Din politica românească. Adio, dar rămân cu tine. Theodor Stolojan renunţă la funcţia de premier. După ce s-a negociat atâtea zile între PDL şi PSD. După ce i-au refuzat pe liberali. După ce s-a semnat protocolul. Sper să dispară din viaţa politică. Nici măcar în România nu cred că mai pot trece neobservate gafele acestea de copil iresponsabil.
Şi nu, nu are nici măcar dreptate. Nu el hotărăşte cine, ce responsabilitate să îşi asume. Din păcate, sau din fericire. Sună foarte frumos discursul lui, cum trebuie Boc şi Geoană să îşi asume responsabilitatea guvernării, însă, ştie la fel de bine că nici unul dintre ei nu va fi premier. Atunci la ce bun toata mascarada asta? Pe cine crede că mai păcăleşte.
Acum chiar nu mai are nici o logică tot baletul post alegeri. Băsescu a refuzat condiţia lui Tăriceanu, pentru că îl considera pe Stolojan un premier mai bun. Ok, atunci e logic să îi refuze pe liberali. Dar cum i-a primit pe PSD-işti la negocieri? Toată telenovela asta, nu face decât să întărească convingerea spectatorilor, că toate discuţiile între PDL şi PNL au fost doar de faţadă. Plus, liberalii anumiţi liberali câştigă puncte. Băsescu a ieşit cu Stolojan de mână şi acum pică drept ursul păcălit de vulpe.
Păcat că nici vulpea nu mai este ce a fost o dată.
De câştigat, din toată tărăşenia asta câştigă grupările radicale din fiecare partid.
De pierdut pierde electoratul orice brumă de încredere pe care ar mai fi putut-o să o mai aibă în politicieni. Bine, şi PSD-ul, iar Geoană pierde chiar personal, oricum nu mai avea multe zile în partid.
Iar protocolul dintre PSD şi PDL nu îşi mai are rostul. Dacă Boc se încăpăţânează să nu ţină seama de realitate, şi să continue cu interesul naţional, s-ar putea ca la anul să nu mai aibă cine să îl sprijine candidatura lui Băsescu, iar acesta să candideze ca independent, deoarece PDL ar dispărea.