice lucru de la televizor era menit să-ţi stîrnească curiozitatea, cu atît mai mult Leningrad Cowboys) …

bonus un interviu cu Aki Kaurismaki în Cinemarx.

rock star

STEVEN VAN ZANDT: Two weeks into the show, I’m walking down the street, and three out of four people stop me, talking about Sopranos. Twenty-five years as a rock ’n’ roll star? Forget it. I’m like, Wow, this TV thing. Yeah, every cliché you ever heard about TV, I just witnessed it.

extras dintr-o interviu-discuţie kilometrică cu actorii din Soprano.

nesimţirea zilei

din seria, sunt nesimţită şi dau interviuri în Gîndu (cum o fi să faci un articol despre un interviu - mai urmează un articol despre articolul despre interviu ...?)

 

nu ştiam că sarcina doamnei este să numere profesorii şi medicii din parcările supermarketurile din Bucureşti. Da, ştiu. A comandat un sondaj pe tema asta, eventual de unde a comandat şi Critic Atac sondajul despre partidul lui Diaconescu, de s-au speriat bieţii ziarişti de la tevere într-atît, încît au considerat că trebuie să-i dedice o emisiune întreagă (cred că nici DD n-are atîta stimă de sine).

meanwhile, in Drumu Taberei

întrebarea zilei

 

întrebări întrebătoare

Facebook: Twenty-five racehorses, no stopwatch, five tracks. Figure out the top three fastest horses in the fewest number of races. The fewest number of races is one. Just keep those suckers running round and round and round until they collapse from exhaustion. The final three make it through, the rest end up as dog food. Actually, I thought that’s how they make dog food.

Brown & Brown Insurance: How would you rate your life on a scale of 1 to 10? On bad days, I’d say it was a 1. Perhaps a 2. I mean, there are people who have it much worse than me, yeah? On good days, I’d say 3. You’re the first people I’ve spoken to since last Friday, did you know that?

de aici

În cazul meu, cîte benzinării sunt într-un cartier din Bucureşti? (mai era una, mai deşteaptă, dar am uitat-o. O ştiam tot de pe un sait din ăsta de recrutare dăşteaptă). Voi?

marsalis

noi, românii

În ce ne priveşte pe noi, românii, de multe ori ne imaginăm că suntem mai puţin liberi. Ne explicăm fenomene care nu ne sunt favorabile prin cauze externe. De aici urmează un exces al secolului XX, al pericolului care vine pe teoria conspiraţiei, pe diabolizarea masoneriei, pe toate aceste conjuraţii care ar manipula lumea. Şi-atunci fireşte că, dintr-o dată - aşa cum ai spus, şi sunt de acord cu tine - vedem că suntem liberi, că ne gestionăm deciziile şi că, în fond, suntem responsabili pentru ele. Şi cred că acesta e cel mai important lucru într-un parteneriat – să înţelegi că eşti liber în a-ţi gestiona deciziile, dar trebuie să fii şi responsabil, pentru că asta înseamnă un echilibru de valori.

de aici

fenomenul Piteşti

Probabil că Alin are dreptate … ce era de demonstrat …

M.M.: Bun, continuu cu studentul cel naiv: vrei să spui că România de azi este aşa cum este şi din cauza a ceea ce se numeşte "fenomenul Piteşti"?

- Da, nu am niciun dubiu că România de azi e influenţată direct de ce s-a întâmplat la Piteşti. Îţi dau doar câteva detalii: cultivarea neîncrederii, eliminarea sau batjocorirea discursului creştin, violenţa gratuită (pe străzi sau în media), luatul peste picior al oricăror repere morale etc. Atunci se făcea cu ciomagul, acum se face mai frumos, dar esenţa nu e diferită. Şi dacă te deranjează măcar unul din lucrurile de mai sus, poţi să înveţi din Piteşti cum să treci peste ele rămânând om.

