Cred că o mare parte din problemele de zi cu zi, pe care le presupune traiul în Bucureşti, şi extrapolând, poate în România, provin dintr-o încurcătură semantică. Este vorba despre traducerea common sense-ului în bun simţ. Până aici nimic spectaculos, doar că acea introducere poate fi înşelătoare. Dacă se numeşte bun simţ, nu înseamnă că există şi un rău simţ. Common este neutru, bun implică situarea de o parte sau alta a baricadei, presupune acţiune, acţiunea presupune efort, este prea de dimineaţă, ne apucă o lene, nu ne-am băut cafeaua.
Am acceptat că mitocănia este comună, iar bunul simţ excepţional.
O bagatelă ...
în cazul în care vă mai întrebaţi de ce este util să învăţăm să vorbim corect româneşte.
sursa imaginii: Common Sense