12 octombrie 2007

Scrisoare deschisa catre domnul Ioan Muresan

Domnule Mureşan, daţi-mi voie să vă spun că îmi este milă de dumneavoastră. Îmi este mila de dumneavoastră şi de domnul Remes. Nimeni nu ar trebui să treacă prin aşa ceva. Si când spun nimeni, mă refer la toţi oamenii cu cap pe umeri din tara asta. Îmi pare rău ca nu v-am cunoscut, pentru ca v-aş fi spus să nu va băgaţi în aşa ceva. Nu ştiu ce aţi gândit în momentul în care v-aţi băgat în toată troaca asta, sper că pana la urma să merite, pentru că ce va urma pentru dumneavoastră, nu va fi frumos deloc. Este păcat că aţi prins un moment extrem de nefericit, pentru că nu mă aştept să ieşiţi în vreun fel din povestea asta. Ar fi fost ceva complet nevinovat daca aţi fi dispărut ca persoana politică, nu ar fi fost nici o pierdere pentru nimeni, mă scuzaţi pentru sinceritate. Din păcate, dumneavoastră nu veţi avea şansa asta. Veţi intra în istorie, poate şi în manualele ei. Copiii vă vor studia în şcoală. Îmi este milă de dumneavoastră, aşa cum îmi este mila de toţi oamenii din România, care nu au ştiut să profite de ultimii optsprezece ani petrecuţi din 1989 şi până acum pentru a învăţa cum să se schimbe în oameni normali.

Stau şi mă întreb dacă nu v-a folosit la nimic faptul ca aţi fost în politică în toţi aceşti ani. Nu aţi avut pe nimeni cu care să va consultaţi? Un coleg de partid, mai bine intenţionat, capabil de a face un act de voluntariat şi care să vă ilumineze? Poate că acolo, în nordul României, lucrurile par mai simple, dar vedeţi dumneavoastră, socoteala de acasă, nu se potriveşte cu cea de pe malurile dâmboviţene. Am stat în tot acest timp şi am încercat să îmi dau seama ce a fost în mintea dumneavoastră şi nu văd decât ceaţă. Bănuiesc că aţi fost foarte frustrat în perioada în care aţi fost la putere, când aţi văzut ca ceilalţi fura şi dumneavoastră nu. Sunt sigur ca atunci nu aţi furat. Dar puteaţi foarte bine să luaţi lecţii de la ei. Sunteţi un prost elev.

V-aş sfătui să luaţi aminte la comportamentul lui Adrian Nastase. Si el a trecut printr-un linşaj, însă în cazul acestuia, el s-a desfăşurat în spatele uşilor închise, în mijlocul partidului său şi foarte puţin a respirat afară. Încercaţi să nu fiţi tentat de ideea cum că cea mai buna apărare este atacul.

Am spus că îmi este milă şi de domnul Remeş. Poate că până la urmă şi-a meritat-o. Nu sunteţi pe aceeaşi poziţie. Veţi vedea că până la urmă, domnul Remeş va fi bine mersi, dar nu acelaşi lucru l-aş putea spune şi despre dumneavoastră. Sper să aveţi tăria ce v-a lipsit până acum, să puteţi să treceţi peste acest moment şi să vă vină mintea la cap. Până la urmă, nu este sfârşitul lumii. Poate că doar aşa puteaţi să învăţaţi ceva util. Vedeţi dumneavoastră, România s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. Metodele dumneavoastră ar fi fost mai potrivite la începutul anilor optzeci, când se furau tuburi Bergmann de pe şantierele patriei, sau iţi făceai gard cu tabla furată de la C.A.P. Acum lumea fură un pic mai stilat. Sper că nu aţi fost înşelat de opinia generală că în ţara asta toata lumea fură, de la vlădică la opincă.

Să nu uit. Dacă vă este de folos într-un fel sau altul, să ştiţi că cei care comentează cazul dumneavoastră, se înghesuie în faţa camerelor pentru a condamna comportamentul dumneavoastră reprobabil, ei bine, nu sunt cu nimic mai presus de dumneavoastră. Faceţi parte din aceeaşi clică de oameni de bine, care au binevoit să îşi exhibe apucăturile de cea mai joasă speţă, în tot acest timp. Printre ei, nu v-aş fi recunoscut oricum, prea vă asemănaţi. Ghinionul a fost că pe dumneavoastră v-au filmat pe ascuns. Pe ei nu. Curios este că atunci când vă vedeam pe dumneavoastră, îi vedeam pe ei şi invers.

În încheiere, v-aş sfătui să nu mai spuneţi nimic în faţa camerelor, pentru că oricum nu va conta. Şi la urma urmelor, nu văd ce aţi putea spune. Din ce îmi dau seama, v-aţi face un munte de bine dacă aţi înceta să mai gândiţi, cel puţin pe moment.