de aici

via Mihnea Măruţă

Capul plecat, sabia nu-l taie

nu vreau să uit

vă recomand să citiţi interviul pe care Petrişor Obae i-l ia lui Andrei Gheorghe. Pentru mine, cea mai mare dezamăgire rămâne Liviu Mihaiu. Cam puţin, pentru cineva care se autointitulează Guvernatorul

Eu îl sun pe Liviu Mihaiu şi îi spun “Liviule, ia uite ce măgărie fac ăştia. Din nou. De data asta nu se mai poate! Cum adică să n-am contract. Iar fac măgării de-alea? Eu îl sun pe Mihnea şi dacă nu îşi bagă minţile în cap fac conferinţă de presă, că nu se mai poate, frate!” “Măi, nu ştiu, Andrei, ce să-ţi spun, dar fii atent, ştii ceva, eu cred că poţi să îţi aranjez (s. m.)să îţi iei banii pe ultima lună.”

deci, până la urmă, tot ca la colţu' străzii se face …

Interviurile lui Beck

pe siteul lui, Beck Hansen îi ia un interviu lui Tom Waits. Ştirea o am de pe Metalhead.ro, dar nu înţeleg de ce nu ai pune şi un link în articol. Mă rog, rubrica lui Beck se numeşte Irrelevant Topics iar întreg interviul îl puteţi citi aici

Da, acel Beck

Muzicianul de azi

comunicatorul de mâine

e valabil şi pentru artiştii români, dacă nu merge cu muzica de doi lei,

publicul este prea necopt,

puteţi încerca ceva legat de comunicare.

01:50 I see dead people

via Cynical-C blog

No winners

Ahmadinejad: Do you believe that the German people support the Zionist regime? Do you believe that a referendum could be held in Germany on this question? If you did allow such a referendum to take place, you would discover that the German people hate the Zionist regime.

SPIEGEL: We are confident that this is not the case.

Ahmadinejad: I do not believe that the European countries would have been as indulgent if only one-hundredth of the crimes that the Zionist regime has committed in Gaza had happened somewhere in Europe. Why on earth do the European governments support this regime? I have already tried to explain this to you once before…

SPIEGEL: …when we argued about your denial of the Holocaust three years ago. After the interview, we sent you a film by SPIEGEL TV about the extermination of the Jews in the Third Reich. Did you receive the DVD about the Holocaust, and did you watch it?

dintr-un interviu recent, luat de Der Spiegel preşedintelui iranian.

Şi încă un citat mirobolant

Ahmadinejad: Let's see what happens. Nine weeks is a long time. In our country, there are no winners and, therefore, no real losers.

Hai să otevim mână cu mână

până nu mai rămâne piatră peste piatră …

- Concurenţii mei de acum vor sfârşi, într-un final, tot la mine. Mădălin Ionescu, Capatos şi Radu Moraru sunt OTVişti pur sânge, tot aici vor ajunge.

Dan Diaconescu

într-un interviu dat în Evenimentul Zilei, merită să îl citiţi, ca să nu spuneţi mai târziu că nu ştiţi de ce aţi aruncat televizorul pe geam.

Revenind la citatul de mai sus, eu unul, l-aş fi dat în judecată, dacă aş fi fost în locul lor. Din păcate, ei nu îşi mai pot permite.

Woody Allen

un interviu foarte bun cu Woody Allen, de citit înainte şi după Vicky, nu şi în timpul ...

The
A.V. Club: How does Barcelona affect the story in a way that another city, like
Rome or Madrid, couldn't have?

Woody
Allen: It
doesn't. This picture could've been made in Madrid, it could've been made in
Rome, it could've been made in Venice or Paris. There's a lot of cities that it
couldn't have been made in—what you need is a colorful, kind of exotic,
cosmopolitan city that's got great cultural depth and enormous visual
potential. There are a number of cities in Europe that have that. It wouldn't
have been easy to make it in London, because that has a less exotic, slightly
drier feeling, although it's a great city. But Barcelona is one among a number
of cities that it could've been made in, and they were the ones that called me
and said, "Would you make a film in Barcelona if we finance it?" And I said, "Sure."

