UPDATE: nu toata lumea a vazut lucurile asa, de exemplu, judecatorul Cristi Danilet, pe blogul lui scrie ...
Duminica trecuta, Piata Universitatii a fost km 0, minus 18 ani. Ma simteam ca intr-o masina a timpului, una veche si prafuita. O adunatura de oameni, care de care mai pestriti, care nu pareau sa aiba vreo dorinta de a face ceva, a actiona, a misca un deget. Doar venisera, si vroiau sa fie si premiati. Priviri pierdute in gol, inchesuiala de dragul aglomeratiei, discutii la colt de multime, bietul om in macara, adormise si el.
Am inteles de la pacientul bengalesc ca s-a si cantat mai devreme. Paturca venise sa cante Bob Dylan, Blowin' in the Wind. Paturca! Dylan! Ce naiba, a innebunit lupul? Mai lipsea un pick-up Tesla si niste boxe RFT si o puneam de o sueta. [Apropo, Ioan T. Morar anunta ca s-ar putea sa ii avem in Romania asta pe Bob Dylan si Leonard Cohen, yummy!]
Toata debandada nu face decat sa le dea apa la moara baistrucilor de la trustul voiculescian. Si nici nu poti sa ii contrazici. Daca radeau de senilitatea manifestarii, chiar aveau dreptate. Aerul trist si sentimentul de lasa-ma sa te las nu poate fi ignorat. Ma uitam la fetele oamenilor si vedeam un fel de licarire sugubeata, care imi spunea ca nu prea erau luati vorbitorii in serios. E adevarat, mai erau si unele persoane mai triste, dar tristetea aia era adanca, ireparabila. Revenind la reactiile din televizoare, am observat ca toata lumea, chiar si cel de trista amintire, caruia nu ii pronunti numele, tot o dadea cu internetul, sa se puna dosarele pe internet, sa fie scanate, sa se faca un blog. Mai lasati fratilor blogurile in pace, sau daca il faceti, inscrieti-l si la roblogfest, poate ia un premiu.
Ursu isi dadea cu parerea ca nu trebuie sa facem mare caz de oamenii care au ramas fara slujbe. Cei de la CNSAS. Ca nu se pune problema de o mana de oameni carora li s-au taiat salariile. Nu serios? Nu spun ca trebuia Curtea Constitutionala sa ia in considerare lucrul asta, dar de cand cu decizia 51, ei au cam luat pauza, mie mi s-a aprins un beculet. Suna cam ciudat, macar si pentru aspectul asta. Nu am mai auzit de o institutie care sa inchida lumina peste noapte. De obicei, lucrurile astea sunt judecate mai pe indelete, nu la o tigara pe culoar, cum a aratat decizia.
Stau acum si ma uit pe lista nesfarsita a organizatiilor care au semnat protestul. Ce fel de organizatii sunt astea care nu pot organiza nimic. Daca le spunea asociatii era altfel. Mai intelegeam. Dar asa? Oameni care vorbeau la microfon despre cum Curtea Constitutionala a facut si a dres. Get over it! Vreau sa aud ce aveti voi de gand sa faceti. Exarhu spune ca au fost 500 de oameni. Dar prin Piata Universitatii trec sambata mai multi oameni!
Chiar nu a invatat nimeni ca daca vrei sa obtii ceva in ziua de astazi, trebuie sa pui osul la treaba? Trebuie sa oferi ceva. Epoca romantismului tarziu, Fichte, Eminescu, a apus. Ioan T. Morar spunea ca nu au venit tinerii. Si de ce ar fi venit? Ce ar fi vazut? Pana si o partida de CounterStrike parca este mai solid organizata decat ce am vazut in Piata Universitatii. Daca vrei sa ii atragi pe tineri, nu e chiar asa greu. Dar ofera ceva la schimb. Nu e vorba de ceva material. Chiar si minimul respect este indeajuns. Dar aceasta minima moralia chiar a lipsit duminica. Pentru numele lui Dumnezeu, chiar si minerii s-au reprofilat! Asta e un semn ca trebuie sa se schimbe si cealalta parte. Militii spirituale my ass! Put my two cents in.
