Puteţi să spuneţi ce doriţi despre proaspetele alegeri, însă nu puteţi să ignoraţi două mari victorii cu care ne putem lăuda în urma proaspăt încheiatelor alegeri. PRM nu mai pupă coledzi, iar Gigi se gândeste (ăsta nu e oximoron?) să se lase. De tot.
Toată lumea se întreabă, ce va fi? Eu zic altfel. V-aţi simţit bine în ultimii ani? Măcar aşa puţin, pe la degete? Nici măcar confortabil? Păcat. Pentru că în următorii patru ani veţi avea o senzaţie de deja-vu.
Nu înteleg de ce unora li se pare nedemocratică atitudinea lui Băsescu. Atâta timp cât este respectată Constituţia, bunul nostru preşedinte, refuzat pe merit de către unii, poate să facă ce doreşte. Aaa, că se întâmplă să piardă unii, spre disperarea altora, asta este. Şi criza financiară este nedreaptă, dar pe asta nu o dă nimeni în judecată.
Cât despre eterna dilemă românească, a vota sau a nu vota, nu cred că are sens a ne mai întreba. Este perfect normal să pară un pic deşănţat gestul unora dintre noi, de a nu merge la vot, mai ales după 50 de ani de comunism, în care ne exprimam opţiunile politice pe la colţuri, sau prin crâşme, după ce se stingeau luminile. În România, însă, Yorrick a murit de bătrâneţe, i-au cântat prohodul, are statuie şi a intrat în manualele de istorie.
Dar, ar fi mult mai util dacă am privi înainte, constructiv, cum ar spune managerul din noi, şi ne-am întreba. De ce? De ce nu vine lumea să voteze, de ce îi lasă pe alţii, mai ales că nu par nişte oameni de încredere? Păi, la fel ca şi în cazul comunismului, răspunsul este cum nu se poate mai simplu, lumea încă nu s-a săturat/plictisit. Merge şi aşa. În adâncul sufletului, fiecare dintre noi ştie că nu are cum să fie mai bine peste noapte, cu ei, cu ceilalţi, cu noi sau cu voi. Putem să mâncăm zece tăvi cu jar, să ne dăm de o sută de ori peste cap, pâna ameţim, dacă a doua zi vom continua să mergem pe linia de tramvai, să ne lăudăm cum nu facem nimic şi ne mai şi plăteşte statul, sau cum am făcut afaceri, stând la cafenea pe Dorobanţi sau în fundul patului, iar unicul scop în viaţă ne va rămâne vila în Pipera, iar iq-ul va fi egal cu numele maşinii, putem să îl avem şi pe Obama preşedinte. Geaba chichirez, dacă nema putirinţă.
Cei care nu au venit duminică la sectiile de votare nu au fost nişte iresponsabili, ci mai degrabă, nişte oameni comozi. Ştiau dinainte care va fi rezultatul votului. De ce să se mai deranjeze? Şi mai mult, le convine. Aşa că nu este nici o dramă. Sau loc pentru cine ştie ce guvern de salvare naţională, cum pretind unii.
Şi cum toate în România sfârşesc prin a se rezumă la o comparaţie plastică cu fotbalul, să ne aducem aminte câţi spectatori veneau pe stadioane in Epoca de aur a blaturilor. Zero. Lumea ştia dinainte rezultatul dintre Gloria şi Steaua, etc. La ce bun? Acum când jocurile sunt mai puţin făcute în culise şi mai mult în teren, parcă mai merge să dai o fugă pe stadion, nu? Cam aşa se va întâmpla şi cu politicienii noştrii. Dacă vor să aibă alegători, trebuie să înceteze să se mai comporte ca până acum. Dar întrebarea este, merită? Pentru că din declaraţiile lor de dinainte de alegeri şi de după, se pare că nu.
Uitaţi-vă bine la filmuleţul de mai jos, nu veţi mai vedea aşa ceva prea curând ...
descoperit graţie lui Ioan T. Morar