La ce vârstă ai ales să nu mai fii homosexual?

Cred că este unul dintre cele mai bune interviuri ale lui Jon Stewart.

The Daily Show With Jon StewartM - Th 11p / 10c

Mike Huckabee Pt. 2

Barack Obama Interview
John McCain Interview

Sarah Palin Video
Funny Election Video

 

şi când te gândeşti că unii îl vedeau pe Huckabii drept următorul preşedinte al Statelor Unite.

de la Ali Frick şi Think Progress

Woody Allen cu Bill Graham

Le-am luat via Boing Boing

si le-am pus impreuna.

Fara cuvinte.

Muzica din Romania se intoarce

neagrigore: salutare
neagrigore: esti pe acolo?
nimeni: salutare
nimeni: dă-mi te rog şapte minute
neagrigore: no problem
nimeni: oki
nimeni: şi acum îţi stau la dispoziţie
neagrigore: ok
neagrigore: pai daca ai mai mult timp la dispozitie
neagrigore: cred ca am putea sa incercam
neagrigore: sa iti iau interviul pentru blog
nimeni: cât doreşti tu
neagrigore: multumesc
nimeni: cu plăcere
neagrigore: e un pic ciudat
neagrigore: ca
neagrigore: ar trebui sa o iau cu inceputul
nimeni: (catâ formalitate)
neagrigore: probabil ca daca va citi
neagrigore: cineva
neagrigore: nu te stie la fel de bine, ma rog
neagrigore: aproximativ
neagrigore: ok
neagrigore: let's go
nimeni: tu eşti meşteru, ca tine facem

