Mi s-ar fi parut normal ca dupa toata tevatura cu investirea lui Adrian Cioroianu din primavara, acesta putea sa profite de importanta intalnirii si sa intoarca perceptia publicului in favoarea sa. Din pacate, stim cu totii ce a iesit, o prestatie mai mult decat penibila, dupa care cel mai inspirat lucru pentru d-ul Cioroianu ar fi sa isi dea demisia.Imi este imposibil sa cred ca in fata mea, la televizor, era acelasi om ale carui articole din Dilema le citeam cu placere. Este adevarat ca nu s-au spus lucruri de o importanta capitala, dar nici sa te faci ca joci bâza nu este admisibil. Nu sunt adeptul cosmetizarii excesive, dar stiu ca daca nu iei in serios imaginea pe care si-o creeaza publicul despre tine (cel mai adesea pus pe şotii) risti sa arunci pe apa sâmbetei toata munca de luni de zile din culise.
Se pare ca principala problema a d-lui Cioroianu este ca mass-media romaneasca si degustatorii de senzational ieftin l-au perceput ca o persoana slaba, vulnerabila, cu prea putina grija fata de imaginea proprie si eventual ca ocupand pe nedrept locul lui Mihai Razvan Ungureanu, acesta din urma bucurandu-se de o aura de intangibilitate pe tot parcursul mandatului sau [sursele aceste legitimitati ce transcede traiectoria obisnuita a ministeriabililor romani sunt inca neclare].
Indiscutabil, la capitolul PR, MAE sufera cronic. S-a vazut acest lucru si in scandalul Fabulospirit, in demisia lui Razvan Ungureanu, iar acum, iesirea in public mai mult decat jalnica este un semn ca acolo se intampla ceva, dar nu e de bine. Daca ministerul nu incepe sa isi ia in serios imaginea pe care o are in interiorul tarii, risca sa isi treaca 2007 la capitolul faliment.
