Exista o practica in lumea moderna, potrivit careia oamenii au rezolvat de mult timp vechile probleme ale antichitatii, cel mai adesea prin interiorizarea conceptelor majore, ascunse in spatele experientelor personale. Altfel spus, acest lucru inseamna ceea ce eu il desemnez sa insemne, actiunea mea fiind legitimata de experienta mea personala. Ma rog, exprimarea este mai cu bocancii, dar cred ca va fi destul de clar ce vreau sa spun, daca se citeste in continuare.
Acum cateva zile am fost pus in dificultate in momentul in care am incercat sa explic ca ar fi mult mai usor daca toti oamenii din cadrul unui grup ar intelege acelasi lucru in momentul in care se discuta despre anumite concepte cheie. De exempul, despre libertate.
Ce am sustinut eu a fost ca daca oamenii se bucura de libertate, atunci toate lucrurile vor merge bine. Ce am aflat a fost ca oamenii au diferite versiuni pentru acest termen. Si de aici au inceput problemele.
Propunerea mea a fost de a trata doar doua definitii mari si late ale libertatii, din punctul de vedere al limitarilor si al posibilitatilor. Astfel avem libertate pozitiva si libertate negativa. Nu am sa intru in detalii, a facut-o mult mai bine Isaiah Berlin in Patru eseuri despre libertate.
Dificultatea cea mai mare pe care am intampinat-o a fost in a explica cele doua definitii. Pentru ca lumea nu parea sa fie impacata cu acest mod, simplist din punctul lor de vedere, de a explica un concept drag si lor, in aceeasi masura. Problema venea din faptul ca ele pareau sa nu fie capabile sa treaca prin filtrul interior al experientelor personale prin care trecusera, sau prin experimentul de laborator al unor situatii ipotetice.
Dar, cum se intampla de obicei, de unde vin problemele, de regula, vin si rezolvarile. Daca o anumita definitie intampina greutati in a respecta conditiile unei situatii date, de obicei umblam la definitie. Dar nu intotdeaua avem dreptate. Uneori, situatiile pe care le alegem sunt absurde, ca sa o spunem intr-un mod mai delicat. [In ceea ce priveste libertatea copiilor, cred ca cel mai bine ar fi sa ii intrebam pe copii cum se simt, nu vi se pare fairplay?].
Daca in sine noastra ne consideram indreptatiti sa dam valori personale unor concepte general, simtindu-ne liberi sa experimentam cu limbajul, asta nu inseamna ca avem intotdeauna dreptate. O fi limbajul in permanenta schimbare, dar asta nu inseamna ca ce intelegem noi atunci cand utilizam un termen, se afla si la dispozitia interlocutorului. De obicei, aceasta situatia in care ajungem intr-un impas, pentru ca interlocutorul se afla in dificultate, incercand sa inteleaga o experienta personala. Si aici intervin definitiile cat mai putin restrictive, de genul libertatii pozitive si negative, deoarece ne permit sa discutam pe marginea unor experiente care ne sunt comune.
*acest post a fost scris ascultand cu placere
Acum cateva zile am fost pus in dificultate in momentul in care am incercat sa explic ca ar fi mult mai usor daca toti oamenii din cadrul unui grup ar intelege acelasi lucru in momentul in care se discuta despre anumite concepte cheie. De exempul, despre libertate.
Ce am sustinut eu a fost ca daca oamenii se bucura de libertate, atunci toate lucrurile vor merge bine. Ce am aflat a fost ca oamenii au diferite versiuni pentru acest termen. Si de aici au inceput problemele.
Propunerea mea a fost de a trata doar doua definitii mari si late ale libertatii, din punctul de vedere al limitarilor si al posibilitatilor. Astfel avem libertate pozitiva si libertate negativa. Nu am sa intru in detalii, a facut-o mult mai bine Isaiah Berlin in Patru eseuri despre libertate.
Dificultatea cea mai mare pe care am intampinat-o a fost in a explica cele doua definitii. Pentru ca lumea nu parea sa fie impacata cu acest mod, simplist din punctul lor de vedere, de a explica un concept drag si lor, in aceeasi masura. Problema venea din faptul ca ele pareau sa nu fie capabile sa treaca prin filtrul interior al experientelor personale prin care trecusera, sau prin experimentul de laborator al unor situatii ipotetice.
Dar, cum se intampla de obicei, de unde vin problemele, de regula, vin si rezolvarile. Daca o anumita definitie intampina greutati in a respecta conditiile unei situatii date, de obicei umblam la definitie. Dar nu intotdeaua avem dreptate. Uneori, situatiile pe care le alegem sunt absurde, ca sa o spunem intr-un mod mai delicat. [In ceea ce priveste libertatea copiilor, cred ca cel mai bine ar fi sa ii intrebam pe copii cum se simt, nu vi se pare fairplay?].
Daca in sine noastra ne consideram indreptatiti sa dam valori personale unor concepte general, simtindu-ne liberi sa experimentam cu limbajul, asta nu inseamna ca avem intotdeauna dreptate. O fi limbajul in permanenta schimbare, dar asta nu inseamna ca ce intelegem noi atunci cand utilizam un termen, se afla si la dispozitia interlocutorului. De obicei, aceasta situatia in care ajungem intr-un impas, pentru ca interlocutorul se afla in dificultate, incercand sa inteleaga o experienta personala. Si aici intervin definitiile cat mai putin restrictive, de genul libertatii pozitive si negative, deoarece ne permit sa discutam pe marginea unor experiente care ne sunt comune.
*acest post a fost scris ascultand cu placere