neagrigore: avem o formatie
neagrigore: corect?
nimeni: corect
neagrigore: cam de cand timp exista formatia?
nimeni: ca idee de vreo doişpe ani
nimeni: în forma "de stradă" de vreo şase
neagrigore: ok
nimeni: hai şapte
neagrigore: hai sa vorbim putin de strada
nimeni: oke
neagrigore: cam cum a fost strada asta pana acum
nimeni: neasfaltată
nimeni: cum altfel
neagrigore: pietoni ceva
neagrigore: spectatori?
nimeni: m
nimeni: nu prea
nimeni: cu spectatorii e o mare problemă
neagrigore: iubim statisticile
nimeni: fie mainstream fie underground
neagrigore: cam cate concerte ati avut in toti anii astia?
nimeni: peste două sute
nimeni: ha?
nimeni: nu
neagrigore: putin
nimeni: peste o sută
neagrigore: putin
nimeni: aşa e
neagrigore: sa ne lamurim
neagrigore: este vorba de spectatori
nimeni: păi să
neagrigore: la cate concerte?
nimeni: la câte concerte ce?
nimeni: am avut spectatori?
neagrigore: lumea o sa zica ca mai bine ne ducem la culcare
nimeni: practic la toate
neagrigore: da
neagrigore: cate concerte
neagrigore: si cati spectatori in total
nimeni: câteva mii
neagrigore: sau te refereai la doua sute, pe fiecare concert
neagrigore: aha
neagrigore: m-am mai linistit
neagrigore: :D
nimeni: per total
neagrigore: nu faceam mare branza cu doua sute de spectatori,
neagrigore: vezi eu sunt credul
neagrigore: ce zboara se mananca
nimeni: nu, vorbeam de două sute de concerte
nimeni: mă rog, o sută
neagrigore: o fi mult, o fi putin?
nimeni: puţin
neagrigore: nu sunteti foarte organizati din punct de vedere administrativ
nimeni: ba chiar deloc
nimeni: atunci când ai două sute de concerte în şapte ani, aproape toate gratis, nu poţi trăi din muzică
neagrigore: ok, hai sa ii lamurim pe oameni si cu privire la muzica,
nimeni: trebuie să mai faci şi altceva
neagrigore: ce fel de muzica cantati?
nimeni: ROCK ROMÂNESC
nimeni: hahaha
nimeni: un alternative, punk
nimeni: cred
neagrigore: se poarta
nimeni: mda
neagrigore: se purta, acum cativa ani
nimeni: să zicem
nimeni: se poartă sau se purta la publicul neplătitor
neagrigore: si din punk-ul asta alternativ, s-a ales ceva?
neagrigore: un album ceva?
neagrigore: cate?
nimeni: să zicem două albume, dintre care unul pe ţeavă
neagrigore: cat de pe teava?
nimeni: mai avem la un colţ
nimeni: din punctul nostru de vedere e gata
nimeni: dar mai sunt şi alţi factori
neagrigore: doua albume in sapte ani ...
neagrigore: sunteti multumiti?
nimeni: nooooooo
nimeni: dacă am fi am fi cântat altceva
nimeni: cred
neagrigore: poti sa detaliezi, nu trebuie sa scriu eu cel mai mult
neagrigore: :)
nimeni: boon
nimeni: albumele ies greu, dar de conceput se concep uşor
nimeni: din punctul ăsta de vedere seamănă cu copii
nimeni: copiii
nimeni: dar
neagrigore: :)
neagrigore: nu prea as putea sa spun, nu am
neagrigore: nici albume, nici copii
neagrigore: dar, te rog ...
nimeni: spre deosebire de copii, care au deja o mamă şi un tată, albumele vin de obicei pe lume cam singure
nimeni: nu le vrea nimeni
nimeni: pentru că se orientează toţi, chiar şi eu, către fraţii lor vitregi, de pe net
neagrigore: le vreti voi
nimeni: şi atunci unii mor în maternitate,
neagrigore: care ar fi?
neagrigore: maternitatea?
nimeni: adică se prăfuiesc în rafturi
neagrigore: ajungem si acolo
nimeni: da
neagrigore: va folosesc la ceva concertele?
nimeni: restul, se chinuie prin orfelinate
nimeni: stai puţin, ajungem şi la concerte
neagrigore: in privinta albumului, va fac sa va chinuiti mai mult cu albumul, sa aveti piese noi, le repetati
neagrigore: ?
neagrigore: ok
nimeni: să termin cu albumele
