The great misfortune of newspapers in this era is that they were such a good idea for such a long time that people felt the newspaper business model was part of a deep truth about the world, rather than just the way things happened to be. It's like the fall of communism, where a lot of the eastern European satellite states had an easier time because there were still people alive who remembered life before the Soviet Union - nobody in Russia remembered it. Newspaper people are like Russians, in a way.
de aici
Nici nu ştiu de unde să încep. Din păcate în România văd că nu a apărut încă nici un Huffington, Realitatea nu ştie ce să facă cu Romantica, ziarele se închid sau devin din cotidiene, episodice.
Problema este că atâta timp cât se va pune accentul pe cărţi ambalate în hârtie de ziar, legate frumos în piele ecologică, cu Ivanhoe şi Ciorap Lung, sau pe integrale Sergiu Nicolaescu (apropo, ultima catastrofă a lui Sergiu, acest Christopher Lambert al cinematografiei româneşti, a marcat mai mulţi spectatori în 2008 decât Restul e tăcere a lui Caranfil, le doresc spectatorilor lui Sergiu ca toate filmele pe care le vor vedea în 2009 să fie la fel de bune precum Supravieţuitorul) singurii care vor avea de câştigat vor fi cei care se ocupă cu reciclarea hârtiei. O afacere de viitor bag sama.