Mă gândeam ieri, după ce am citit prostiile antisemite pe net, la teoriile conspiraţioniste pe care oamenii le îmbrăţişează cu viteza luminii, de parcă ar fi vorba de Angelina Jolie şi nu de lucruri rupte din cărţile pe care oricum au încetat să le mai citească. Sunt încă sub impresia uneia dintre cele mai sângeroase cărţi pe care mi-a fost dat să pun mâna în ultimul timp şi poate subiectiv. Dar văzând reacţiile oamenilor la filme precum Zeitgeist sau mărşăluind prin Londra şi New York în apărarea Hamasului, încep să realizez de ce şi acum, după atâta amar de vreme, mizerii precum Protocoalele secrete ale nu ştiu cui rezistă să facă victime.
Săptămâna trecută vorbeam cu vecinul meu şi am primit o serie de replici care m-au lăsat mască. Tot discursul lui parcă era rupt din ziarele din perioada interbelică. Se referea la evrei, spunând:
eu unul, am prieteni evrei. Nu am nici o problemă cu evreii ... pentru a încheia fraza într-un mod spectaculos ... trebuie să fii foarte atent la evrei, sunt periculoşi.
Cum poţi să răspunzi la astfel de lucruri? Nu prea ai mult spaţiu de manevră la dispoziţie. Pentru că toţi aceşti oameni, manevrează emoţii şi nu argumente raţionale. Nu crezi? Vei observa asta pe pielea ta, atunci când vei încerca să îi contrazici.
Şi îţi vine să spui. Iar evrei, peste tot numai evrei. Nu s-a săturat lumea de subiectul ăsta? Se pare că nu şi nici nu cred că se vor sătura prea curând. Pentru că, în mod paradoxal, nu este vorba despre evrei. La fel de bine puteau să îşi aleagă altă marotă. Să dea vina pe licurici sau pe leopardul de zăpadă, pe Zmeul Zmeilor sau pe Yeti. Evreii nu fac parte decât dintr-o tradiţie a culpabilizării celuilalt. L'enfer ... completaţi cu ce doriţi voi.
Problema atunci când discuţi cu ei este că aşa cum nu şi-au construit concepţiile proprii despre viaţă pe argumente raţionale, îţi va fi foarte greu să îi convingi de falsitatea discursului pe care îl sprijină, încercând să faci apel la raţiune, la bun simţ. Pentru că nu există nici o urmă de bun simţ în a susţine că CIA-ul nu avea nimic mai bun de făcut dis-de-dimineaţă, decât să pună la cale atentatele din 11 septembrie. Este la fel de indecent să susţii că evreii au plăceri hitleriste în a-i bombarda pe palestinieni. Este o dovadă de lipsă de educaţie, de prostie crasă. De nesimţire. Pentru că îţi bagi pur şi simplu picioarele în tot ce ţi-a asigurat până acum viaţa confortabilă de care te bucuri momentan (probabil că ţine şi de prea mult confort, cel puţin intelectual, pentru că nu cred că dacă s-ar fi născut în Darfur, le-ar mai fi dat mâna să gândească aşa).
Nu cred că aceşti oameni au o altă şansă decât să se convingă singuri de cât de sită este concepţia lor despre lume. Însă acest lucru va fi foarte greu de realizat. Pentru că toată credinţa lor într-o conspiraţie mondială şi restul bestiarului nu este doar un moft. Ea ţine loc de reprezentare a lumii în care aceştia trăiesc. Toate evenimentele, prezente, trecute, viitoare sunt filtrate prin prisma acestor teorii.
Poate nu este atât de evident pentru noi ceilalţi, care nu le împărtăşim punctele de vedere. Ni se par puţini şi insignifianţi, pentru că, vorba lui Brucan, nu-i aşa, cine ar mai putea crede în copilăriile ăstea? Dar dacă ne înşelăm în privinţa numărului lor? Noi ăştia, raţionalii.
În realitate, habar nu avem despre ce crede cel de lângă noi despre lume în general, sau despre evoluţie, etc. Suntem prea interesaţi de problemele personale, pentru a mai încerca să desluşim ce zace în mintea altora. Ni se pare că astfel de discursuri sunt doar nişte excepţii de la regulă. Din păcate, nu am nici o dovadă palpabilă că lucrurile nu ar sta chiar aşa.
Dar ca să revin la cartea sângeroasă de mai devreme, citeam despre tot felul de tâmpenii făcute de bolşevici, de jafuri, crime, care mai de care, grozăvii care ţi-ar fi greu să crezi că ar rămâne neobservate de către ceilalţi. Însă, ce rămâne la sfârşitul lecturii este tocmai uimirea în faţa lipsei de interes a oamenilor pentru ceea ce se întâmpla cu ei. Ruşilor în 1917, le era complet indiferent de ce cine ajungea la putere şi ce făcea cu ea. Apropo, cel mai amuzant mi s-a părut când ţăranii ruşi întrebaţi dacă ştiu cine a fost Marx, răspundeau Lenin, Marx totuna! Mi se pare teribil de mare asemănarea între atitudinea de indiferenţă manifestată atunci şi indiferenţa noastră în faţa prostiilor de tip Zeitgeist. După cum spune Pipes, în lumea comunistă, oamenii ajung să realizeze că nu are nici o importanţă dacă eşti nevinovat. Nu te va scuti de pedeapsă. Secretul bolşevicilor a fost, la fel ca în cazul naziştilor, să îi facă pe oameni să creadă că sunt cu toţii implicaţi. Cam ceea ce face acum Hamas cu locuitorii din Gaza.
Există o foarte mare comoditate în toată această indiferenţă. Iar când comoditatea se combină cu iresponsabilitatea, avem mixul ideal pentru o teorie conspiraţionistă. Cu cât mai aberantă cu atât mai bine. E ca un drog. Cu cât este concentraţia mai mare, cu atât efectul este mai puternic.
Ironia este că toţi aceşti oameni riscă să ajungă să îşi construiască singuri propriul univers de tip Matrix, doar pentru că refuză să creadă că acesta nu există. Nu ar fi prima dată. Tot insistând pe panta asta a jocurilor de culise, va deveni de nesuportat pentru ei să conceapă o lume în care, într-o măsură mai mare sau mai mică, ei sunt singurii răspunzători pentru acţiunile lor. Este foarte confortabil să crezi că ceea ce ţi se întâmplă ţine de umorile de moment, sau de lăcomia unui număr restrâns de oameni, adunaţi undeva la mansardă, sau intr-un beci, ca la o şedinţă de spiritism. Doar că atunci când va trebui să achiţi nota, nu va conta prea mult pe cine dai vina.
_______________________________________________________
*sper să nu îmi luaţi în nume de rău polologhia asta lungă, de trei ori într-o săptămână este un pic cam mult