Am văzut că spiritele s-au mai calmat, de la incidentul cu senatorul bideu si deputata/senatoarea "ciocu' mic", de la B1 TV. Între timp, am apucat să
Un coleg crede, spre exemplu, că acest mod de comportament public este normal, chiar definitoriu pentru politica românească. Mai precis, apelul la violenţă fizică în discursul politic românesc. Când i-am cerut însă să îmi aducă şi alte exemple, nu a reuşit. Nu a putut să îmi menţioneze nici măcar un episod, fie el recent sau nu, în care să se fi apelat la violenţă fizică în promovarea unui mesaj, ori ca metodă de a rezolva un impas.
Violenţa fizică mi se pare un ingredient foarte rar în ciorba politică dâmboviţeană. Momente precum Târgu Mureş sau mineriadele sunt fie excepţii, fie sunt apanajul unui grup, mai mult sau mai puţin restrâns.
O altă reacţie foarte des întâlnită la români, cel puţin în ultimul timp, este cea de negare. Nu asta este democraţie, nu asta este România, îmi este scârbă de ceea ce văd, etc. Refuzul de a accepta că astfel de episoade vin la pachet cu restul recuzitei de campanie, mi se pare copilăresc, pe undeva la fel de copilăresc ca şi comportamentul celor doi. Faptul că acesta este nivelul intelectual la care se poartă discuţia, nu este un argument pentru concedierea ei. Deşteaptă sau proastă, aceasta este campania electorală în România.
Faptul că violenţa fizică poate fi văzută drept un element exotic în politica românească, nu înseamnă şi că violenţa verbală nu este la ea acasă în discursul politicianului român. Din păcate, ieri, la televiziunile care au discutat incidentul, nu am văzut pe nimeni să urmărească până la capăt întreg episodul. Caracteristica principală a confruntării dintre cei doi maimuţoi (îmi pare rău, dar pentru cineva care a rămas celebru în politica românească drept părintele sintagmei Ciocu' mic, că acum suntem noi la guvernare, nu merită altceva) este un discurs isteric colectiv, al cărui final era previzibil. Plus, replica de sfârşit este apocaliptică, dar în acelaşi timp, respectă logica schizoidă a politicului românesc. Tot bizonul concluzionează, nu s-a întâmplat nimic, s-a vărsat un pahar cu apă, mare lucru, important este că el nu a păţit nimic. Însă, este vizibil sper, pentru toată lumea, că toată lumea prezentă în studio, de la prezentatoare şi până la actorii principali, îşi dorea un astfel de final, prezentatorii pentru rating au tolerat un limbaj vulgar, Anca Constantinescu prin discursul ei îşi dorea să îl isterizeze pe Marinescu. Aşa că, din punctul meu de vedere, she had it coming.
Altcineva este indignat de întreaga scenă şi refuză să creadă că şi noi facem parte din acelaşi film. Toată povestea de la B1 TV, ca şi restul marilor realizări exihibiţioniste din campaniile electorale nu a căzut din lună. Fie că vrem sau nu, facem cu toţii parte din aceeasi poveste. Este destul de greu să convingi pe cineva, că duci o viaţă separată, într-o lume paralelă. Este alegerea ta să închizi ochii şi să treci mai departe, dar asta nu te va feri de consecinţe.
În acelaşi timp, este uşor să găsesti o instituţie, om, clasă socială/politică şi să o blamezi pentru toate relele care există în România. Dar o astfel de logică, mai devreme sau mai târziu, va duce la un blocaj raţional. Fie te-ai teleportat din greşeală într-un ţinut străin, (Kansas-ul este oricum foarte departe), fie te reduci la statutul de amoebă, fără nici o putere asupra propriei vieţi. Dar oricum ai încerca să o scoţi la capăt, te vei izbi de aceeaşi realitate. Ori acceptăm ca şi ei sunt ai noştri, ori ne depunem acte cu toţii, în regim de urgenţa, la paşapoarte.