Personal, urasc comediile. Prefer filmele de groaza, macar alea nu incearca sa te pacaleasca, sunt mai sincere cu tine. Dar pentru asta trebuie sa ne intoarcem putin in timp. Cea mai mare teama a oamenilor este ... toata lumea stie (de la cursurile de abilitati de prezentare, sau din American Gangster, la alegere) este teama de a vorbi in public. Dar aici as vrea eu sa imi adaug propria versiune, cred ca vroiau sa spuna, teama de a vorbi in public despre ceva la care nu te pricepi. Altfel, nu inteleg de ce le-ar fi teama. Daca te pricepi la ceva, sau iti place, ar trebui sa fie floare la ureche. Sau nu?
Oamenilor le este frica de ridicol mai mult decat le este frica sa vorbeasca in public. Teama poate veni din mai multe motive. Pentru ca au o pozitie pe care vor sa si-0 pastreze, poate ca obtin anumite avantaje inselandu-i pe ceilalti si obtinand avantaje din aparente, aparente pe care vor sa le pastreze. Teama ca vor scadea in ochii oamenilor pe care ii pretuiesc, ii iubesc, ii invidiaza.
Si acum revenim la comedii. Nu cred ca e cineva care si-ar dori sa il copieze pe Norman, sau pe Bourvil, dar rad ca prostii cand vad pe cineva ca se acopera de ridicol. De fapt, sunt fericiti ca nu sunt ei in locul lor, sau rasufla usurati cand isi aduc aminte cat de aproape au fost de a deveni clovni de serviciu pentru cei din jurul lor. E un fel de capra vecinului, o experienta cathartica.
*acest post a fost scris ascultand cu placere IAM - L'ecole Du Micro D'argent
Oamenilor le este frica de ridicol mai mult decat le este frica sa vorbeasca in public. Teama poate veni din mai multe motive. Pentru ca au o pozitie pe care vor sa si-0 pastreze, poate ca obtin anumite avantaje inselandu-i pe ceilalti si obtinand avantaje din aparente, aparente pe care vor sa le pastreze. Teama ca vor scadea in ochii oamenilor pe care ii pretuiesc, ii iubesc, ii invidiaza.
Si acum revenim la comedii. Nu cred ca e cineva care si-ar dori sa il copieze pe Norman, sau pe Bourvil, dar rad ca prostii cand vad pe cineva ca se acopera de ridicol. De fapt, sunt fericiti ca nu sunt ei in locul lor, sau rasufla usurati cand isi aduc aminte cat de aproape au fost de a deveni clovni de serviciu pentru cei din jurul lor. E un fel de capra vecinului, o experienta cathartica.
*acest post a fost scris ascultand cu placere IAM - L'ecole Du Micro D'argent