Acum, la inceput de an stai si te gandesti la ce te asteapta in urmatoarele trei sute de zile, mai ales ca este si un an aniversar. Aniversam patru ani de la ultimile alegeri. Te ia cu fiori reci, mai ales cand vezi ce a iesit numai luna asta, scandalul CNSAS, iesirea violenta a lui Tariceanu cu privire la deficit, iesirea vulgara a lui Nastase.Ma gandesc daca mai este cineva din interiorul partidelor atent la discursul public pe care il arboreaza mandrii sai reprezentanti. Ce se intampla cu miturile politice, cu simbolurile, semnificatiile, etc. Mai nimic, dat fiind ca nivelul limbajului a scazut sub nivelul de inghet al bunului simt si decentei.
Parca te apuca dorul de vremurile romantice de la inceputul anilor nouazeci cand manipularea si subtilitatile parca erau mai mult pretuite. Era amuzant sa vezi cum lumea se mira dupa cate o cascadorie a FSN-ului, dom'le, iar ne-au pacalit! Uite-i cum se joaca cu mintile oamenilor. Si le iesea. Pai normal ca le iesea. Era chiar singurul limbaj la care oamenii reactionau. Aduceti-va aminte de aerul straniu care inconjura orice discurs al opozitiei, parca veneau din alta lume. Si cel mai bun exemplu este cel al lui Ion Ratiu. Ei erau cei care exersasera timp de cincizeci de ani acest limbaj, iar noi inca nu iesisem din starea catatonica a anilor optzeci. Frigul inca nu parasise mintile oamenilor, oameni care erau inca setati pe conditionarile limbajului de lemn.
Ce ne-a mai ramas din toate acestea? Am inlocuit manipularea parsiva cu zoaiele revarsate in public, cu uitarea absoluta, cu reciclarea politica, cu situatia penibila in care Relu Fenechiu il confunda pe Razvan Dumitrescu cu Dan Diaconescu, invitat fiind la emisiunea primului. Omul nici nu stia cine modereaza emisiunea, cine l-a invitat, si se mai spune despre el ca invarte sfori. Ce sfori, cand el nu stie nici sa se lege la sireturi. In locul celor din partidul liberal, l-as fi trimis la un curs de cultura generala. Penibil, dar penibilul a devenit port-stindardul discursului public.
Vin vremuri grele pentru urechile si ochii nostrii. Pazea!
*acest post a fost scris ascultand cu placere Saul Williams - Penny for Thought