neagrigore: multumesc
nimeni: în principiu, lucrurile ar trebui să stea în felul următor
nimeni: se ia o trupă, de oricare
nimeni: se fabrică nişte piese, se înregistrează un demo în condiţii proprii, şi se dă pe la casele de discuri
nimeni: în timpul ăsta se concertează gratis prin deschiderea altor trupe, sau printre prieteni, în cele mai nepotrivite locuri cu putinţă
nimeni: şi apoi una dintre casele de discuri se arată interesată, şi cheamă trupa la discuţii
neagrigore: ce inseamna nepotrivite?
neagrigore: ar fi interesant de aflat cu se aranjeaza un concert intr-un club
nimeni: iaca de exemplu la nişte serbări săteşti în comuna natală a unchiului unui component
nimeni: imediat după un ansamblu folcloric
nimeni: şi înaintea unei trupe de dance
neagrigore: ati facut si dintr-astea?
nimeni: mda
nimeni: playback
neagrigore: in sapte ani se pot intampla multe :D
neagrigore: nu ne place playback-ul
neagrigore: o sa revin la playback cand vorbim de televiziune
nimeni: bineînţeles
nimeni: deci, cum spuneam, casa de discuri te cheamă să vorbim, îţi spune că piesele sunt destul de ok dar mai trebuie lucrat, pe la versuri, pe la muzică, şi e de acord să te includă pe o compilaţie
nimeni: cu două piese
nimeni: iese compilaţia dar nu o cumpără nimei
nimeni: nimeni
nimeni: cine e nebun să cumpere o compilaţie
neagrigore: de ce?
nimeni: compilaţiile o să le găseşti acasă la membrii trupelor care apar pe ele, la invitaţii din presă şi restul în depozite la casele de discuri
neagrigore: eu as cumpara, ma ajuta sa imi fac o idee cu privire la trupele noi
neagrigore: m-ai sarit cu concertele
nimeni: când ai cumpărat ultima compilaţie cu trupe noi
nimeni: ?
neagrigore: cum se fac concertele
neagrigore: ?
neagrigore: cum ajungi sa canti in cluburi?
nimeni: pe jos
nimeni: de obicei
neagrigore: este un manager?
neagrigore: vorbeste el cu cine?
neagrigore: cu patronii de cluburi?
nimeni: nu există, în cazul nostru un manager
neagrigore: se ocupa casa de discuri?
nimeni: unul dintre noi vorbeşte de obicei cu unul dintre cei care se ocupă cu concertele într-un club, care mai organizează concerte şi în altă parte
nimeni: e o lume a lor
nimeni: nu, casa de discuri nu există în Romania
nimeni: casa de discuri trăieşte din licenţele brandurilor străine
nimeni: şi din rarele albume care se vând
neagrigore: spui asta pentru ca ... ?
nimeni: pentru asta cred eu
nimeni: uite, casa noastră de discuri
nimeni: pe ei nu-i interessează să-şi vândă produsul
neagrigore: vad ca nu reusesc sa evit casa de discuri, ok hai sa discutam acum
neagrigore: de ce nu ii intereseaza?
nimeni: adică pentru a vinde un album "produs" de tine te duci la un radio sau mai multe şi impui o piesă în playlist
neagrigore: nu au bagat bani?
neagrigore: nu vor sa faca profit?
nimeni: nu îi interesează
nimeni: oricum fac profit
neagrigore: nu prea stiu economie multa,
neagrigore: dar eu
neagrigore: as vrea sa imi scot banii pe care i-am bagat in ceva,
neagrigore: iaurt, cd-uri
neagrigore: carti
neagrigore: care este justificarea lor?
nimeni: nu putem
nimeni: nu se dă la radio muzică cu chitară electrică în ea
neagrigore: asta spun casele de discuri?
nimeni: da
neagrigore: crezi ca au dreptate?
nimeni: şi sugestia a nuastră a fost
neagrigore: ok
neagrigore: ascult
nimeni: sunteţi reprezentanţii unui brand extern
nimeni: care are sub licenţă artişti mari
nimeni: nu-i mai daţi nici pe ăia, decât la pachet cu noi
nimeni: nu au fost de acord
neagrigore: cine nu a fost de acord?
neagrigore: radioul?
nimeni: cei de la casa de discuri
neagrigore: aha
neagrigore: am inteles
