... sau ce am inteles eu din discutia de ieri. Vine managerul lui GE in Romania, exista un pret pe care trebuie sa il platesti, este bine sa fii acolo, sa fii vazut. Nu ma incadrez in target.
Pana aici toate bune si frumoase, doar ca am si eu o mica observatie. Personal, consider ca astfel de evenimente sunt complet inutile. Dar nu trebuie inteles ca daca as putea, le-as desfiinta. Nici gand. Nu e treaba mea sa hotarasc cine si ce are dreptul sa organizeze si cati bani sa ceara. Asta ca sa fim bine intelesi, imi dau si singur seama ca pretul piparat de la astfel de suse de business este asemea apei plate din The Office. Cu cat mai scumpa cu atat mai bine, sa nu vina piscotarii.
Ok, sa revenim la eveniment. Intai de toate hai sa vedem ce presupune un astfel de eveniment. De obicei, un om/mai multi, se poarta duetele in ultima vreme, din ce observ eu vine si tine o prelegere de cateva minute ore, in fata unui auditoriu autoselectat. In prelegere, gasim de obicei, experienta lui de o viata sau ultimile realizari, observatii, descoperiri in domeniu. Nimic nou sub soare. Si eu as fi platit chiar o mie de euro sa merg la Mark Twain.
Din cate imi dau seama, conferintele acestea sunt inutile atat din punct de vedere ideal, cat si din punct de vedere practic.
La modul ideal, oamenii prezenti ar trebui sa fie convinsi in cateva minute de catre acest om de anumite lucruri pe care ei le fac in mod gresit, sa corecteze anumite atitudini, sa ii schimbe. Inutil de continuat ca daca ar fi atat de usor, planeta asta ar fi ori mai buna, ori mai putin populata decat este in prezent. Ma mai deranjeaza dimensiunea aproape religioasa pe care astfel de evenimente o iau in afara. Nu prea vad mare diferenta intre pastorii evanghelisti si un sa spunem Les Brown, Jan Carlzon si un vestitor al vreunei noi religii. Cand vine vorba de credinte, zidul este cea mai buna frana pentru oameni. Altfel, toti oamenii aceia care participa, ocupati, plini de intalniri, agende, deadlineuri, cohorta de asistenti personali dupa ei, au citit cartile d-lui Welch, s-au convins de succesul managerial, admira modelul GE si vor sa il introduca si in organizatiile pe care le conduc. Ei bine, si aici lucrurile scartaie. Pentru ca exista la fel, doua variante, ori Welch discuta cu fiecare in parte, vede care sunt caracteristicile specifice pentru fiecare caz in parte, si incearca sa ofere niste sfaturi pertinente. Poate la modul ideal, pentru ca practic acest lucru este imposibil. In primul rand, pentru ca taxa ar fi de zece daca nu de o suta de ori mai mare, plus ca nu exista timpul fizic pentru ca acest lucru sa se petreaca. In scenariul alternativ, toate invataturile inteleptului Welch sunt reduse la o mana de observatii de bun simt, pe care vajnicii manageri le putea face si in parcul Tineretului, in timp ce isi plimbau copiii.
Si acum trecem la planul practic. Cum se intampla lucrurile in realitate? Ei bine, partea asta este cea mai subiectiva. Nu pot sa vorbesc decat din proprie experienta. Iar ceea ce am vazut, nu face decat sa imi intareasca doua convingeri:
- oamenii vor sa auda cel le convine
- una spunem, alta facem/sau un fel de schizofrenie/dublare de personalitate. Una sententioasa, plina varf de concepte si lozinci preluate de te miri unde/cealalta, foarte mult axata pe rezultate, fara prea mare legatura cu prima, de obicei, contrazicand-o flagrant. Un fel de descurcaleala de moment.
as fi putut continua, dar nu vreau sa plictisesc cu un post deja foarte lung. Care se dovedeste a fi ultimul. A fost frumos, dar ca toate lucrurile frumoase, trebuie sa inceteze la un moment dat. Daca voi deschide vreodata un alt blog, voi fi singurul om care va sti ca este al meu, cu riscul de a ramane si singurul meu cititor. Multumesc pentru rabdare.
Gabi