04 februarie 2008

Unora le place jazz-ul

Mda, nu pot sa spun ca sunt ascultatorul de jazz fidel, dar trebuie sa recunosc ca mai imi umbla urechile razna. Dar nu despre asta este vorba aici. Am sa vorbesc despre ceva mult mai practic si mai lumesc, mai precis despre mancare. Mancare, mancare, dar nu orice fel de mancare. Amenintat cu extinctia fiind, cum ii sade bine unei specii pe cale de disparitie, am hotarat, ca orice roman sa imi iau soarta in maini si sa ... emigrez/incep sa gatesc. Dat fiind ca sunt mai capos de felul meu, nevrand sa contrazic teoria care spune ca e bine sa incepi cu ceva complicat atunci cand nu te pricepi, am purces la treaba si am ales aceasta reteta:

Ceafa de porc cu sos de mere a la Garina

... preferand insa sa improvizez pe o tema data, mai degraba, decat sa urmez indeaproape firul naratiunii culinare.. Au fost si cateva cauze obiective care m-au impiedicat sa raman fidel partiturii originale. Din pacate, la Billa nu am gasit soia dulce si am riscat o mana tremuranda pe o soia picanta Heinz, am uitat de ienupar si boia, iar ca la sfarsit sa fie tacamul complet, ca tot suntem la masa, ceafa s-a transformat subit intr-o pulpa.

mai jos aveti intreaga cronologie a faptelor, documentata pana la obsesie


carnea, marinata, timp de mai bine de o zi, asta multumita si jurnalului de sarcina in doi, dar bine mirositoare, astepta nevinovata, nestiind ce torturi i se pregatesc


diverse ingrediente, taiate fara un simt estetic real, stand sa cada, ori pe jos, ori in tuci


singurele momente in care se apropia de a fi considerata ca fiind gatita, spectatorii nestiind ca li se pregateste un final foarte indepartat de Hollywood


intr-un final, sa gatat in ciuda sosului care nu a reusit decat sa se arda, si pentru a cita dintr-un clasic in viata, ce balalau!

*acest post a fost scris ascultand cu placere kt tunstall - eye to the telescope