nimeni: radioul, spun ei, e pe o poziţie de forţă
neagrigore: adica?
neagrigore: e prea multa muzica?
nimeni: nu
neagrigore: din care pot alege?
nimeni: radioul spune că el difuzează ce vrea publicul
nimeni: publicul spune că vrea ce aude la radio
nimeni: casa de discuri ar trebui să fie la originea valului
nimeni: dar nu este
neagrigore: din motive care ne scapa?
nimeni: se conformează ideilor muzicale ale unui director de programe sau altuia
neagrigore: sau sunt transparente?
nimeni: mai degrabă opace
nimeni: şi acuze n-am cum să fac fără dovezi
neagrigore: fara acuzatii, dar sunt curios,
neagrigore: cu este comunicarea cu o casa de discuri
neagrigore: cum se face?
nimeni: casa de discuri are oameni care sunt legăturile lor cu radiourile
nimeni: câte un om pe două trei patru cinci radiouri
neagrigore: e greu sa obtin raspunsuri mai ample de la tine, esti cam eliptic :)
nimeni: respectivul e în relaţii să zicem amicale cu directorii de programe
nimeni: şi le spune
nimeni: ţi-am adus un disc cu zece trupe noi
nimeni: vezi şi tu ce-ţi place
nimeni: şi poate dai ceva
nimeni: să punem de-un feedback
nimeni: şi respectivul dă sau nu, sau dă la ore imposibile, când nimeni nu ascultă
nimeni: şi apoi spune "Frate, eu am încercat"
neagrigore: casa de discuri urmareste audientele?
neagrigore: adica primesc rapoarte, ceva?
nimeni: nu,
nimeni: dar realizatorii de programe spun că au cereri cu cutare piesă
nimeni: dar e o diferenţă între o piesă difuzată la zece dimineaţa când toată lumea are un radio împrejur
nimeni: şi zece seara, când rege e televizorul
nimeni: nu se pot compara
nimeni: asta dacă se trece peste celebrul "asta nu merge la noi, e rock!, încercaţi la radiourile de rock!"
nimeni: atunci casa de discuri îţi spune
nimeni: "Ar fi bine să îţi faci şi un clip pentru TV"
nimeni: "Eu?"
nimeni: "Păi noi n-avem bani!"
nimeni: îl faci, prost, că nici tu n-ai bani, şi te difuzează pe un post tv
nimeni: din câte ştiu eu se plăteşte un nr de difuzări pe zi, pentru un nr de zile
nimeni: în anumite tronsoane orare
nimeni: şi dacă prinzi la public, te difuzează şi ei gratis
neagrigore: cand se hotaraste asta?
neagrigore: ca ai priza la public?
nimeni: când respectivul post are requesturi cu piesa ta
nimeni: multe
neagrigore: pe care le contorizeaza casa de discuri?
nimeni: nope
nimeni: tv-ul
neagrigore: eu o tot trag cu casa de discuri
neagrigore: putem sa ne intoarcem putin in timp
neagrigore: ?
nimeni: sigur
neagrigore: ati sedus casa de discuri,
nimeni: aşa
neagrigore: ati pus-o de un album
nimeni: aşa
neagrigore: avem trupa, avem material, avem casa de discuri
nimeni: practic se încheie un contract pe o durată anume, să zicem doi ani,
neagrigore: ce stipuleaza contractul?
nimeni: în care casa de discuri se angajează că îţi va da banii necesari să înregistrezi materialul, îl va multiplica şi îl va pune în vânzare
neagrigore: care sunt obligatiile contractuale, ca sa zic asa?
nimeni: tu trebuie să vii cu piese acceptabile, ei trebuie să plătească pentru înregistrarea lor
nimeni: pentru multiplicare, pentru promovare
nimeni: etc
nimeni: dar
nimeni: acceptabile e cuvântul cheie
neagrigore: adica?
nimeni: piesele pot fi inacceptabile dacă casa de discuri nu vrea să scoată bani
neagrigore: nu inteleg,
nimeni: dacă le tragi pe banii tăi ai toate şansele să devină acceptabile
neagrigore: aaa, nu baga bani, vor sa vada ce iese?
nimeni: nu, pur şi simplu nu bagă bani
nimeni: nici în ceea ce priveşte ieşitul nu prea îi interesează
neagrigore: pai si atunci cu ce te ajuta casa de discuri, daca nu baga bani?