O sa revin cu poze
*acest post a fost scris ascultand cu placere Clandestino
Duminica trecuta, Piata Universitatii a fost km 0, minus 18 ani. Ma simteam ca intr-o masina a timpului, una veche si prafuita. O adunatura de oameni, care de care mai pestriti, care nu pareau sa aiba vreo dorinta de a face ceva, a actiona, a misca un deget. Doar venisera, si vroiau sa fie si premiati. Priviri pierdute in gol, inchesuiala de dragul aglomeratiei, discutii la colt de multime, bietul om in macara, adormise si el.
Am inteles de la pacientul bengalesc ca s-a si cantat mai devreme. Paturca venise sa cante Bob Dylan, Blowin' in the Wind. Paturca! Dylan! Ce naiba, a innebunit lupul? Mai lipsea un pick-up Tesla si niste boxe RFT si o puneam de o sueta. [Apropo, Ioan T. Morar anunta ca s-ar putea sa ii avem in Romania asta pe Bob Dylan si Leonard Cohen, yummy!]
Toata debandada nu face decat sa le dea apa la moara baistrucilor de la trustul voiculescian. Si nici nu poti sa ii contrazici. Daca radeau de senilitatea manifestarii, chiar aveau dreptate. Aerul trist si sentimentul de lasa-ma sa te las nu poate fi ignorat. Ma uitam la fetele oamenilor si vedeam un fel de licarire sugubeata, care imi spunea ca nu prea erau luati vorbitorii in serios. E adevarat, mai erau si unele persoane mai triste, dar tristetea aia era adanca, ireparabila. Revenind la reactiile din televizoare, am observat ca toata lumea, chiar si cel de trista amintire, caruia nu ii pronunti numele, tot o dadea cu internetul, sa se puna dosarele pe internet, sa fie scanate, sa se faca un blog. Mai lasati fratilor blogurile in pace, sau daca il faceti, inscrieti-l si la roblogfest, poate ia un premiu.
Ursu isi dadea cu parerea ca nu trebuie sa facem mare caz de oamenii care au ramas fara slujbe. Cei de la CNSAS. Ca nu se pune problema de o mana de oameni carora li s-au taiat salariile. Nu serios? Nu spun ca trebuia Curtea Constitutionala sa ia in considerare lucrul asta, dar de cand cu decizia 51, ei au cam luat pauza, mie mi s-a aprins un beculet. Suna cam ciudat, macar si pentru aspectul asta. Nu am mai auzit de o institutie care sa inchida lumina peste noapte. De obicei, lucrurile astea sunt judecate mai pe indelete, nu la o tigara pe culoar, cum a aratat decizia.
Stau acum si ma uit pe lista nesfarsita a organizatiilor care au semnat protestul. Ce fel de organizatii sunt astea care nu pot organiza nimic. Daca le spunea asociatii era altfel. Mai intelegeam. Dar asa? Oameni care vorbeau la microfon despre cum Curtea Constitutionala a facut si a dres. Get over it! Vreau sa aud ce aveti voi de gand sa faceti. Exarhu spune ca au fost 500 de oameni. Dar prin Piata Universitatii trec sambata mai multi oameni!
Chiar nu a invatat nimeni ca daca vrei sa obtii ceva in ziua de astazi, trebuie sa pui osul la treaba? Trebuie sa oferi ceva. Epoca romantismului tarziu, Fichte, Eminescu, a apus. Ioan T. Morar spunea ca nu au venit tinerii. Si de ce ar fi venit? Ce ar fi vazut? Pana si o partida de CounterStrike parca este mai solid organizata decat ce am vazut in Piata Universitatii. Daca vrei sa ii atragi pe tineri, nu e chiar asa greu. Dar ofera ceva la schimb. Nu e vorba de ceva material. Chiar si minimul respect este indeajuns. Dar aceasta minima moralia chiar a lipsit duminica. Pentru numele lui Dumnezeu, chiar si minerii s-au reprofilat! Asta e un semn ca trebuie sa se schimbe si cealalta parte. Militii spirituale my ass! Put my two cents in.
O sa revin cu poze
*acest post a fost scris ascultand cu placere Clandestino