Azi dimineata am aflat prin intermediul lui Alexandrescu despre o pseudo-batalie care s-ar duce intre Carcotasi si deMenti. De ce ii spun pseudo? Pentru ca mi se pare ca face parte din categoria, ce ma plictisesc astazi, hai sa imi fac de lucru. Pana la urma, care a fost marele sacrilegiu pe care l-a comis Gainusa? A intinat el oare memoria ciobanului Bucur?
Oricum, stirea asta mi-a retrezit interesul pentru cum vad eu Bucurestiul dupa aproape 10 ani de practica intensa. Trebuie sa marturisesc ca in momentul in care am venit prima data in Bucuresti, prin 1994, am fost si eu la randul meu socat de mitocania si mai ales agresivitatea pe care puteai sa o intalnesti prin capitala. Poate parea o surpriza pentru cei care s-au obisnuit prea mult cu aerul greu al Bucurestilor, dar prin alte parti, nu prea tine ţâfna, aroganta si smecheria. Nu de alta, dar ti-o iei peste bot de nu te vezi (am simtit nevoia de a face precizarea pentru ca vin din Tulcea, ok, nu este Braila, dar e pe aproape - si pentru a face diferenta fata de ardeleni, unde lucrurile stau un pic altfel).
Inapoi la subiect, cum vad eu Bucurestiul dupa 10 ani. Am sperat in tot acest timp ca lucrurile vor merge spre bine, ca oamenii se vor obisnui cu normalitatea si vor incepe sa se comporte civilizat, daca nu din proprie initiativa, macar dintr-o jena fata de ceilalti. Dar nu a fost sa fie asa. Putem sa vedem in continuare covoare spalate pe scara blocului, scara care se pare ca a inlocuit de mult ulita satului, unde se fac schimburi de mirosuri culinare si alte cele. Trotuarele nu mai sunt nici ele ce au fost o data, acum o saptamana am fost admonestat de un sofer prea grabit pentru a sta la semafor, cu o masina prea mare pentru a ma ocoli. Ma apuca groaza de momentul in care voi fi obligat sa circul si eu cu masina prin Bucuresti. In majoritatea spatiilor publice, lumea este artagoasa si iritata la maxim, din motive ce le scapa si lor cateodata.
Ce te impiedica sa te comporti civilizat, sa arunci mizeria la cos, tomberon, nu sa o lasi pe jos, sa iti admire si altii nivelul de bunastare? Sa mergi cu masina cu placere, nu sa injuri in stanga si in dreapta, fara sa claxonezi ca nebunu'? Probabil ca pe langa Marele Zid Chinezesc, pe Luna se pot auzi si claxoanele Bucurestenilor.
In final, as vrea sa amintesc cateva tipuri de bucuresteni pe care le-am intalnit in decursul escapadei mele metropolitane:
Oricum, stirea asta mi-a retrezit interesul pentru cum vad eu Bucurestiul dupa aproape 10 ani de practica intensa. Trebuie sa marturisesc ca in momentul in care am venit prima data in Bucuresti, prin 1994, am fost si eu la randul meu socat de mitocania si mai ales agresivitatea pe care puteai sa o intalnesti prin capitala. Poate parea o surpriza pentru cei care s-au obisnuit prea mult cu aerul greu al Bucurestilor, dar prin alte parti, nu prea tine ţâfna, aroganta si smecheria. Nu de alta, dar ti-o iei peste bot de nu te vezi (am simtit nevoia de a face precizarea pentru ca vin din Tulcea, ok, nu este Braila, dar e pe aproape - si pentru a face diferenta fata de ardeleni, unde lucrurile stau un pic altfel).
Inapoi la subiect, cum vad eu Bucurestiul dupa 10 ani. Am sperat in tot acest timp ca lucrurile vor merge spre bine, ca oamenii se vor obisnui cu normalitatea si vor incepe sa se comporte civilizat, daca nu din proprie initiativa, macar dintr-o jena fata de ceilalti. Dar nu a fost sa fie asa. Putem sa vedem in continuare covoare spalate pe scara blocului, scara care se pare ca a inlocuit de mult ulita satului, unde se fac schimburi de mirosuri culinare si alte cele. Trotuarele nu mai sunt nici ele ce au fost o data, acum o saptamana am fost admonestat de un sofer prea grabit pentru a sta la semafor, cu o masina prea mare pentru a ma ocoli. Ma apuca groaza de momentul in care voi fi obligat sa circul si eu cu masina prin Bucuresti. In majoritatea spatiilor publice, lumea este artagoasa si iritata la maxim, din motive ce le scapa si lor cateodata.
Ce te impiedica sa te comporti civilizat, sa arunci mizeria la cos, tomberon, nu sa o lasi pe jos, sa iti admire si altii nivelul de bunastare? Sa mergi cu masina cu placere, nu sa injuri in stanga si in dreapta, fara sa claxonezi ca nebunu'? Probabil ca pe langa Marele Zid Chinezesc, pe Luna se pot auzi si claxoanele Bucurestenilor.
In final, as vrea sa amintesc cateva tipuri de bucuresteni pe care le-am intalnit in decursul escapadei mele metropolitane:
- bucuresteanu de tip metrou - cititor, ingandurat, mai putin predispus la a intra in conflict cu ceilalati. Practic, nu conteaza textul, poate fi filozofie, Sandra Brown, suplimentul de duminica din Libertatea, cititul are scop terapeutic in cazul lui.
- bucuresteanul de tip RATB - se simte foarte bine in mijloacele de transport, in ciuda aparentelor de stres si nervozitate. Nu are simtul proprietatii, totul este la dispozitia lui, se poate extinde in orice directie, picior. Raspunde scurt si rastit, dupa care urmeaza o diatriba impotriva a tot si a toate, discurs care este de cele mai multe ori exersat in timp, ramanand acelasi. Atentie mare la cei/cele care calatoresc in picioare, chiar langa sofer. De cele mai multe ori, acestea sunt persoanele cu cele mai mari dezechilibre mentale din masina (pot fi recunoscute prin faptul ca nu se dau la o parte cand vrei sa cobori, nu au idee de locul in care vor sa coboare si obisnuiesc sa vorbeasca singure)
- bucuresteanul de tip coada [la casierii, la mall, la hyper-market] - foarte vorbaret, aparent prietenos, asta pana in momentul in care opiniile altuia intra in conflict cu ale sale, moment in care explodeaza cu violenta. Statul la coada pare a fi o perioada propice de afisare a statusului social, de captare a admiratiei, pur si simplu se transforma din omida in fluture, pentru cateva clipe.
To be continued ...
PS. referitor la dezvoltarea pe care o va cunoaste Bucurestiul, sincer, il vad mai apropiat de indiferenta si rautatea New York-ului anilor '80 decat de melting-pot-ul specific in Los Angeles.