04 septembrie 2007

A gresi este omeneste ...

... a persista trei ani in greseala reprezinta o gandire complet falimentara. Nu e cazul cu Sony, dar totusi, cat de des ne lovim de acest gen de comportament. Nu o data am vazut oameni care au recunoscut ca au gresit, insa carora le-a luat o eternitate in a pune si in practica reparatiile. Genul acesta de atitudine imi aduce aminte de sintagma "mind the gap" a lui John Searle. Pe scurt, Searle observa ca intre intentia noastra de a actiona si actiunea propriu zisa exista o pauza, o pauza in care de multe ori ne razgandim, sfarsind prin a face ceva complet diferit, sau a nu face nimic. Exista cateva momente in care aceasta pauza se petrece:


  1. intre motive si luarea deciziei
  2. intre decizie si punerea in practica
  3. intre punerea in practica si continuarea actiunilor ce decurg de aici

Exista multe motive pentru care cineva ar alege sa nu actioneze, cel putin nu inca:

  • frica de a nu fi ridiculizat pentru greseala sa [ar trebui sa fie trecuta la capitolul cel mai temut lucru, alaturi de spaima de a vorbi in public, pentru ca la urma urmelor, din cauza asta ne este frica de auditoriu, ne este frica sa nu ne facem de ras-ceea ce presupune la randul sau, o parere foarte buna despre noi]
  • teama de a nu pierde din prestigiu
  • comoditatea, o schimbare ar presupune un plus de efort, pe care nu intotdeauna suntem dispusi sa il depunem - preferand sa ii lasam pe altii sa o faca
  • poate ultima, suntem uituci. Avem pur si simplu o memorie selectiva, ce ne permite sa pastram numai lucrurile ce ne convin.
Oare aplicand schema lui Searle, unde se opresc oamenii cel mai adesea?

via Techdirt