UPDATE: Iata ca mai avem de asteptat inca o viata + 343 de ani pana expira drepturile de autor. Alex, nu mai avem nici o sansa!
Ieri, o discutie pe blogul textier m-a pus pe ganduri. Intotdeauna mi s-a parut destul de delicat de comentat, in momentul in care un muzician reproseaza downloadul ilegal de materiale cu drepturi de autor, acuzand indiferenta ascultatorilor pentru situatia nu tocmai roza a muzicii, din Romania sau aiurea. Sincer, nu prea ai ce sa spui. Poti sa dai din colt in colt, sa iti gasesti scuze, motive, toate inutile in final. Pana la urma, tot Ghostface Killah a zis-o cel mai bine.
Nu sunt specialist in domeniu. Ar fi un pic penibil sa repet si eu ce am auzit la altii. Ca in realitate, file-sharingul ajuta industria muzicala, ca modelul economic pe care se bazau casele de discuri in anii '80 - '90 a murit. Ca se strang mai multi bani din concerte decat din vanzarile de cd-uri, ca muzicienii nu primeau decat o suma infima din vanzarile de cd-uri, partea leului mergand la casele de discuri, sau in marketing. Si altele.
Dar toata povestea asta mi-a amintit si de altceva. Toata cultura mea muzicala, si asta o spun cu mana pe inima, s-a produs inainte de aparitia ipod-urilor, chiar inainte de aparitia programelor de file-sharing, pe vremea cand Steve Jobs cladea Apple II, iar Steve Balmer executa the monkey dance la televizor. In acele vremuri imemoriale, nu aveam nici router, nici placa de retea, nici mp3 [da, stiu ca pentru generatia de hi5-isti pare imposibil, dar s-a intamplat, puteti sa verificati in fiecare sambata pe Teleenciclopedia]. Ei bine, in acea perioada existau casete. Da, casete. Raks, BASF, Elekta, no name. Normal sau Chrome. De 60', 90', 45'. O placere. Si dublu casetofoane. Sony, Sharp [alea cu o singura fanta, in care incapeau doua casete, erau groaznice, se stricau imediat]. Si discuri, si benzi de magnetofon. Trai neneaca. Nu venea nimeni sa ma vaneze cu fortele anti-tero, sa imi intre in casa pe geam, pe usa, sa ma caute cu mandat, sa ma amendeze.
Daca solutia este inchisoarea, atunci eu va anunt ca ma intorc linistit la casetele mele. Daca altii fac inchisoare sau platesc amenzi pentru descarcat de filme si alte prostii, macar eu sunt mai retro. Am casete! Vreo 500. Si discuri. Benzi n-am. Dar stiu pe cineva care are!
Dar pana atunci, SPP-istii vaneaza hackeri prin sali de jocuri, ajutati de pensionari buni de dus la Balaceanca, iar politistii de la sectia 22 cauta IP-uri si parole de messenger, Franta vrea sa ne dea afara la trei faulturi, Uniunea Europeana cere time-out. Va fi cam greu, cel putin la fel de greu cum va fi sa interzici cuiva accesul la un calculator pentru tot restul vietii. Nu, nu pentru file-sharing. Pentru evaziune fiscala. De data asta, in Statele Unite.
_____________
*acest post a fost scris ascultand cu placere Ten Years After - No Title [Stonedhenge], pentru care ii multumesc lui Florian Pittis si emisiunii de duminica seara, Pittis Show, din aceleasi vremuri din pacate apuse.