Si pana la urma nu vad unde este problema. Nu stii ce sa faci cu viata ta la treizeci de ani? Unii dintre cei mai interesanti oameni pe care ii cunosc, nu stiu ce sa faca cu viata lor la patruzeci de ani. Tare mi-e teama ca ne imbatam cu apa rece. Ne lasam prada succeselor de moment si sfarsim prin a ne construi o lume paralela perfecta, in care tot ceea ce intreprindem are succes iar lumea ne recunoaste meritele. Nu este chiar asa. Oricat am incerca sa ocolim subiectul, traim totusi in Romania. Nu este chiar usor. Unii dintre noi nu au avut un manual de utilizare aka. alte resurse decât the work of our bodies and the labour of our hands.
Intr-adevar, pe bloguri sau in conditii ideale totul arata foarte frumos. Este plina tara de antreprenori, de povesti de succes, de feti-frumosi si ilene consanzene. Din pacate, in viata de zi cu zi, lucrurile nu stau chiar asa. Mergem in aceleasi mijloace de transport cu restul oamenilor si ar fi o dovada de cecitate sa nu recunoastem ca viata nu este atât de roz pe cat ne-o arata layout-ul vreunui site, sau universalitatea ideilor noastre inovatoare. Oamenii nu sunt doritori sa afle intotdeauna ce avem de spus. Trebuie sa ne luptam pentru a ne dobandi dreptul de a fi auziti. Iar pentru a ne lupta, trebuie sa intram pe teritoriul lor, populat de idiosincrazii, prejudecati, obiceiuri, ticuri si superstitii.
Din pacate, am observat ca obsesia pentru succes, financiar in primul rând, creeaza o forma foarte perversa de wishful thinking, prin care lumea din jurul nostru ne este datoare cu recunostinta vesnica. Nimic mai departe de adevar. Nimeni nu este dator sa faca nimic. Singura datorie pe care o avem este cea fata de noi insine.
Cat timp vom continua sa ne facem din bani un scop in sine, vom sfarsi prin a deveni sclavii unui sistem in care dorintele noastre sunt subiectul unei vointe superioare. Drept care, ar fi bine sa le lasam balta de pe acum si sa ne recunoastem invinsi. Nu poti sa ai in acelaşi timp succes financiar si coloana vertebrala. Pe undeva trebuie sa faci compromisuri. Iar aceste compromisuri te vor urmari pentru tot restul vietii.
Unul dintre aceste compromisuri este reprezentat de ignorarea faptului ca nu faci decât sa ingrosi randurile nepriceputilor cu aere de experti. Este plina Romania, de la Guvern si pana la ultima brutarie de oameni care au impresia ca se pricep la toate si au dreptul de a-si da cu parerea in dreapta si in stanga. Ce vina are cel care nu este dispus sa faca acest compromis, doar in baza faptului ca si altii fac acelaşi lucru si au succes. Nici una. Scapa el nepedepsit? Tare mi-e teama ca nu.
Intrebarea fără raspuns este daca tot ai o parere atât de buna despre mine, atunci de ce nu asculti ce am de spus? Daca tot vrem sa stim unde ne aflam, ar trebui sa incetam sa ii tratam pe oameni cu superficialitate si sa incepem sa ii judecam dupa ceea ce sunt si nu dupa ceea ce par a fi. Chiar daca lucrul asta nu ne ajuta la mangaierea orgoliului propriu.
Cred ca avem mai multa nevoie in momentul de fata de oameni care sa îşi stie lungul nasului si sa nu incerce marea cu sarea doar pentru ca se poate.
Sper sa putem sa scapam odata de blestemul lui daca el a putut sa fure/minta/insele si sa scape nepedepsit, atunci eu de ce nu as putea? Poti, bineinteles, si poti si sa scapi nepedepsit, dar toate aste tot pe spezele mele!