Rezistenta Urbana m-a tag-uit cu primul blog pe care l-am citit.
Ma rog, Macabroo intr-un moment mai delicat.
acum un an si ceva l-am descoperit, intr-un mod complet accidental, pe Seth Godin, in momentul in care cautam ceva legat de tehnici de prezentari pentru colegii mei de la birou si dupa cateva minute l-am pus in bookmarks. Acum, cred ca blogul la care tin cel mai mult, in sensul ca il citesc zilnic este cel al lui Guy Kawasaki. Bine, de atunci s-au mai rafinat tehnicile mele de frunzarire [Bloglines, etc.]. Apoi, mi-am adus aminte de Manafu, stiam de mai mult timp de blogul lui. De aici, lucrurile au crescut exponential, precum timpurile in care traim [prietenii stiu de ce]. De la el am aflat de flickr si blogger, plus de Iulian Comanescu, Tolontan, Cristi Roman, Novac, Radu Ionescu si apoi, din blog in blog, am ajuns in pragul falimentului cu feed-urile din Bloglines.
Blogul l-am pornit doar din dorinta de a sti despre ce vorbesc. Nu poti sa explici cuiva cum functioneaza un lucru decat daca ai trecut si tu prin asta. Ma rog, reformulez, ar fi mai bine sa te izbesti de zid, pentru a explica mai departe. De ce trebuia sa vorbesc despre bloguri? Asta este alta poveste. Vedeti, colegii mei sunt consultanti [eu nu sunt, si sincer, nici nu prea imi dau mari sanse]. Cred si acum ca pentru un consultant/trainer, blogul poate reprezenta un instrument redutabil, ce poate face diferenta la un moment dat [mai tarziu, pentru ca acum lumea este inca sub influenta hype-ului legat de bloguri, cred ca Manafu a vorbit despre asta la un moment dat]
Ma opresc aici, ca am luat-o razna pe campii. Leapsa merge la Orbitoru.
Ma rog, Macabroo intr-un moment mai delicat.
acum un an si ceva l-am descoperit, intr-un mod complet accidental, pe Seth Godin, in momentul in care cautam ceva legat de tehnici de prezentari pentru colegii mei de la birou si dupa cateva minute l-am pus in bookmarks. Acum, cred ca blogul la care tin cel mai mult, in sensul ca il citesc zilnic este cel al lui Guy Kawasaki. Bine, de atunci s-au mai rafinat tehnicile mele de frunzarire [Bloglines, etc.]. Apoi, mi-am adus aminte de Manafu, stiam de mai mult timp de blogul lui. De aici, lucrurile au crescut exponential, precum timpurile in care traim [prietenii stiu de ce]. De la el am aflat de flickr si blogger, plus de Iulian Comanescu, Tolontan, Cristi Roman, Novac, Radu Ionescu si apoi, din blog in blog, am ajuns in pragul falimentului cu feed-urile din Bloglines.
Blogul l-am pornit doar din dorinta de a sti despre ce vorbesc. Nu poti sa explici cuiva cum functioneaza un lucru decat daca ai trecut si tu prin asta. Ma rog, reformulez, ar fi mai bine sa te izbesti de zid, pentru a explica mai departe. De ce trebuia sa vorbesc despre bloguri? Asta este alta poveste. Vedeti, colegii mei sunt consultanti [eu nu sunt, si sincer, nici nu prea imi dau mari sanse]. Cred si acum ca pentru un consultant/trainer, blogul poate reprezenta un instrument redutabil, ce poate face diferenta la un moment dat [mai tarziu, pentru ca acum lumea este inca sub influenta hype-ului legat de bloguri, cred ca Manafu a vorbit despre asta la un moment dat]
Ma opresc aici, ca am luat-o razna pe campii. Leapsa merge la Orbitoru.