17 ianuarie 2009

Big Brother with a twist

 

UPDATE: am uitat complet de o ştire după părerea mea, mult mai importantă, ce ar putea să intereseze Biserica

hai, dacă pierzi datele ai backup la ele, dar eu nu m-aş juca cu softul omului.

De câteva zile pe blogul lui Mihnea Măruţă, se discută apăsat, am vrut să spun aprins, dar din păcate, foarte puţine dintre comentarii au reuşit înceapă să descoasă fondul problemei, despre noile reglementări ale Uniunii Europene cu privire la paşapoartele biometrice şi datele personale.

Am mai citit o dată comentariile. Ar fi multe de spus în privinţa întrebărilor pe care le pune Mihnea Măruţă cu privire la lipsa unei puneri în discuţii a subiectului în spaţiul public. În primul rând, situaţia spaţiului public românesc, lăsat un pic violat după ultima confruntare dintre Băsescu şi Tăriceanu (aş vrea să fac o precizare aici, pentru cei care au interpreatat acest război ca pe o feudă personală, vă înşelaţi amarnic, a pornit de la o ceartă între două persoane, dar a ajuns, imho, să reprezinte una dintre cele mai sugestive exemple ale falimentului instituţiilor publice din România, dar despre asta în discuţia despre modificarea Constituţiei, dacă aveţi nedumeriri vă sugerez să parcurgeţi textul raportului, va fi o experienţă utilă, măcar din punctul de vedere al punerii cronologiilor la punct).

Astfel de atitudini din păcate nu fac decât să îi hrănească pe adepţii teoriilor conspiraţioniste. În momentul în care consideri statul ca fiind promotorul unui sinistru complot de indobitocire a oamenilor (cu greu mă abţin să nu comentez şi pe marginea contribuţiei Bisericii la acest proces) nu îţi mai rămâne decât să stingi lumina şi să te duci să te culci. Mai ales, că o astfel de atitudine nu înseamnă decât o invitaţie pentru orice binevoitor de a prelua frâiele turmei. Chiar dacă nu există nici un complot universal, iudeo-masonic (aici creştinii ortodocşi să înlocuiască masonic, sau iudeo cu ce preferă ei), s-ar putea ca dorinţele oamenilor să se împlinească. E ca în blestemul ţigănesc, fie să ai parte de ce îţi doreşti. La fel s-a întâmplat şi în Germania lui Hitler, sau mai înainte, în timpul Revoluţiei Bolşevice. Oricum, şi noi ajunsesem să credem că nu mai există viaţă după Ceauşescu.

Să revenim la problema protestului Bisericii şi inţiativa Uniunii Europene, care by the way a cam intrat în vigoare, un alt motiv destul de puternic pentru care nu există o discuţie publică, ar fi reprezentat de tonul discursului

Crestinii l-au primit cu bucurie. Adevaratii crestini. Lupii in blana de oaie isi ascut dintii ca in “Capra cu 3 iezi”, iar neinitiatii propun dezbateri dar nu din perspectiva religioasa.

Nu prea ar mai fi nimic de spus după aşa ceva. Dacă veţi înclina să spuneţi că sunt rău, este dreptul vostru, dar un astfel de limbaj nu este întâmplător, este tocmai provocat de protestul iniţial, pentru că, cum altfel ai putea continua un text precum cel de mai jos

Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului.

extras din textul iniţial al părintelui Iustin Pârvu.

Însă problema cea mai mare pe care o văd eu în discutarea acestui subiect sau ale altora, este chiar atitudinea Bisericii, care nu găseşte de cuviinţă să susţină un dialog coerent şi continuu cu societatea, mai degrabă se trezeşte numai atunci când îi convine, când i-o cer interesele proprii, luând poziţie doar în cazul unor situaţii izolate, dând mai degrabă senzaţia unui bătrânel morocănos şi mizantrop.

Paşapoartele biometrice mai sigure

Avva Justin: "Este vremea muceniciei!" – de citit şi comentariile pentru că sunt foarte importante (nu m-aş fi gândit să traduc permalink cu întoarcere)

PS în continuare nu cred că ar fi bine ca statul să tremure atunci când Sfântul Sinod se pronunţă într-o problemă laică.

Tuturor celor care au comentat pe blogul lui Mihnea vă recomand documentarul lui Bill Maher - Religulous