Cotrobăiam astăzi printr-un reader necitit de prea mult timp şi mi-au căzut ochii pe articolul ăsta de pe Hotnews, unde se amintea despre nişte cifre cu privire la mult urâtele revelioane teve ale antenei şi proteveului. Nu am să insist prea mult asupra subiectului, au scris alţii despre asta, comentariile au curs precum sângele, pentru mine este îndeajuns să ştiu că atât timp cât vor fi bani de scos din prostie, astfel de manifestări vor continua. În plus, am văzut ieri Rosencrantz & Guildenstern Are Dead, şi am descoperit ceea ce bănuiam de mai mult timp (Costică avea dreptate), adică, că poţi să oferi retorică şi sânge, sânge şi iubire, sânge, iubire şi retorică simultan şi consecutiv, dar nu poţi să prezinţi retorică şi iubire, fără sânge. Sângele este, după cum spunea şi Richard Dreyfus în film, compulsory. În concluzie
eu am vrut varianta cu the jam, dar se pare că nu m-am născut în ţara care trebuie.
Cifrele sunt publicate de către Petrişor Obae pe site-ul lui, Pagina de media. M-am uitat puţin pe ele, dar cum nu îmi spuneau mare lucru, mintea mi-a fugit aiurea şi am intrat pe un link din comentariile la postul cu pricina. Unde am dat de un text cel puţin deplasat cu privire la evrei, conflictul din Gaza şi alte spaime curente. Am încercat, fără prea mult succes se pare, dat fiind că mi-au fost şterse comentariile, să trezesc în autor sentimente mai paşnice, dar se pare că antisemitismul este din nou la modă.
No problem. Putem trece peste asta. Back to the reader. Aşa că am ajuns la două articole interesante, referitoare la conflictul din Fâşia Gaza şi problema proporţionalităţii reacţiei israeliene, articole pe care i le-am recomandat şi micului antisemit de mai devreme.
http://opiniojuris.org/2009/01/03/dershowitz-on-israel-and-proportionality/
http://online.wsj.com/article/SB123085925621747981.html
Conceptul de proporţionalitate în cadrul conflictelor militare poate deveni la un moment dat prea arid şi lipsit de senzaţionalul unor fotografii senzaţionale, dar, nevertheless, articolele sunt o lectură utilă pentru a înţelege cadrul în care se desfăşoară actuala intervenţie militară terestră. Asta pentru cei care nu s-au decis deja că evreii sunt de vină, ca mai întotdeauna, şi palestinienii au dreptate. De parcă, FATAH, HAMAS, HEZBOLLAH ar fi aceeaşi Marie, dar cu altă pălărie.
La fel de utilă ca şi interviul pe care Jim Clancy, de la CNN i l-a luat noului consul general al Israelului la New York astăzi. Din care am aflat, de exemplu, că guvernul israelian a interzis accesul jurnaliştilor în Gaza, pe considerente de securitate, iar Curtea Supremă israeliană a anulat această decizie. (UPDATE aici aveţi ştirea despre decizia Curţii Supreme, îmi era ruşine că nu am verificat-o, chiar dacă am auzit-o prima dată pe CNN) Consulul punea sub semnul întrebării obiectivitatea jurnaliştilor care au relatat despre conflictul dintre Hezbollah şi Israel, din 2006, când la televizor se puteau vedea doar imagini cu victimele conflictului, nu şi militanţii care aruncau cu rachete. Cel puţin aşa spunea el. Acum, după cum observa şi Clancy, la fel ca şi în cazul securităţii jurnaliştilor, nu reprezintă un motiv legitim pentru a interzice accesul în zonă. Ba mai mult, aruncă un văl de suspiciune asupra intenţiilor reale ale statului israelian în ceea ce priveşte intervenţia terestră.
Războiul ca subiect media is a different kind of beast decât probabil că îşi imagina Michael Waltzer, de exemplu, în Just And Unjust Wars, (v-o recomand cu căldură, puteţi să vă uitaţi şi pe linkurile din josul paginii, o să găsiţi multe articole bune, asta în cazul în care v-aţi săturat de discursurile pompieristice ale tribunilor de tot felul). Numai dacă te gândeşti la problemele de securitate a informaţiilor, mişcările de trupe, etc. Acum poţi să îţi construieşti strategia şi cu hărţile Google sau cu ştirile de la CNN, MSNBC, BBC, AL JAZEERA. Ok, fără FOX News. O armată trebuie să se gândească în acelaşi timp şi la tactică şi la PR. Unde mai pui că ai şi un canal pe YouTube, care trebuie alimentat cu conţinut.
Revenind cu picioarele pe pământ, adică în 2009, mă întreb dacă nu sunt şi bloggeri care să relateze de la faţa locului conflictul asemenea lui Salam Pax în Irak. Şi descopăr că există.
Iar la capitolul ştiri de ultimă oră, CNN dă o ştire cu privire la India şi atentatul de la Mumbai. Potrivit autorităţilor indiene, în urma anchetei s-a descoperit implicarea oficialităţilor Pakistanului în organizarea atentatului. Parcă mai contează ...