nimeni: are licenţă de distribuţie
nimeni: nu poţi distribui singur un album
neagrigore: de ce?
nimeni: nu ai licenţă
neagrigore: cine da licenta?
nimeni: nu ai reţea
nimeni: habar n-am
neagrigore: iti faci
nimeni: nu sunt bill gates
neagrigore: in cazul vostru, casa de discuri a bagat bani?
nimeni: la primul album a plătit înregistrările
nimeni: într-un studio ales de ei
nimeni: foarte slab dotat
neagrigore: pentru ca vroiau sa ii coste putin?
nimeni: după cum ţi-am spus, sunt foarte reticenţi în a "scoate bani"
nimeni: pentru ei banii daţi pe înregistrări sunt pierduţi
nimeni: cred
nimeni: aşa îi consideră
neagrigore: casa de discuri hotaraste cate cd-uri se fac?
neagrigore: tirajul?
nimeni: da
neagrigore: exista standarde?
neagrigore: adica, morandi scoate zece mii, douazeci,
neagrigore: o trupa necunoscuta scoate o suta?
nimeni: au ei acolo ceva "specialişti" care spun "dom'le, hai să scoatem cam o mie, nu cred că o să se vândă, şi după aceea..."
nimeni: cam cinci sute, o mie
neagrigore: voi cate ati scos prima data?
nimeni: gândeşte-te, că dacă are o sută de prieteni trupa aia necunoscută şi-ar vinde tot tirajul la concertul de lansare
nimeni: prima dată vreo mie cinci sute
nimeni: cd şi mc
neagrigore: ati vandut tot?
neagrigore: sold out?
nimeni: aproximativ
neagrigore: casa de discuri va comunica cifre?
nimeni: cred că mai sunt vreo zece cd-uri în depozit
neagrigore: primiti bani?
nimeni: mie cel puţin nu
nimeni: nici asta n-am primit
nimeni: e adevărat, nici nu m-a interesat
nimeni: dacă aş fi luat banii pe tot ce s-a vândut probabil că mi-ar fi ajuns de un drum cu taxilul şi pe un profiterol la "La Mama"
nimeni: aşa că...
nimeni: am lăsat-o baltă cu banii din vânzări
neagrigore: ai tot spus ca nu e interesata casa de discuri de profit,
nimeni: aşa
neagrigore: atunci de ce mai scoate albumul?
neagrigore: din placere?
nimeni: ei scot bani
neagrigore: cum?
nimeni: însă măiestria lor nu e să-şi maximizeze profitul prin marketing şi strategii de piaţă
nimeni: ci prin minimizarea investiţiei
nimeni: să presupunem că vorbim de 1000 de cd-uri
nimeni: da?
neagrigore: ok
nimeni: un cd ajunge în raft la 13-15-18 lei
nimeni: să zicem 15
nimeni: casa îl vinde magazinului cu 10
nimeni: asta înseamnă cât, 10,000 lei
nimeni: din care
nimeni: se scad cheltuielile de producţie şi multiplicare
neagrigore: vrei sa spui o suta de mii de lei vechi?
nimeni: de milioane
neagrigore: ok
nimeni: şi mai rămân vreo 5000
nimeni: poate chiar mai puţin
nimeni: din care casa ia 65%
neagrigore: si restul?
nimeni: deci artistul, trupa ia vreo 1750
nimeni: adică şaptişpe milioane
nimeni: dacă sunt cinci în trupă...
neagrigore: inteleg, nu suna foarte roz
nimeni: şi mai e o chestie
nimeni: din ăştia şaptişpe milioane jumătate sunt la creaţie, jumătate la execuţie
nimeni: adică dacă nici n-ai venit cu vreo piesă a ta, iei o cincime dintr-o jumătate din şaptişpte milioane
nimeni: deci praful de pe tobă la o mie de albume vândute
neagrigore: se poate si altfel?
nimeni: pe când casa de discuri ia ce a băgat plus dublul decât ia toată trupa
nimeni: probabil că da
neagrigore: totusi sunt sume foarte mici
nimeni: banii vin din difuzări radio şi tv, şi din concerte
nimeni: sfârâiala ar fi să îţi produci singur albumul şi să găseşti o casă de discuri dispusă să negocieze contractul
nimeni: sau după ce închei contractul să obligi efectiv casa de discuri să îşi respecte obligaţiile
neagrigore: cum
neagrigore: ?
nimeni: dar cum relaţiile cu factorii de promovare se bazează pe bunăvoinţa unor persoane din casa de discuri, s-ar putea să ajungi să scoţi ceva bun, dar să nu îl promoveze nimenoi
