despre o profesoară din Austin, Texas care a crezut că nu există sisteme de operare gratuite, precum Linux, HeliOS, ca să fim mai precişi. O discuţie recentă, m-a făcut să îmi pun ordine în articolele care au circulat pe internet despre aceast incident şi să relatez cu mai multă acribie de acum înainte ce citesc pe net. Mai precis, este vorba de publicarea pe blog a unui mail, pe care unul din fondatorii proiectului HeliOS l-a primit de la o profesoară din Statele Unite. Profesoara s-a simţit datoare să îl atenţioneze autorul blogului, după ce şi-a surprins un elev împărţind discuri cu distribuţii de Linux, aşa cum reiese şi din mail:
Aceste ultime cuvinte au făcut înconjurul planetei anul trecut, după ce au ajuns pe prima pagina (au urmat 1589 de comentarii) a siteului Slashdot, cred că una din cele mai bune surse de ştiri din zona IT, şi nu numai.
Ca orice poveste americană, şi asta se termină cu un happy end. Dar nu despre asta vroiam să vorbesc aici. Ci de spre şcolile din România. Nu ştiu câţi dintre voi ştiţi că de ceva vreme, întregul sistem educaţional românesc se află sub o formă foarte ciudată de semi-monopol din partea unei firme private. Este îndeajuns să urmăriţi activităţile de zi cu zi într-o şcoală, pentru a descoperi cât de mult depind profesorii şi elevii români de o singură firmă.
Acum, să nu fiu înţeles greşit. Nu aş vrea să mă considere Eduard că sunt un alt freetard, care susţine sus şi tare jos cu Microsoft, Ubuntu rules, nici pe departe (îl citesc de prea mult timp). Aici nu este vorba despre o discuţie legată de software. Ci de hardware, prin hardware înţelegând oamenii din sistem. Numai anul care a trecut, Microsoft a avut o campanie extraordinară pentru Office, oferit elevilor. Jos pălăria. Dar, cum mereu există un dar, nu cred că este foarte benefic pentru învăţământul românesc să depindă doar de un singur distribuitor de software educaţional, aşa cum este cazul acum. Un exemplu, sistemul de introducere a datelor cu privire la situaţia şcolară a elevilor se face direct pe siteul ministerului, printr-o aplicaţie realizată de aceeaşi companie, într-un mod rudimentar (dacă a picat netul, bye bye date). Softurile educaţionale sunt la nivelul elementar. Este aberant să nu ţii seama de nivelul de aşteptări ale unei generaţii pentru care Far Cry şi NFS sunt criterii după care judecă ceea ce văd. Copiii ăştia nu mai pot fi păcăliţi cu să ţesem frumos, dacă mai crede cineva lucrul ăsta, trăieşte o tristă iluzie. Şi nici nu îţi trebuiesc resurse materiale deosebite pentru a face ceva cu simţul realităţii şi cu bun simţ, nu în dorul lelii.
Bineînţeles că şi profesorii îşi au partea lor de vină. Foarte mulţi dintre ei dau vina pe situaţia materială a învăţământului. De multe ori, şcoala este văzută ca un fel de haltă, unde s-a oprit omul să îşi tragă sufletul, pentru a o şterge cu prima ocazie. Dacă tot timpul eşti pe picior de plecare, în mod sigur nu o să poţi să faci ceva pentru copiii ăia. Pe scurt, sunt curios dacă aceeaşi suplinitori care şi-au băgat picioarele vreme de câţiva ani în ceea ce predau ei, pentru că nu au găsit o slujbă mai bună, nu îi angaja nimeni, vor fi la fel de dispuşi să le asigure circumstanţe atenuante foştilor lor colegi, care le vor preda preţioaselor lor odrasle mai târziu. Tare îmi este teamă că nu vor rfi la fel de înţelegători.
Mai devreme sau mai târziu va trebui ruptă pisica dilemei salarii vs. performanţă. Am auzit mulţi profesori şi părinţi care girează următorul discurs. Elevii sunt needucaţi de părinţi (asta este din partea profesorilor), nişte mitocani, nu ştiu să se poartă, nu vor să înveţe, niste mici fotbalişti în devenire, profesorii sunt săraci, nu le stă mintea la carte (asta din partea părinţilor) trebuie să îi mai ajutăm cu un cartuş de ţigări, o sticlă de whisky, un săpun, un gel de duş. Este un discurs generalizat, din ce în ce mai multă lume scuză performanţele slabe ale sistemului educaţional românesc, punându-le pe seama salariilor mici ale profesorilor. Eu cred că dimpotrivă, astfel de false argumente ar trebui să îi convingă pe guvernanţi că situaţia este groasă, şi dacă mai aveau nevoie de un motiv pentru a rezolva într-un mod decent problema salariilor l-au primit, pentru că astfel de legitimări a muncii de doi bani, sunt exact ceea ce lipsea şcolii româneşti. O justificare a lucrului făcut de mântuială.
Sunt curios dacă a încercat cineva să sondeze nivelul de pregătire al profesorilor, în ceea ce priveşte internetul şi sursele de informare. Pentru că tare îmi este teamă ca sunt pline cancelariile din România de personaje precum Karen, de mai sus. Am întâlnit profesori care nu ştiau să ataşeze un document, nici măcar pentru o căsuţă de yahoo, darămite să ştie ce este ăla un client de mail. De aici decurg tot felul de aberaţii logice, profesori care sunt incapabili să înţeleagă ce trebuie să facă într-o anumită situaţie, pentru că nu au experienţă cu astfel de lucruri, rezultatele fiind hilare, copilăreşti (că tot vorbeam de copii), gafează. Profesori care nu ştiu să editeze un text, nu ştiu cum să lucreze cu un tabel, etc. Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt. Sunteţi invitaţii mei. Ştiu şcoli în care nu există profesori de informatică, profesori de engleză. Cine le predă? Nu mai există nici măcar mult huliţii suplinitori. Ca să nu mai vorbesc despre lucruri precum Google Calendar şi restul oferite online. Nu e cazul. Dar senzaţia pe care o ai, vorbind cu un profesor de liceu sau şcoală generală din România este că ai nimerit într-un fel de Ev Mediu.
O altă consecinţă a stângăciilor profesorilor în faţa calculatorului este imaginea pe care o au în faţa copiilor. Profesorii ar trebui să fie primii care să recunoască un lucru mai mult decât evident, copiii le-au luat-o cu mult înainte în ceea ce priveşte ceea ce generic este numit calculator, şi mai specific internet. Ce fel de încredere poate să aibă un copil, atunci când vede că profesorul lui nu ştie ce este un motor de căutare (nu că nu ar fi destui profesori tembeli pe Hi5, dar asta tot dintr-o proastă înţelegere a fenomenului vine)? Primul impuls este să îl ia peste picior. Şi nu contează ce materie predă acel profesor.
va urma ….
comentariile sunt binevenite, poate mai mult ca în alte dăţi