13 februarie 2008

Away From Her

Away from her este un film despre care dupa ce il vezi, ai senzatia ca nu prea mai ai ce adauga. Pentru cei care au rabdarea de a-l urmari pana la capat, nu cred ca nu exista cel putin un moment in care sa simta un nod in gat.

Un mariaj fericit, cel putin la prima vedere. Filemon si Baucis in versiune moderna. Un peisaj idilic, o atmosfera care respire pace, impacare cu sine, liniste. Din pacate, apare si Alzheimer si lucrurile se complica.

Despre actori numai de bine. Julie Christie reuseste nu numai sa faca un rol exceptional, dar nu te poti impiedica sa nu exclami de mai multe ori, cum reuseste?. Exista pe parcursul filmului, ceva special in jocul actritei, ceva impalpabil care iti aduce aminte ca aceasta vine din o cu totul alta lume, poate de mult apusa pentru spectatorii crescuti cu Bruce Willis, dar care ramane o varsta de aur a cinematografiei. O lume in care se juca pur si simplu altfel. Gordon Pinsent este induiosator uneori, dar fara sa devina siropos sau prea melodramatic. Olimpia Dukakis reuseste performanta, greu de egalat, ca si acum sa joace la fel de impecabil un personaj meschin si nesuferit, inecat in propriul trafic marunt de compasiune si materialism ieftin.

Filmul se urmareste cu noduri in gat, fie ca ai o suta de ani si te simti apropiat de povestea personajelor, fie ca ai doar un an si nu prea stii ce sa faci cu termeni precum batrani, azil, uitare, spaime, neputinta, iertare, indoiala.

Nu stiu, in schimb, daca ironia din finalul filmului se datoreaza regizoarei.

*acest post a fost scris ascultand cu placere Bran Van 3000 - Rose