nimeni: Cum? prin instanţa de judecată, că doar vorbim de un contract
neagrigore: :(
neagrigore: nu e un pic cam violent?
nimeni: a oblliga e un verb violent până la urmă
nimeni: aşa că...
neagrigore: vroiam sa te intreb de studioul de inregistrari
nimeni: aşa
nimeni: şi anume ce?
neagrigore: cum iti alegi studioul?
neagrigore: promit ca nu te mai tin mult,
neagrigore: mai am trei intrebari
neagrigore: :)
nimeni: în funcţie de nevoile tale
neagrigore: ai de unde alege?
nimeni: adică, ai nevoie de tras tobe live, sunt două sau trei
nimeni: apoi după priceperea inginerilor de sunet
nimeni: şi ăştia se cam cunosc
nimeni: le merge vestea
neagrigore: am inteles
neagrigore: plata se face la ora, nu?
neagrigore: tragi prostii
neagrigore: platesti
nimeni: la oră, la melodie, la proiect, depinde cum te înţelegi
neagrigore: sunt flexibili
nimeni: da, de cele mai multe ori
nimeni: adică o pisă are cinci şase minute
nimeni: câte duble poţi face într-o oră?
neagrigore: nu stiu, cate?
nimeni: mai bine lucrăm la proiect, aşa cel puţin vorbim de sume rotunde
nimeni: până la urmă şi cântatul ăsta e ceva fizic
nimeni: nu poţi rezista prea mult la un nivel înalt
nimeni: ai văzut concerte care să dureze mai mult de trei patru ore?
nimeni: o singură trupă?
neagrigore: nu, dar sunt dj :D
neagrigore: care tin o noapte
neagrigore: ok,
nimeni: acolo e şi altceva
neagrigore: mai aveam o curiozitate,
nimeni: aşa
neagrigore: mai mondena
neagrigore: cand apari la televizor, care este circuitul?
neagrigore: te cheama televiziunea, producatorul emisiunii,
nimeni: casa de discuri are un sistem
neagrigore: teo?
nimeni: vorbeşte cu neşte oameni din televiziuni, care oameni te promovează pe o scurtă durată de timp
nimeni: pe sistemul "am şi eu o trupă nou, o băgaţi la voi?
neagrigore: si banii cine ii ia?
neagrigore: trupa, casa de discuri, televiziunea?
nimeni: care bani*?
neagrigore: ma gandeam ca ar trebui sa fie si niste bani, pe ici pe colo
neagrigore: nu?
neagrigore: ok,
nimeni: păi stai
neagrigore: stau
neagrigore: mai vroiai sa spui ceva?
nimeni: da
nimeni: de unde beni
nimeni: ?
neagrigore: nu stiu, imi dadeam cu parerea
nimeni: nu ştiu eu de bani
neagrigore: emisiunea nu castiga, daca te cheama, canti, prestezi playback, de asta n-am mai vorbit,
nimeni: e un barter
neagrigore: daca promit ca te las in pace, imi dai niste piese sa le pun aici, sa le asculte lumea, ca altfel crede ca am vorbit singur :)
neagrigore: ?
nimeni: tu ei publicitate, ei au ce le trebuie
nimeni: păi şi cu confidenţialitatea?
neagrigore: am zis ca nu iti pun numele,
neagrigore: ramane valabil si la piese
neagrigore: nu trebuie sa aiba legatura cu
neagrigore: interviul
nimeni: aham
neagrigore: sunt separat
nimeni: da,
neagrigore: multumesc,
neagrigore: mai vorbim
nimeni: cu multă plăcere
nimeni: oricând

Trent Reznor returns ... 1.6 million richer

Spre diferenta de Radiohead, Trent Reznor a dat publicitatii cateva din cifrele din jurul lansarii ultimului album Nine Inch Nails. 781,917 de unitati vandute si castiguri de 1.6 milioane in prima saptamana. Si asta dupa ce in primele trei zile se epuizasera pachetele deluxe. Asta nu l-a impiedicat sa puna sub semnul intrebarii originalitatea proiectului Radiohead. Oricum, articolul de pe CNET se termina cu o intrebare foarte interesanta. Rock-ul a fost intotdeauna considerat ca fiind un teren fertil pentru inovatie in industria muzicala. Mai putin in zilele noastre. De ce? Sper sa nu ramana o intrebare retorica.